ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1471/2006

Asupra recursurilor penale de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 81 din 23 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.I.V., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare. S-a dispus ca pe durata executării pedepsei inculpatului să-i fie interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. Potrivit art. 88 C. pen., s-a dispus ca din pedeapsa aplicată să i se deducă reținerea și arestul preventiv începând cu data de 28 octombrie 2003, până la 31 octombrie 2003. A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente P.A., să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, suma de 33.309.190 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

A mai fost obligat inculpatul, în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente, să plătească părților civile S.M. și S.C., suma de 295.000.000 lei, despăgubiri civile și 200.000.000 lei daune morale. De asemenea, a mai fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părților civile 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar către stat 5.500.000 lei, cu același titlu. Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar a arătat că reține următoarea situație de fapt. În seara zilei de 11 octombrie 2003, numitul B.C. și-a serbat ziua de naștere în apartamentul în care locuiește cu părinții din orașul Filiași, eveniment la care au participat colegi de clasă și prieteni, printre care inculpatul P.I.V.

și el elev la Grupul Școlar Dimitrie Filișteanu din aceeași localitate și martorii R.R., F.I., P.A.C., B.C., L.V., P.A. și C.G.A. În jurul orelor 23,30, aceștia au plecat din apartamentul martorului B.C. și au mers la discoteca de pe terasa de vară a restaurantului J. pentru a continua distracția. În incinta discotecii P.A.C., prieten cu inculpatul, pe fondul unui conflict spontan a fost lovit cu pumnul în zona feței de către Ș.C., care venise la discotecă împreună cu vărul său, victima Ș.Șt.F., N.C., P.N.S., P.I.C. și M.E., după ce în prealabil consumaseră 4 litri de vin la locuința acesteia. În acest context, cei implicați în scandal au fost scoși afară de către agenții de pază ai discotecii, iar apoi Ș.C.

a început să-l alerge pe P.A.C., însă au fost opriți de către o patrulă de poliție și legitimați, iar victima s-a deplasat la lucrătorii de poliție și a intervenit verbal în favoarea vărului său, Ș.C. Ș.Șt.F. a revenit în fața discotecii și a întrat într-o dispută verbală cu inculpatul, care îi lua apărarea lui P.A., însă conflictul a fost aplanat de către S.C. și N.C., iar acesta din urmă împreună cu frații P. și P. au luat-o pe victimă și au plecat către centrul orașului. După câteva minute, pe același traseu pe care a plecat victima au plecat și inculpatul P.I.V. și numiții R.R., P.A., C.A., P.A.C., I.C., B.C., S.C. și F.I., dispersați în grupuri de câte 2-3 persoane, cu intenția de a reveni la locuința lui B.C., pentru a continua petrecerea.

În apropierea chioșcului de ziare aparținând SC R. SA de pe Bulevardul Racoțeanu, grupul de tineri din care făcea parte inculpatul l-a ajuns din urmă pe cel al victimei. Inculpatul P.I.V., considerând că este așteptat în mod intenționat de către victimă, datorită conflictului din fata discotecii, a mers la locul unde se afla aceasta, pe trotuar și deși victima se retrăgea către axul șoselei, acesta a prins-o cu mâinile de piept și a început să o împingă, moment în care și ceilalți tineri din cele două grupuri la rândul său se împingeau reciproc. În acest moment și-a făcut apariția o patrulă de poliție pe care victima a observat-o și pentru a scăpa de inculpat a strigat „vine poliția”, context în care inculpatul a împins-o puternic cu mâinile în piept, doborând-o pe spate, iar în cădere s-a lovit cu capul de asfalt.

Victima Ș.Șt.F. a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Filiași, iar de aici la Spitalul de Urgență nr. 1 Craiova, unde a decedat la data de 25 octombrie 2003. Potrivit raportului de constatare medico-legală, rezultă că moartea a fost violentă și ea s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale și de trunchi cerebral, urmare a traumatismului cranio-cerebral, cu fractură de boltă de craniu, iar între leziunile produse și deces există o legătură directă de cauzalitate. În contextul situației de fapt expusă și reținută, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., astfel că, o pedeapsă orientată către limita minimă prevăzută de lege, cu executarea în regim privativ de libertate este de natură să ducă la reeducarea acestuia. În cauză, s-au constituit ca părți civile părinții victimei cu suma globală de 445.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomenile ulterioare până la 7 ani, cum și cheltuielile cu medicamente pe perioada cât s-a aflat în spital victima, precum și la câte 500.000.000 lei, pentru fiecare dintre aceștia, cu titlu de daune morale. În contextul materialului probator de la dosar, s-a apreciat că sunt justificate despăgubirile civile globale în limita sumei de 295.000.000 lei, precum și daunele morale în sumă totală de 200.000.000 lei pentru ambii, astfel că în temeiul art. 14 și 346 C. proc.

pen., cum și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestor sume. În cauză, s-a mai constituit ca parte civilă și Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, cu despăgubiri civile în limita sumei de 33.309.190 lei, în care sens a depus acte justificative, astfel că, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, tatăl său P.A. și la plata acestei sume. Potrivit art. 362 și 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel atât de către inculpat, cât și de către părțile civile, pe considerent că este vădit nelegală și esențial netemeinică.

Inculpatul a invocat critici vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței de fond, sub aspectul lipsei de rol activ, nefiind preocupată să administreze în cauză o expertiză medico-legală care să stabilească cauzele care au dus la decesul victimei, întrucât, potrivit raportului de expertiză medico-legală, autopsie, sunt multe elemente neelucidate pe care instanța nu le-a lămurit. O altă critică, s-a referit la greșita condamnare a sa, în condițiile în care fapta a fost comisă în stare de legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, solicitând achitarea. Ultima critică adusă sentinței vizează greșita rezolvare a laturii civile, în sensul că instanța de fond le-a acordat părților civile, despăgubiri civile mai mult decât au solicitat.

Părțile civile au formulat motive de apel referitoare atât la latura penală cât și la cea civilă. Critica vizând latura penală constă în aceea că pedeapsa aplicată inculpatului este mică, având în vedere gravitatea faptei și consecințele acesteia, victima fiind o persoană în vârstă de numai 25 de ani, singurul copil și cu o conduită ireproșabilă în societate și familie, solicitând majorarea. Cel de-al doilea motiv de apel invocat se referă la greșita rezolvare a laturii civile, întrucât despăgubirile civile cum și daunele morale li s-au acordat într-un cuantum mult redus, nefiind avute în vedere cheltuielile pe care urmează să le facă în viitor cu pomenile până la 7 ani, iar suma de 100.000.000 lei, cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre ei nu acoperă trauma psihică suferită ca urmare a morții unicului fiu.

Prin urmare, s-a solicitat de către apelanți, admiterea apelurilor, desființarea sentinței și înlăturarea aspectelor de nelegalitate și netemeinicie, potrivit criticilor arătate. Curtea de Apel Craiova a examinat apelurile declarate, în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., și prin decizia penală nr. 56 din 02 septembrie 2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. S-a motivat în considerentele deciziei că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, justă, dreaptă și conform cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, a rezolvării laturii civile, cum și a tragerii la răspundere penală a inculpatului.

S-a mai arătat că, potrivit mijloacelor de probă de la dosar cu martori și acte nu rezultă că inculpatul ar fi acționat în stare de legitimă apărare sau că raportul de expertiză medico-legală, autopsie, are lacune, astfel încât să se impună completarea acestuia și de asemenea, latura civilă a cauzei a fost soluționată în raport de probatoriul vast de la dosar căruia instanța i-a dat interpretarea corectă în raport cu prevederile art. 998 și 999 C. civ., cum și individualizarea pedepsei așa cum prevăd dispozițiile art. 72 C. pen. Conchizând deci, că a fost pronunțată o hotărâre legală și temeinică, că, criticile aduse sentinței nu își găsesc corespondent în materialul probator de la dosar și temeiurile de drept, apelurile declarate, așa cum s-a menționat, au fost respinse, ca nefondate.

Potrivit art. 385 3 C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către aceleași părți, invocându-se aceleași critici ca și în apel astfel: inculpatul într-un prin motiv a solicitat casarea deciziei și sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât actele medicale de la dosar nu atestă în mod nemijlocit cauzele care au dus la decesul victimei, în condițiile în care la autopsie s-au evidențiat și alte leziuni, altele decât cele rezultate din căderea acesteia de asfaltul de pe carosabil. Al doilea motiv se referă la greșita condamnare, în condițiile în care fapta a fost comisă în stare de legitimă apărare, iar a treia și ultima se referă la faptul că latura civilă a cauzei a fost soluționată greșit, în sensul că li s-au acordat părților civile despăgubiri civile care nu au acoperire în materialul probator, iar suma de 200.000.000 lei, cu titlu de daune morale este exagerată.

Părțile civile au invocat două motive de recurs, unul referitor la soluționarea greșită a laturii penale, în sensul că s-au interpretat în mod greșit dispozițiile art. 72 C. pen., când i s-a aplicat numai 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă care nu este de natură să ducă la reeducarea acestuia, avându-se în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă infracțiunea. Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanțele au rezolvat în mod greșit latura civilă, neluând în calcul cheltuielile pe care urmează să le efectueze cu pomenile anuale până la împlinirea termenului de 7 ani de la decesul victimei și ele sunt o certitudine conform obiceiului și tradiției creștine. Examinând recursurile declarate, potrivit criticilor invocate, care constituie cazuri de casare în sensul pct. l8, 17 1 și 14 de la art. 385 9 C. proc.

pen., a actelor și lucrărilor existente la dosar, a deciziei și sentinței pronunțate în cauză, se constată că recursurile de față sunt nefondate și se vor respinge pentru considerente ce vor fi dezvoltate în continuare. Se vor analiza cu prioritate motivele de recurs ale inculpatului, date fiind conținutul lor și care se referă la casarea deciziei și sentinței cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, a achitării și apoi ale părților civile. Referitor la primul motiv de recurs invocat de către recurentul-inculpat care a constituit și critică în apel, constând în aceea că instanțele au pronunțat o hotărâre de condamnare pe baza unei situații de fapt incerte, in condițiile în care actele medicale nu au date precise, fiind contradictorii prin conținutul și concluziile lor, se constată că este neîntemeiat.

Potrivit raportului de constatare medico-legală – autopsie, existent la dosarul de urmărire penală și avizat de două ori de către I.M.L. Craiova - Comisia de avizare și Control, rezultă că moartea victimei Ș.Șt.F. s-a produs prin lovire cu sau de un corp dur și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale și de trunchi cerebral, urmare a traumatismului cranio-cerebral cu fractură de boltă de craniu. Tot din conținutul raportului de expertiză medico-legală – autopsie, rezultă că la examenul extern s-au constatat două excoriații în zona obrazului și a gurii având diametrul de 3/1cm și de 1/1cm, iar la examenul intern la oasele craniului s-au constatat trei linii de fracturi care pornesc dintr-un punct frontal și care constituie cauza morții.

Față de conținutul raportului de expertiză medico-legală și de declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză și care arată că inculpatul a împins victima cu ambele mâini în piept, determinând căderea acesteia, astfel încât nu a mai mișcat și poziția inculpatului imediat după comiterea faptei, care a realizat consecințele faptei sale, solicitând relații de la persoanele prezente „dacă victima mai era în viață sau nu și el crede că a omorât-o”, sunt tot atâtea elemente să ducă la concluzia certă și fără echivoc că decesul victimei s-a datorat activității sale nemijlocite, care fără motiv a împins-o și în cădere a suferit traumatismele menționate și care sunt într-o legătură directă de cauzalitate cu decesul.

În ceea ce privește excoriațiile constatate la autopsie pe fața victimei, acestea pot fi rezultatul faptului că victima când a fost transportată, există posibilitatea să fi fost lovită de către cei care au dus-o la cele două unități sanitare, însă acestea nu au nici o legătură de cauzalitate cu decesul, cum nici starea de ebrietate în care se afla victima, întrucât nu era exagerată. Prin urmare, această primă critică invocată de către apărător și însușită de inculpat, este formală, nefiind susținută de nici o probă de la dosar, astfel că, se va înlătura ca neîntemeiată.

Si critica invocată de către apărător și însușită de inculpat, constând în aceea că inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, pe fondul unei activități materiale desfășurată de victimă și a unei eschivări din partea sa, astfel că dezechilibrându-se, aceasta a căzut și a suferit traumatisme care au avut drept consecință decesul, se constată că este, de asemenea, neîntemeiată.

Instanța de fond, cum și cea de apel au reținut o situație de fapt justă și conformă cu probatoriul, pe baza declarațiilor tuturor martorilor de la dosar, care toți redau starea de fapt legală de faptul că inculpatul o agresa pe victimă, căuta să scape de acesta, iar pentru a fi mai credibilă, chiar a folosit expresia „vine poliția”, moment în care acesta a împins-o cu putere, cu ambele mâini în piept, ceea ce a determinat căderea și nici anterior și nici după aceea nici unul dintre cei prezenți nu au lovit sau să fi avut vreun conflict cu aceasta. Ori, potrivit art. 44 C. pen., se află în legitimă apărare, acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa sau împotriva altuia și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.

Față de conținutul prevăzut art. 44 C. pen., rezultă fără putință de tăgadă că victima nu l-a agresat pe inculpat, iar decesul acestuia, așa cum s-a menționat, a fost rezultatul activității sale ilicite. În consecință și această critică se va înlătura ca fiind nefondată. Al treilea motiv de recurs invocat de către inculpat, se referă la greșita rezolvare a laturii civile, în sensul că li s-au acordat părților civile despăgubiri civile mai mult decât au solicitat, iar daunele morale sunt exagerat de mari, ceea ce constituie o rezolvare greșită a laturii civile, se constată că este neîntemeiată. Potrivit notei de constituire ca părți civile a lui S.M.

și S.C., existente la dosarul primei instanțe, completată cu cea din data de 13 decembrie 2004, rezultă că acestea s-au constituit ca părți civile cu suma totală de 445.000.000 lei și care constă în suma de 260.000.000 lei cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei, medicamente, transport și contravaloarea crucii, la care se adaugă pomenile de până la 7 ani ce urmează să fie efectuate. Prin urmare, suma de 295.000.000 lei la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu tatăl său, în calitate de parte responsabilă civilmente este dovedită în totalitate și în ea sunt cuprinse cheltuieli cu înmormântarea, transportul, precum și medicamente pe perioada când victima se afla în spital.

Așa fiind, susținerea recurentului inculpat în sensul că au fost obligați la despăgubiri civile într-un cuantum mai mare decât s-a cerut, este neîntemeiat, cum de altfel neîntemeiate sunt și aspectele legale de întinderea daunelor morale, care au fost apreciate în mod corect, avându-se în vedere traumatismele psihice suferite de către părțile civile și care îi marchează până la sfârșitul vieții, mai ales că victima era singurul lor fiu. În raport de răspunsul la criticile aduse hotărârilor de către inculpat, că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare în sensul celor arătate în examinarea recursului, acesta urmează să fie respins, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., iar din oficiu nu s-au constatat cazuri de casare, care să ducă la reformarea hotărârilor. Referitor la primul motiv de recurs invocat de către părțile civile, constând în greșita soluționare a laturii penale din punct de vedere a pedepsei aplicate inculpatului, care este mică, se constată că este neîntemeiat. La individualizarea și aplicarea pedepsei instanțele au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost comisă fapta, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt între 5 ani și 15 ani închisoare și care se reduc la jumătate ca urmare a faptului că este minor, precum și datele personale, constând în aceea că a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, că are o bună conduită în societate și familie, iar la școală este cunoscut ca un elev silitor și conștiincios care nu a creat probleme.

Pentru toate aceste elemente de individualizare arătate mai sus, se apreciază că nu sunt temeiuri care să ducă la concluzia că scopul pedepsei nu poate fi atins în limita pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată. Așa fiind și cum pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului a fost just individualizată, ea reflectând gravitatea faptei la vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia, cum și să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen., critica adusă sentinței sub aspectul soluționării greșite a laturii penale din punct de vedere a pedepsei aplicată, se va respinge ca fiind nefondată. Și cel de-al doilea motiv de recurs invocat de către recurentele părți civile, constând în aceea că instanțele au rezolvat greșit latura civilă și nu li s-au acordat despăgubiri civile și daune morale în limita sumelor solicitate și dovedite, se constată că este neîntemeiat.

Și din punct de vedere al rezolvării laturii civile, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, fiind avute în vedere dovezile depuse de părțile civile, cum și declarațiile martorilor, astfel că despăgubirile civile în limita sumei de 295.000.000 lei este prejudiciul cert-încercat de către cele două părți civile și dovedit. Și din punct de vedere al daunelor morale, suma de 200.000.000 lei la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, este o sumă de natură să repare prejudiciul psihic suferit de aceștia, ținându-se seama și de posibilitățile inculpatului și ale părinților săi.

Așa fiind, și cum nici una dintre criticile aduse hotărârilor de către recurentele părți civile nu sunt întemeiate, întrucât în cauză au fost pronunțate soluții legale și temeinice, atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, a rezolvării laturii civile, cum și a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicate și a întinderii despăgubirilor civile și daunelor morale, recursurile se vor respinge, ca fiind nefondate, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive, de la 28 octombrie 2003, la 31 octombrie 2003. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile S.M. și S.C. și de inculpatul P.I.V., împotriva deciziei penale nr. 56 din 02 septembrie 2005, a Curții de Apel Craiova, secția pentru minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive, de la 28 octombrie 2003, la 31 octombrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat, in solidar cu intimata parte responsabilă civilmente, P.A., la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentele părți civile, la plata cu același titlu a sumei de câte 60 RON fiecare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 martie 2006.