ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3153/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin notificarea formulată la 21

martie 2001, G.C.C. a cerut SC F.M. SA în temeiul Legii nr. 10/2001,

restituirea în natură a imobilului: fabrică de cherestea (compus din hala de

producție și două săli pentru mașini), 2 construcții cu câte 4 și respectiv 2

camere și teren în suprafață de 17.200 mp, ce au aparținut autorului său T.C.

și au fost trecute în proprietatea statului prin Legea nr. 119/1948 „pentru

naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și

de transporturi”.

Prin decizia nr. 48 din 30 aprilie

2001, SC F.M. SA, a respins cererea de restituire în natură a imobilului, cu

motivarea că acesta a fost preluat cu titlu valabil de statul român, comunicând

persoanei îndreptățite ca în baza dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr.

10/2001 să formuleze cerere de restituire prin echivalent către A.P.A.P.S.,

întrucât imobilul este evidențiat în patrimoniul societății notificate,

privatizată cu respectarea dispozițiilor legale.

La 6 iunie 2001, persoana

îndreptățită G.C.C. a contestat această decizie solicitând instanței, în

contradictoriu cu SC F.M. SA și A.P.A.P.S. să dispună obligarea pârâtelor de

a-i restitui în natură, suprafața neocupată de construcție a imobilului teren

de 17.200 mp, situat în comuna Rucăr, jud. Argeș.

Ulterior, la 30 noiembrie 2001,

reclamanta și-a precizat cererea în sensul că solicită restituirea în natură a

întregii suprafețe de 17.200 mp cu motivarea că terenul nu este utilizat de

societatea deținătoare, care se află în încetare de plăți și a făcut demersuri

în vederea înstrăinării unor parcele din acest teren.

Fiind investit inițial cu

soluționarea acestui litigiu, Tribunalul București, secția a II-a civilă și de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 926 din 30 noiembrie 2001

și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Argeș, potrivit dispozițiilor

art. 13 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 225 din 13

noiembrie 2002, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis în parte acțiunea și a

anulat decizia nr. 48 din 30 aprilie 2004 emisă de SC F.M. SA pe care a

obligat-o să restituie în natură reclamantei terenul liber de construcții în

suprafață de 6.880 mp, identificat potrivit raportului de expertiză efectuat în

cauză.

A respins acțiunea față de pârâta

A.P.A.P.S. București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a considerat că întrucât construcțiile au fost preluate abuziv iar terenul în

litigiu a fost preluat de stat fără titlu, în cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora în

situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial,

restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile

nedemolate, cu respectarea documentațiilor de urbanism legal aprobate.

Hotărârea instanței de fond a fost

atacată cu apel de reclamanta G.C.C. și pârâta SC F.M. SA.

Prin decizia nr. 20/A din 19

februarie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelul formulat

de G.C.C. și a schimbat în parte sentința în sensul obligării SC F.M. SA de a

restitui în natură reclamantei, întreaga suprafață de teren solicitată, de

17.200 mp.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței și a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC F.M. SA

În motivarea acestei decizii s-a

reținut, în esență, că întrucât imobilul, teren a fost preluat de stat fără

nici un titlu, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 46 alin. (1), (2)

și (4) din Legea nr. 10/2001 iar pârâta fiind un detentor precar al terenului,

trebuie să-l restituie persoanei îndreptățite în temeiul art. 20 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 10/2001.

Se mai arată că în temeiul

prevederilor art. 2 alin. (2) din același act normativ, restituirea în natură

este obligatorie, întrucât dreptul de proprietate asupra bunului ce face

obiectul notificării a continuat să rămână în patrimoniul proprietarului

deposedat.

În cauză, a declarat recurs în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta SC F.M. SA.

Invocând netemeinicia hotărârilor

pronunțate de instanțele de fond și apel, prin aplicarea și interpretarea

greșită a legii, recurenta a susținut în esență că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, A.P.A.P.S. București, în

calitate de instituție implicată în privatizare având obligația de a asigura

despăgubirea prin echivalent iar instanțele nu au lămurit situația

construcțiilor aflate pe terenul în litigiu, construcții care ocupă o mare

parte a suprafeței ce s-a solicitat a fi restituită în natură.

Recursul se privește ca fondat,

pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, imobilele trecute în proprietatea statului

prin efectul Legii nr. 119/1948 „pentru naționalizarea întreprinderilor

industriale, bancare, de asigurări miniere și de transporturi”, sunt

considerate, în sensul acestei legi, ca imobile preluate abuziv.

În art. 6 al Legii nr. 119/1948 se

prevede că întreprinderile trec în proprietatea Statului cu fondul de comerț și

cu toate obligațiile contractuale în vederea exploatării lor prin efectul

naționalizării fiind preluat și activul întreprinderilor ce cuprinde toate

bunurile imobile și mobile, corporale și incorporale, precum terenuri, clădiri,

instalațiuni, licențe etc.

Din probele administrate în cauză

rezultă că fabrica de cherestea aparținând autorului contestatoarei (și pe cale

de consecință, activul acesteia cuprinzând construcții anexă, terenuri, utilaje

de producție etc.) a fost naționalizată prin Legea nr. 119/1948, ulterior, în

condițiile O.U.G. nr. 88/1997, intrând în patrimoniul SC F.M. SA, prin

cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni de la fostul F.P.S., de către

Asociația salariaților F.M., conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni

nr. AG 13 din 15 iunie 2001.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001 în situația imobilelor preluate în mod abuziv și

demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul

liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, cu respectarea documentațiilor

de urbanism legal aprobate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile

ocupate , măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Or, în mod incontestabil terenul

solicitat nu este în totalitate disponibil, fiind liberă de construcții doar

suprafața de 6.880 mp, așa cum rezultă și din expertiza tehnică efectuată în

cauză (f. 36 dosar nr. 2574/2002 al Tribunalului Argeș, secția civilă).

Ca atare, reparația integrală a

prejudiciului suferit de persoana îndreptățită este posibilă pentru porțiunea

de teren ocupată de clădirile evidențiate în patrimoniul societății notificate,

numai prin acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Pe de altă parte, instanța de apel

nu a lămurit care va fi situația juridică a construcțiilor aflate în

proprietatea societății comerciale privatizate, urmare restituirii terenului

afectat utilizării acestora, către persoana îndreptățită, în condițiile în care

aceasta nu a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni,

ținându-se cont și de dispozițiile art. 46 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr.

10/2001.

Or, regimul juridic al bunurilor

aflate în patrimoniul societăților comerciale este guvernat de dispozițiile

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 conform cărora aceste bunuri sunt

proprietatea societăților comerciale în al căror patrimoniu se află.

Din probele administrate nu rezultă

cu claritate nici împrejurarea dacă terenul în suprafață de 17.200 mp a cărui

restituire în natură se solicită este cuprins în suprafața de 1.159.487,91 mp

la care face referire Certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr.

2320 emis de Ministerul Industriilor la 27 septembrie 1995, în beneficiul SC E.

SA, ulterior divizată în mai multe societăți comerciale distincte (fila 26

dosar fond).

Ca atare, este necesar a fi

efectuată o expertiză suplimentară care să aibă în vedere toate anexele actului

de privatizare (nedepuse în cauză) și care să evidențieze cu claritate, prin

defalcarea loturilor, suprafețele de teren preluate de societățile comerciale

nou înființate.

Tot prin expertiză va trebui

lămurită și împrejurarea dacă restituirea către persoana îndreptățită a suprafeței

liberă de construcții, nu împietează asupra funcționării normale a fabricii de

cherestea aflată în proprietatea recurentei.

Așa fiind, recursul urmează a fi

admis, cu consecința casării deciziei recurate și a trimiterii cauzei la

aceeași instanță, în vederea rejudecării apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

SC F.M. SA împotriva deciziei nr. 20 A din 19 februarie 2003 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță

pentru rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 aprilie 2004.