ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5612/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 11 aprilie 2005, reclamantul P.D. a chemat în judecată Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, solicitând desființarea deciziei comunicată cu adresa nr. 611935/VG/SIV din 3 martie 2005, prin care pârâta i-a respins cererea de stabilire a domiciliului în România, precum și acordarea sumei de 500.000.000 lei, daune morale. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că soluția adoptată este neîntemeiată, întrucât el îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, inclusiv șederea temporară continuă pe teritoriul României, în ultimii 5 ani.

Prin sentința civilă nr. 1151 din 15 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat și obligarea pârâtei să reanalizeze cererea, în sensul aprobării stabilirii domiciliului în România, pentru reclamant, respectiv eliberarea permisului de ședere permanentă. Instanța a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind daunele morale și a dispus obligarea pârâtului, la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, referitor la neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 70 alin. (1) lit. a) pct. 1 din O.U.G. nr. 194/2002, privind obligativitatea șederii continue pe teritoriul țării, că deplasările în străinătate ale reclamantului, însumând 498 zile, au fost necesare pentru a colecta resursele necesare realizării obiectului și scopului Fundației D.B., al cărei președinte este.

Cât privește cererea de daune morale, instanța a respins-o, pe considerentul că reclamantul nu a făcut dovada lor, în sensul art. 1169 C. civ. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul P.D., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, reclamantul a arătat că prin respingerea cererii de stabilire a domiciliului în România a suferit un prejudiciu moral în dubla sa calitate de preot și președinte fondator al fundației, respectiv al Căminului de copii din comuna Cincu, județul Brașov. Demnitatea și prestigiul său, a mai învederat reclamantul, au fost știrbite, decizia pârâtului de neluare în considerare a activității umanitare de excepție, desfășurată timp de 13 ani, provocându-i suferințe psihice repetate.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul invocat și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune modificarea în parte a hotărârii, în sensul admiterii cererii de daune morale. Într-adevăr, decizia pârâtei, de respingere a cererii de stabilire a domiciliului, nu a avut în vedere toate circumstanțele de fapt, limitându-se a face referire numai la împrejurarea că în ultimii 5 ani, reclamantul a fost plecat din țară, 498 zile și deci, nu îndeplinește condiția șederii temporare continue.

Pârâta nu s-a preocupat să analizeze motivele neprezentării la timp a reclamantului, la prelungirea vizei de ședere în România, deși, astfel cum rezultă din raportul Biroului Județean pentru Străini Sibiu, din 13 septembrie 2004, prin care s-a propus aprobarea cererii de stabilire a domiciliului, a avut cunoștință despre conținutul sentinței nr. 1021/2003, a Curții de Apel București, irevocabilă prin decizia nr. 412 din 3 februarie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin aceste hotărâri judecătorești s-a dispus obligarea Ministerului Administrației și Internelor să emită avizul necesar reclamantului, pentru prelungirea vizei de ședere temporară în România, precum și plata de daune morale de 500.000.000 lei.

În decizia sus menționată, instanța de recurs a reținut că în lipsa acestui aviz, nu a fost acordată reclamantului, viza de ședere temporară, motiv pentru care acesta a fost nevoit să efectueze repetate deplasări în țara sa de origine, fapt dovedit cu vizele aplicate pe pașaport, situație în care nu s-a putut ocupa de conducerea activității fundației al cărei președinte este. Măsura dispusă de pârâtă, care se afla în posesia tuturor actelor privind atât activitatea umanitară desfășurată de reclamant, în România, cât și cauzele deselor ieșiri din țară, determinate pe de o parte de lipsa avizului necesar prelungirii vizei de ședere, iar pe de altă parte, de specificul muncii desfășurate ca preot și președinte al fundației, a fost de natură a produce reclamantului, consecințe negative pe plan psihic.

În consecință, Curtea reține că reclamantul, preot, președinte de fundație, cetățean de onoare al comunei Cincu, pe raza căreia administrează căminul de copii, a fost expus unor suferințe psihice prin refuzul pârâtului de a-i aproba cererea de stabilire a domiciliului, justificându-se, astfel, cererea de daune morale. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va modifica sentința atacată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 500.000.000 lei, daune morale, urmând a menține celelalte dispoziții ale hotărârii. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.D. împotriva sentinței civile nr. 1151 din 15 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte, hotărârea atacată, în sensul că admite cererea de despăgubiri și obligă pârâta Autoritatea pentru Străini, la plata sumei de 500.000.000 ROL, cu titlu de daune morale. Obligă intimata Autoritatea pentru Străini, la plata sumei de 14.000.000 ROL, cu titlu de cheltuieli de judecată către recurent. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2005.