ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1471/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1471/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor penale de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din 23

februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în baza art. 183 C.

pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.I.V.,

la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus ca pe durata executării

pedepsei inculpatului să-i fie interzise drepturile prevăzute de art. 64 C.

pen.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dispus

ca din pedeapsa aplicată să i se deducă reținerea și arestul preventiv începând

cu data de 28 octombrie 2003, până la 31 octombrie 2003.

A fost obligat inculpatul, în

solidar cu partea responsabilă civilmente P.A., să plătească părții civile

Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, suma de 33.309.190 lei, cu titlu

de despăgubiri civile.

A mai fost obligat inculpatul, în

solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente, să plătească părților civile

S.M. și S.C., suma de 295.000.000 lei, despăgubiri civile și 200.000.000 lei

daune morale.

De asemenea, a mai fost obligat

inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părților

civile 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar către stat

5.500.000 lei, cu același titlu.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar a arătat că

reține următoarea situație de fapt.

În seara zilei de 11 octombrie 2003,

numitul B.C. și-a serbat ziua de naștere în apartamentul în care locuiește cu

părinții din orașul Filiași, eveniment la care au participat colegi de clasă și

prieteni, printre care inculpatul P.I.V. și el elev la Grupul Școlar Dimitrie

Filișteanu din aceeași localitate și martorii R.R., F.I., P.A.C., B.C., L.V., P.A.

și C.G.A.

În jurul orelor 23,30, aceștia au

plecat din apartamentul martorului B.C. și au mers la discoteca de pe terasa de

vară a restaurantului J. pentru a continua distracția.

În incinta discotecii P.A.C.,

prieten cu inculpatul, pe fondul unui conflict spontan a fost lovit cu pumnul

în zona feței de către Ș.C., care venise la discotecă împreună cu vărul său,

victima Ș.Șt.F., N.C., P.N.S., P.I.C. și M.E., după ce în prealabil consumaseră

4 litri de vin la locuința acesteia.

În acest context, cei implicați în

scandal au fost scoși afară de către agenții de pază ai discotecii, iar apoi Ș.C.

a început să-l alerge pe P.A.C., însă au fost opriți de către o patrulă de

poliție și legitimați, iar victima s-a deplasat la lucrătorii de poliție și a

intervenit verbal în favoarea vărului său, Ș.C.

Ș.Șt.F. a revenit în fața discotecii

și a întrat într-o dispută verbală cu inculpatul, care îi lua apărarea lui P.A.,

însă conflictul a fost aplanat de către S.C. și N.C., iar acesta din urmă

împreună cu frații P. și P. au luat-o pe victimă și au plecat către centrul

orașului.

După câteva minute, pe același

traseu pe care a plecat victima au plecat și inculpatul P.I.V. și numiții R.R.,

P.A., C.A., P.A.C., I.C., B.C., S.C. și F.I., dispersați în grupuri de câte 2-3

persoane, cu intenția de a reveni la locuința lui B.C., pentru a continua

petrecerea.

În apropierea chioșcului de ziare

aparținând SC R. SA de pe Bulevardul Racoțeanu, grupul de tineri din care făcea

parte inculpatul l-a ajuns din urmă pe cel al victimei.

Inculpatul P.I.V., considerând că

este așteptat în mod intenționat de către victimă, datorită conflictului din

fata discotecii, a mers la locul unde se afla aceasta, pe trotuar și deși

victima se retrăgea către axul șoselei, acesta a prins-o cu mâinile de piept și

a început să o împingă, moment în care și ceilalți tineri din cele două grupuri

la rândul său se împingeau reciproc.

În acest moment și-a făcut apariția

o patrulă de poliție pe care victima a observat-o și pentru a scăpa de inculpat

a strigat „vine poliția”, context în care inculpatul a împins-o puternic cu

mâinile în piept, doborând-o pe spate, iar în cădere s-a lovit cu capul de

asfalt.

Victima Ș.Șt.F. a fost transportată

cu ambulanța la Spitalul Filiași, iar de aici la Spitalul de Urgență nr. 1

Craiova, unde a decedat la data de 25 octombrie 2003.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală, rezultă că moartea a fost violentă și ea s-a datorat hemoragiei

și dilacerării meningo-cerebrale și de trunchi cerebral, urmare a

traumatismului cranio-cerebral, cu fractură de boltă de craniu, iar între

leziunile produse și deces există o legătură directă de cauzalitate.

În contextul situației de fapt

expusă și reținută, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de

inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., text de lege în baza

căruia inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

La individualizarea și aplicarea

pedepsei s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art.

72 C. pen., astfel că, o pedeapsă orientată către limita minimă prevăzută de lege,

cu executarea în regim privativ de libertate este de natură să ducă la

reeducarea acestuia.

În cauză, s-au constituit ca părți

civile părinții victimei cu suma globală de 445.000.000 lei, reprezentând

cheltuieli de înmormântare, pomenile ulterioare până la 7 ani, cum și

cheltuielile cu medicamente pe perioada cât s-a aflat în spital victima, precum

și la câte 500.000.000 lei, pentru fiecare dintre aceștia, cu titlu de daune

morale.

În contextul materialului probator

de la dosar, s-a apreciat că sunt justificate despăgubirile civile globale în

limita sumei de 295.000.000 lei, precum și daunele morale în sumă totală de

200.000.000 lei pentru ambii, astfel că în temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen.,

cum și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea

responsabilă civilmente la plata acestor sume.

În cauză, s-a mai constituit ca

parte civilă și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, cu despăgubiri

civile în limita sumei de 33.309.190 lei, în care sens a depus acte

justificative, astfel că, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea

responsabilă civilmente, tatăl său P.A. și la plata acestei sume.

Potrivit art. 362 și 363 C. proc.

pen., sentința a fost atacată cu apel atât de către inculpat, cât și de către

părțile civile, pe considerent că este vădit nelegală și esențial netemeinică.

Inculpatul a invocat critici vizând

nelegalitatea și netemeinicia sentinței de fond, sub aspectul lipsei de rol

activ, nefiind preocupată să administreze în cauză o expertiză medico-legală

care să stabilească cauzele care au dus la decesul victimei, întrucât, potrivit

raportului de expertiză medico-legală, autopsie, sunt multe elemente

neelucidate pe care instanța nu le-a lămurit.

O altă critică, s-a referit la

greșita condamnare a sa, în condițiile în care fapta a fost comisă în stare de

legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, solicitând

achitarea.

Ultima critică adusă sentinței

vizează greșita rezolvare a laturii civile, în sensul că instanța de fond le-a

acordat părților civile, despăgubiri civile mai mult decât au solicitat.

Părțile civile au formulat motive de

apel referitoare atât la latura penală cât și la cea civilă.

Critica vizând latura penală constă

în aceea că pedeapsa aplicată inculpatului este mică, având în vedere

gravitatea faptei și consecințele acesteia, victima fiind o persoană în vârstă

de numai 25 de ani, singurul copil și cu o conduită ireproșabilă în societate

și familie, solicitând majorarea.

Cel de-al doilea motiv de apel

invocat se referă la greșita rezolvare a laturii civile, întrucât despăgubirile

civile cum și daunele morale li s-au acordat într-un cuantum mult redus,

nefiind avute în vedere cheltuielile pe care urmează să le facă în viitor cu

pomenile până la 7 ani, iar suma de 100.000.000 lei, cu titlu de daune morale

pentru fiecare dintre ei nu acoperă trauma psihică suferită ca urmare a morții

unicului fiu.

Prin urmare, s-a solicitat de către

apelanți, admiterea apelurilor, desființarea sentinței și înlăturarea

aspectelor de nelegalitate și netemeinicie, potrivit criticilor arătate.

Curtea de Apel Craiova a examinat

apelurile declarate, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările

dosarului, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371

C. proc. pen., și prin decizia penală nr. 56 din 02 septembrie 2005, au fost

respinse, ca nefondate, apelurile, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

S-a motivat în considerentele

deciziei că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, justă, dreaptă

și conform cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reținerii corecte a

situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, a

rezolvării laturii civile, cum și a tragerii la răspundere penală a

inculpatului.

S-a mai arătat că, potrivit

mijloacelor de probă de la dosar cu martori și acte nu rezultă că inculpatul ar

fi acționat în stare de legitimă apărare sau că raportul de expertiză

medico-legală, autopsie, are lacune, astfel încât să se impună completarea

acestuia și de asemenea, latura civilă a cauzei a fost soluționată în raport de

probatoriul vast de la dosar căruia instanța i-a dat interpretarea corectă în

raport cu prevederile art. 998 și 999 C. civ., cum și individualizarea pedepsei

așa cum prevăd dispozițiile art. 72 C. pen.

Conchizând deci, că a fost

pronunțată o hotărâre legală și temeinică, că, criticile aduse sentinței nu își

găsesc corespondent în materialul probator de la dosar și temeiurile de drept,

apelurile declarate, așa cum s-a menționat, au fost respinse, ca nefondate.

Potrivit art. 385

3

C.

proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către aceleași

părți, invocându-se aceleași critici ca și în apel astfel: inculpatul într-un

prin motiv a solicitat casarea deciziei și sentinței cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond, întrucât actele medicale de la dosar nu atestă

în mod nemijlocit cauzele care au dus la decesul victimei, în condițiile în

care la autopsie s-au evidențiat și alte leziuni, altele decât cele rezultate

din căderea acesteia de asfaltul de pe carosabil. Al doilea motiv se referă la

greșita condamnare, în condițiile în care fapta a fost comisă în stare de

legitimă apărare, iar a treia și ultima se referă la faptul că latura civilă a

cauzei a fost soluționată greșit, în sensul că li s-au acordat părților civile

despăgubiri civile care nu au acoperire în materialul probator, iar suma de

200.000.000 lei, cu titlu de daune morale este exagerată.

Părțile civile au invocat două

motive de recurs, unul referitor la soluționarea greșită a laturii penale, în

sensul că s-au interpretat în mod greșit dispozițiile art. 72 C. pen., când i

s-a aplicat numai 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă care nu este de natură

să ducă la reeducarea acestuia, avându-se în vedere împrejurările concrete în

care a fost comisă infracțiunea.

Al doilea motiv de recurs se referă

la faptul că instanțele au rezolvat în mod greșit latura civilă, neluând în

calcul cheltuielile pe care urmează să le efectueze cu pomenile anuale până la

împlinirea termenului de 7 ani de la decesul victimei și ele sunt o certitudine

conform obiceiului și tradiției creștine.

Examinând recursurile declarate,

potrivit criticilor invocate, care constituie cazuri de casare în sensul pct. l8,

17

1

și 14 de la art. 385

9

C. proc. pen., a actelor și

lucrărilor existente la dosar, a deciziei și sentinței pronunțate în cauză, se

constată că recursurile de față sunt nefondate și se vor respinge pentru

considerente ce vor fi dezvoltate în continuare.

Se vor analiza cu prioritate

motivele de recurs ale inculpatului, date fiind conținutul lor și care se

referă la casarea deciziei și sentinței cu trimitere spre rejudecare la

instanța de fond, a achitării și apoi ale părților civile.

Referitor la primul motiv de recurs

invocat de către recurentul-inculpat care a constituit și critică în apel,

constând în aceea că instanțele au pronunțat o hotărâre de condamnare pe baza

unei situații de fapt incerte, in condițiile în care actele medicale nu au date

precise, fiind contradictorii prin conținutul și concluziile lor, se constată

că este neîntemeiat.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală – autopsie, existent la dosarul de urmărire penală și avizat de

două ori de către I.M.L. Craiova - Comisia de avizare și Control, rezultă că

moartea victimei Ș.Șt.F. s-a produs prin lovire cu sau de un corp dur și s-a

datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale și de trunchi cerebral,

urmare a traumatismului cranio-cerebral cu fractură de boltă de craniu.

Tot din conținutul raportului de

expertiză medico-legală – autopsie, rezultă că la examenul extern s-au

constatat două excoriații în zona obrazului și a gurii având diametrul de 3/1cm

și de 1/1cm, iar la examenul intern la oasele craniului s-au constatat trei

linii de fracturi care pornesc dintr-un punct frontal și care constituie cauza

morții.

Față de conținutul raportului de

expertiză medico-legală și de declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză

și care arată că inculpatul a împins victima cu ambele mâini în piept,

determinând căderea acesteia, astfel încât nu a mai mișcat și poziția

inculpatului imediat după comiterea faptei, care a realizat consecințele faptei

sale, solicitând relații de la persoanele prezente „dacă victima mai era în

viață sau nu și el crede că a omorât-o”, sunt tot atâtea elemente să ducă la

concluzia certă și fără echivoc că decesul victimei s-a datorat activității

sale nemijlocite, care fără motiv a împins-o și în cădere a suferit

traumatismele menționate și care sunt într-o legătură directă de cauzalitate cu

decesul.

În ceea ce privește excoriațiile

constatate la autopsie pe fața victimei, acestea pot fi rezultatul faptului că

victima când a fost transportată, există posibilitatea să fi fost lovită de

către cei care au dus-o la cele două unități sanitare, însă acestea nu au nici

o legătură de cauzalitate cu decesul, cum nici starea de ebrietate în care se

afla victima, întrucât nu era exagerată.

Prin urmare, această primă critică

invocată de către apărător și însușită de inculpat, este formală, nefiind

susținută de nici o probă de la dosar, astfel că, se va înlătura ca

neîntemeiată.

Si critica invocată de către

apărător și însușită de inculpat, constând în aceea că inculpatul a comis fapta

în stare de legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei,

pe fondul unei activități materiale desfășurată de victimă și a unei eschivări

din partea sa, astfel că dezechilibrându-se, aceasta a căzut și a suferit

traumatisme care au avut drept consecință decesul, se constată că este, de

asemenea, neîntemeiată.

Instanța de fond, cum și cea de apel

au reținut o situație de fapt justă și conformă cu probatoriul, pe baza

declarațiilor tuturor martorilor de la dosar, care toți redau starea de fapt

legală de faptul că inculpatul o agresa pe victimă, căuta să scape de acesta,

iar pentru a fi mai credibilă, chiar a folosit expresia „vine poliția”, moment

în care acesta a împins-o cu putere, cu ambele mâini în piept, ceea ce a

determinat căderea și nici anterior și nici după aceea nici unul dintre cei

prezenți nu au lovit sau să fi avut vreun conflict cu aceasta.

Ori, potrivit art. 44 C. pen., se

află în legitimă apărare, acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac

material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa sau împotriva

altuia și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

Față de conținutul prevăzut art. 44 C.

pen., rezultă fără putință de tăgadă că victima nu l-a agresat pe inculpat, iar

decesul acestuia, așa cum s-a menționat, a fost rezultatul activității sale

ilicite.

În consecință și această critică se

va înlătura ca fiind nefondată.

Al treilea motiv de recurs invocat

de către inculpat, se referă la greșita rezolvare a laturii civile, în sensul

că li s-au acordat părților civile despăgubiri civile mai mult decât au

solicitat, iar daunele morale sunt exagerat de mari, ceea ce constituie o

rezolvare greșită a laturii civile, se constată că este neîntemeiată.

Potrivit notei de constituire ca

părți civile a lui S.M. și S.C., existente la dosarul primei instanțe,

completată cu cea din data de 13 decembrie 2004, rezultă că acestea s-au

constituit ca părți civile cu suma totală de 445.000.000 lei și care constă în

suma de 260.000.000 lei cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei,

medicamente, transport și contravaloarea crucii, la care se adaugă pomenile de

până la 7 ani ce urmează să fie efectuate.

Prin urmare, suma de 295.000.000 lei

la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu tatăl său, în calitate de

parte responsabilă civilmente este dovedită în totalitate și în ea sunt

cuprinse cheltuieli cu înmormântarea, transportul, precum și medicamente pe

perioada când victima se afla în spital.

Așa fiind, susținerea recurentului

inculpat în sensul că au fost obligați la despăgubiri civile într-un cuantum

mai mare decât s-a cerut, este neîntemeiat, cum de altfel neîntemeiate sunt și

aspectele legale de întinderea daunelor morale, care au fost apreciate în mod

corect, avându-se în vedere traumatismele psihice suferite de către părțile

civile și care îi marchează până la sfârșitul vieții, mai ales că victima era

singurul lor fiu.

În raport de răspunsul la criticile

aduse hotărârilor de către inculpat, că nici unul dintre motivele de recurs

invocate nu constituie cazuri de casare în sensul celor arătate în examinarea

recursului, acesta urmează să fie respins, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., iar din oficiu nu s-au constatat cazuri de casare,

care să ducă la reformarea hotărârilor.

Referitor la primul motiv de recurs

invocat de către părțile civile, constând în greșita soluționare a laturii

penale din punct de vedere a pedepsei aplicate inculpatului, care este mică, se

constată că este neîntemeiat.

La individualizarea și aplicarea

pedepsei instanțele au avut în vedere gradul de pericol social concret al

faptei comise, împrejurările și modul în care a fost comisă fapta, limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, care sunt între 5 ani și 15 ani închisoare și care

se reduc la jumătate ca urmare a faptului că este minor, precum și datele

personale, constând în aceea că a recunoscut și regretat comiterea

infracțiunii, că are o bună conduită în societate și familie, iar la școală

este cunoscut ca un elev silitor și conștiincios care nu a creat probleme.

Pentru toate aceste elemente de

individualizare arătate mai sus, se apreciază că nu sunt temeiuri care să ducă

la concluzia că scopul pedepsei nu poate fi atins în limita pedepsei de 2 ani

și 6 luni închisoare aplicată.

Așa fiind și cum pedeapsa de 2 ani

și 6 luni închisoare aplicată inculpatului a fost just individualizată, ea

reflectând gravitatea faptei la vinovăția inculpatului și periculozitatea sa

socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia, cum și să atingă

finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen., critica adusă sentinței sub aspectul

soluționării greșite a laturii penale din punct de vedere a pedepsei aplicată,

se va respinge ca fiind nefondată.

Și cel de-al doilea motiv de recurs

invocat de către recurentele părți civile, constând în aceea că instanțele au

rezolvat greșit latura civilă și nu li s-au acordat despăgubiri civile și daune

morale în limita sumelor solicitate și dovedite, se constată că este

neîntemeiat.

Și din punct de vedere al rezolvării

laturii civile, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, fiind

avute în vedere dovezile depuse de părțile civile, cum și declarațiile

martorilor, astfel că despăgubirile civile în limita sumei de 295.000.000 lei

este prejudiciul cert-încercat de către cele două părți civile și dovedit.

Și din punct de vedere al daunelor

morale, suma de 200.000.000 lei la care a fost obligat inculpatul, în solidar

cu partea responsabilă civilmente, este o sumă de natură să repare prejudiciul

psihic suferit de aceștia, ținându-se seama și de posibilitățile inculpatului

și ale părinților săi.

Așa fiind, și cum nici una dintre

criticile aduse hotărârilor de către recurentele părți civile nu sunt

întemeiate, întrucât în cauză au fost pronunțate soluții legale și temeinice,

atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării

juridice, a vinovăției inculpatului, a rezolvării laturii civile, cum și a

tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicate și a întinderii

despăgubirilor civile și daunelor morale, recursurile se vor respinge, ca fiind

nefondate, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive, de la 28 octombrie

2003, la 31 octombrie 2003.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de părțile civile S.M. și S.C. și de inculpatul P.I.V., împotriva deciziei

penale nr. 56 din 02 septembrie 2005, a Curții de Apel Craiova, secția pentru minori

și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive, de la 28 octombrie

2003, la 31 octombrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat, in

solidar cu intimata parte responsabilă civilmente, P.A., la plata sumei de 120 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentele părți civile,

la plata cu același titlu a sumei de câte 60 RON fiecare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 07 martie 2006.