ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6547/2005

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

La data de 27 ianuarie 2000, reclamantul S.A.

i-a chemat în judecată pe pârâții A.S. și S.C.I. solicitând:

- ieșirea din indiviziune cu privire la

imobilul situat în București, evaluat provizoriu la 833.000.000 lei, proprietatea

defunctului său bunic, prin obligarea părților de achitarea unei sulte

corespunzătoare cotei de 9/8, ce-i revine în calitate de nepot de fiu

predecedat;

- atribuirea în folosință a unui monument

din locul de veci situat în Cimitirul Șerban Vodă, deținut de către defunct în

baza actului de concesiune nr. 1422/1974.

Tribunalul București, secția a V-a

civilă, prin sentința nr. 348 din 22 aprilie 2004, a respins acțiunea, ca

neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin decizia nr. 175 din 10 februarie, a admis apelul declarat de

reclamant, a schimbat în tot sentința, a admis acțiunea, a disjuns cererea de

revizuire atribuind imobilul în discuție pârâților, pe care i-a obligat la

plata echivalentului în lei al sumei de 9.458 dolari SUA, cu titlu de sultă, a

constatat că părțile rămân în indiviziune asupra locului de veci și a compensat

cheltuielile de judecată.

Pârâtul S.C.I. a declarat recurs iar

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin adresa nr. 11 din 22 noiembrie

2004, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, cu

motivarea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 2 C. proc. civ., astfel

cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004.

Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă, prin decizia nr. 552 din 22 aprilie 2005, și-a declinat competența în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat dosarul instanței supreme.

S-a reținut că deoarece litigiul a fost

judecat în primă instanță de tribunal și în apel de curtea de apel, conform

art. 725 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea recursului revine Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Această curte reține că:

- de la 9 septembrie 2004, data intrării

în vigoare a O.U.G. nr. 65/2004, recursul declarat în speță era de competența

Curții de Apel București potrivit art. 2 pct. 2 lit. b) și art. 3 pct. 2

1

C. proc. civ.

- dispozițiile tranzitorii cuprinse în

art. II alin. (2) și (3) din Legea nr. 495/2004, derogă de la dispoziția de

principiu înscrisă în art. 725 alin. (2) C. proc. civ. și impun trimiterea de

îndată a căilor de atac nesoluționate la instanțele devenite competente prin O.U.G.

nr. 65/2004.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă, va stabili competența de soluționare a recursului

declarat de pârâtul S.C.I. în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a

recursului declarat de S.C.I. împotriva deciziei civile nr. 175 din 10

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în favoarea

Curții de Apel București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 septembrie 2005.