ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6547/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 27 ianuarie 2000, reclamantul S.A. i-a chemat în judecată pe pârâții A.S. și S.C.I. solicitând: - ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în București, evaluat provizoriu la 833.000.000 lei, proprietatea defunctului său bunic, prin obligarea părților de achitarea unei sulte corespunzătoare cotei de 9/8, ce-i revine în calitate de nepot de fiu predecedat; - atribuirea în folosință a unui monument din locul de veci situat în Cimitirul Șerban Vodă, deținut de către defunct în baza actului de concesiune nr. 1422/1974. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 348 din 22 aprilie 2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 175 din 10 februarie, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în tot sentința, a admis acțiunea, a disjuns cererea de revizuire atribuind imobilul în discuție pârâților, pe care i-a obligat la plata echivalentului în lei al sumei de 9.458 dolari SUA, cu titlu de sultă, a constatat că părțile rămân în indiviziune asupra locului de veci și a compensat cheltuielile de judecată. Pârâtul S.C.I. a declarat recurs iar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin adresa nr. 11 din 22 noiembrie 2004, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, cu motivarea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 2 C. proc.

civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 552 din 22 aprilie 2005, și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul instanței supreme. S-a reținut că deoarece litigiul a fost judecat în primă instanță de tribunal și în apel de curtea de apel, conform art. 725 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea recursului revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Această curte reține că: - de la 9 septembrie 2004, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 65/2004, recursul declarat în speță era de competența Curții de Apel București potrivit art. 2 pct. 2 lit. b) și art. 3 pct. 2 1 C. proc.

civ. - dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II alin. (2) și (3) din Legea nr. 495/2004, derogă de la dispoziția de principiu înscrisă în art. 725 alin. (2) C. proc. civ. și impun trimiterea de îndată a căilor de atac nesoluționate la instanțele devenite competente prin O.U.G. nr. 65/2004. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, va stabili competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul S.C.I. în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a recursului declarat de S.C.I. împotriva deciziei civile nr. 175 din 10 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în favoarea Curții de Apel București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 septembrie 2005.