ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4984/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Primarul general al municipiului

București a emis dispoziția nr. 5622 din 20 martie 2006, prin care a fost

respinsă cererea formulată de petentul M.N., privind restituirea, în natură a

terenului în suprafață de 200 mp, situat în București, cu motivarea că imobilul

este afectat în totalitate de elemente de sistematizare și au fost acordate

măsuri reparatorii prin echivalent.

Prin sentința nr. 878 din 18 iunie

2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă

contestația formulată de petent, a fost anulată dispoziția emisă de primarul

general și a fost obligată Primăria municipiului București să emită o nouă

dispoziție de acordare de măsuri reparatorii constând în teren în compensare,

pentru suprafața de 200 mp ce a făcut obiectul exproprierii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantului i-a fost expropriat terenul ce formează

obiectul litigiului prin Decretul nr. 397/1986, că acest teren este afectat în

totalitate de elemente de sistematizare, dar că, prin Hotărârea Consiliului

General al municipiului București nr. 9 din 22 ianuarie 2004 au fost transmise

în administrarea Consiliului local al sectorului 2 București, terenuri în

vederea efectuării unui schimb cu proprietarii suprafețelor de teren afectate

de artera de circulație Doamna Ghica și parcul Lunca Florilor, situație în care

se află contestatorul.

Apelul declarat de pârâta Primăria

municipiului București împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca

nefondat, prin decizia nr. 299/A din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a IX-a civilă, pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs Municipiul București, prin primarul general, încadrându-l în

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că în mod

corect a fost respinsă prin dispoziția contestată, cererea contestatorului

privind acordarea unui teren în compensare.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor urma.

Conform art. 11 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001 în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent, pentru întregul imobil, iar potrivit alin. 8 al aceluiași articol,

în situația prevăzută la alin. (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor

consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de

entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei

îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind

regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate

abuziv.

În același sens, în conformitate cu

prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură

nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu

soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau dispoziție motivată

să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să

propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, în situația în

care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana

îndreptățită.

Rezultă din coroborarea acestor

texte de lege că unitatea deținătoare sau entitatea investită cu soluționarea

notificării nu este obligată să acorde în compensare alte bunuri, în speță un

alt teren, dacă în patrimoniul său nu există bunuri care să poată fi acordate

în compensare.

Este adevărat că prin Hotărârea nr.

9 din 22 ianuarie 2004 a Consiliului General al municipiului București a fost

transmisă o suprafață de 13.500 mp în administrarea Consiliului local al

sectorului 2 București, urmând ca aceasta să facă obiectul unui contract de

schimb cu proprietarii suprafețelor de teren afectate de artera de circulație

B-dul Doamna Ghica, B-dul Chișinău și parcul Lunca Florilor, însă nu s-a

dovedit că din această suprafață de teren ar mai fi existat teren liber, în

suprafață de 200 mp, la data de 20 martie 2006, când a fost emisă dispoziția

primarului general, contestată de reclamant.

În consecință, recursul urmează a fi

admis, conform art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri și a fi

respinsă contestația.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Municipiul București prin Primarul General.

Casează decizia nr. 299 A din 27

noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă, și sentința

nr. 878 din 18 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Respinge contestația formulată de

M.N. împotriva dispoziției nr. 5622 din 20 martie 2006 emisă de pârât.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 16 septembrie 2008 .