ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4408/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 951, dată de Judecătoria

sectorului 5 București în dosarul nr. 8418/2003, s-a respins cererea de încuviințare

a executării mobiliare formulată de creditorul T.I.

S-a reținut că s-a cerut

încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 146/1996 a Tribunalului

Bucureși, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1347/1997 a

Curții Supreme de Justiție, hotărâre prin care Ministerul Economiei și

Finanțelor a fost obligat să-i plătească reclamantului T.I. suma de 197.296 lei

daune materiale și 1.000.000 lei daune morale, cu dobânda legală de 6% pe an

pentru aceste sume.

Creditorul a cerut la data de 3 septembrie

1996 executarea silită prin poprire, iar prin sentința civilă nr. 105/1998 s-a validat

poprirea înființată pentru suma de 1.297.296 lei, plus cheltuieli de judecată.

Această hotărâre a fost casată prin decizia civilă nr. 1366/1998, iar cauza a fost

trimisă spre rejudecare, pentru ca instanța să se pronunțe asupra cererii

privind actualizarea sumei și efectuarea plății în dolari SUA. Rejudecând

cauza, Judecătoria sectorului 5, prin sentința civilă nr. 5571/1999, a

invalidat poprirea, iar după desființarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei

spre o nouă judecată, prin sentința civilă nr. 1303/2001 s-a admis în parte cererea

de poprire, numai până la concurența sumei de 315.600 lei reprezentând cheltuieli

de judecată și s-a constatat că debitul în sumă de 1.297.296 lei și dobânda

legală aferentă perioadei 13 martie–30 ianuarie 2001 au fost plătite cu O.P.

nr. 18 din 30 ianuarie 2001.

Această hotărâre a fost anulată prin

decizia civilă nr. 244/2002 a Curții de Apel București și s-a trimis cauza spre

o nouă judecată Camerei Executorilor Judecătorești, pentru înființarea popririi

în raport cu modificările legislative din materia executării silite.

Instanța de apel a reținut că se impune

reactualizarea sumelor incluse în titlu, deoarece debitorul a refuzat sistematic

îndeplinirea obligațiilor, însă Curtea de Apel București, admițând recursul,

prin decizia civilă nr. 2365/2002, a modificat hotărârea recurată și respingând

apelul a menținut sentința instanței de fond.

Reține instanța că, în prezenta cauză,

cererea creditorului, prin care se solicită recuperarea creanței de 1.297.296

lei la valoarea actualizată pentru perioada 15 martie-30 ianuarie 2001, nu este

întemeiată, chiar dacă se optează pentru o altă formă de executare, deoarece

fiind plătită întreaga sumă înscrisă în titlul executoriu nu este posibilă

încuviințarea executării silite pentru suma reprezentând actualizarea datoriei

prin aplicarea coeficientului de inflație. Pentru această sumă nu există titlu executoriu.

Se mai reține, că în titlul

executoriu fiind menționată numai dobânda legală de 6 % pe an, ca modalitate de

acoperire a eventualei devalorizări, actualizarea debitului raportat la

procesul inflaționist ar determina o dublă reparație.

Prin decizia civilă nr. 135/A din 29

ianuarie 2004, Curtea de Apel București a respins apelul declarat de creditor,

reținând că cererea creditorului de reactualizare a creanței pentru perioada 15

martie 1996–30 ianuarie 2001, când a fost achitată suma, este neîntemeiată,

deoarece prin titlul executoriu debitorul fiind obligat la plata dobânzii

legale, nu se poate aplica asupra debitului și coeficientul de inflație.

Aplicarea unei alte actualizări ar însemna o dublă reparație a aceluiași

prejudiciu.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs creditorul care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susține că hotărârea atacată nu este motivată cu respectarea prevederilor art. 261

pct. 5 C. proc. civ., pentru că unica motivare este aceea că debitorul fiind obligat

prin titlu executoriu doar la dobânda legală, nu se poate aplica atât dobânda

cât și coeficientul de inflație.

Arată recurentul, că instanța de apel

nu indică textul pe care și-a bazat soluția și pentru că reglementarea privitoare

la dobânda legală nu a fost abrogată prin art. 371

2

alin. (3) C.

proc. civ., hotărârea este data cu încălcarea legii. Se susține ca O.G. nr. 9/2000

și Legea nr. 356/2002 cuprind dispoziții legale distincte și că dobânda legală

este destinată să acopere indisponibilizarea unei sume de bani, pe când

indicele ratei inflației reflectă fenomenul inflaționist, pierderea de valoare

reală a monedei naționale prin trecerea timpului, independent de relațiile contractuale

sau de vreo culpă a uneia din părți.

Recursul va fi admis, pentru

următoarele considerente:

Criticile formulate fac posibilă încadrarea

în art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar dispozițiile acestui text sunt

incidente în cauză.

Instanța de apel, reținând sumar argumentația

din încheierea apelată, în sensul că aplicarea asupra debitului atât a dobânzii

legale, cât și a coeficientului de inflație ar însemna o reparație dublă a

prejudiciului, a lăsat necercetate criticile care au făcut obiectul apelului.

Deși cererea de apel cuprinde ample

susțineri privind posibilitatea actualizării sumelor cuprinse în titlul

executoriu în raport cu art. 371

2

alin. (3) C. proc. civ., text

introdus prin O.U.G. nr. 59/2001 și faptul că prin actualizare nu se ajunge la

o reparație dublă, în hotărârea atacată nu se face analiza acestor prevederi.

Hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat susținerile,

argumentele și pretențiile creditorului apelant, raportat la dispozițiile

legale invocate de acesta, deși, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., trebuie să cuprindă aceste motive.

Fiind de principiu, că motivarea hotărârii

trebuie să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările

formulate de părți, în prezenta cauză neîndeplinirea acestei cerințe legale

echivalează cu nepronunțarea asupra legalității încheierii apelate, în raport cu

susținerile și argumentele apelantului, iar lipsa motivării hotărârii atacate

nu dă posibilități instanței de recurs să exercite controlul judiciar.

De aceea, se va admite recursul

declarat de creditor, va fi casată hotărârea atacată și, conform art. 312 alin.

(5) C. proc. civ., se va trimite cauza pentru rejudecare curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

creditorul T.I. împotriva deciziei civile nr. 135 A din 29 ianuarie 2004 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 25 mai 2005.