ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4408/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 951, dată de Judecătoria sectorului 5 București în dosarul nr. 8418/2003, s-a respins cererea de încuviințare a executării mobiliare formulată de creditorul T.I. S-a reținut că s-a cerut încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 146/1996 a Tribunalului Bucureși, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1347/1997 a Curții Supreme de Justiție, hotărâre prin care Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să-i plătească reclamantului T.I. suma de 197.296 lei daune materiale și 1.000.000 lei daune morale, cu dobânda legală de 6% pe an pentru aceste sume.

Creditorul a cerut la data de 3 septembrie 1996 executarea silită prin poprire, iar prin sentința civilă nr. 105/1998 s-a validat poprirea înființată pentru suma de 1.297.296 lei, plus cheltuieli de judecată. Această hotărâre a fost casată prin decizia civilă nr. 1366/1998, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, pentru ca instanța să se pronunțe asupra cererii privind actualizarea sumei și efectuarea plății în dolari SUA. Rejudecând cauza, Judecătoria sectorului 5, prin sentința civilă nr. 5571/1999, a invalidat poprirea, iar după desființarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, prin sentința civilă nr. 1303/2001 s-a admis în parte cererea de poprire, numai până la concurența sumei de 315.600 lei reprezentând cheltuieli de judecată și s-a constatat că debitul în sumă de 1.297.296 lei și dobânda legală aferentă perioadei 13 martie–30 ianuarie 2001 au fost plătite cu O.P.

nr. 18 din 30 ianuarie 2001. Această hotărâre a fost anulată prin decizia civilă nr. 244/2002 a Curții de Apel București și s-a trimis cauza spre o nouă judecată Camerei Executorilor Judecătorești, pentru înființarea popririi în raport cu modificările legislative din materia executării silite. Instanța de apel a reținut că se impune reactualizarea sumelor incluse în titlu, deoarece debitorul a refuzat sistematic îndeplinirea obligațiilor, însă Curtea de Apel București, admițând recursul, prin decizia civilă nr. 2365/2002, a modificat hotărârea recurată și respingând apelul a menținut sentința instanței de fond.

Reține instanța că, în prezenta cauză, cererea creditorului, prin care se solicită recuperarea creanței de 1.297.296 lei la valoarea actualizată pentru perioada 15 martie-30 ianuarie 2001, nu este întemeiată, chiar dacă se optează pentru o altă formă de executare, deoarece fiind plătită întreaga sumă înscrisă în titlul executoriu nu este posibilă încuviințarea executării silite pentru suma reprezentând actualizarea datoriei prin aplicarea coeficientului de inflație. Pentru această sumă nu există titlu executoriu. Se mai reține, că în titlul executoriu fiind menționată numai dobânda legală de 6 % pe an, ca modalitate de acoperire a eventualei devalorizări, actualizarea debitului raportat la procesul inflaționist ar determina o dublă reparație.

Prin decizia civilă nr. 135/A din 29 ianuarie 2004, Curtea de Apel București a respins apelul declarat de creditor, reținând că cererea creditorului de reactualizare a creanței pentru perioada 15 martie 1996–30 ianuarie 2001, când a fost achitată suma, este neîntemeiată, deoarece prin titlul executoriu debitorul fiind obligat la plata dobânzii legale, nu se poate aplica asupra debitului și coeficientul de inflație. Aplicarea unei alte actualizări ar însemna o dublă reparație a aceluiași prejudiciu. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține că hotărârea atacată nu este motivată cu respectarea prevederilor art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., pentru că unica motivare este aceea că debitorul fiind obligat prin titlu executoriu doar la dobânda legală, nu se poate aplica atât dobânda cât și coeficientul de inflație. Arată recurentul, că instanța de apel nu indică textul pe care și-a bazat soluția și pentru că reglementarea privitoare la dobânda legală nu a fost abrogată prin art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea este data cu încălcarea legii. Se susține ca O.G. nr. 9/2000 și Legea nr. 356/2002 cuprind dispoziții legale distincte și că dobânda legală este destinată să acopere indisponibilizarea unei sume de bani, pe când indicele ratei inflației reflectă fenomenul inflaționist, pierderea de valoare reală a monedei naționale prin trecerea timpului, independent de relațiile contractuale sau de vreo culpă a uneia din părți.

Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente: Criticile formulate fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar dispozițiile acestui text sunt incidente în cauză. Instanța de apel, reținând sumar argumentația din încheierea apelată, în sensul că aplicarea asupra debitului atât a dobânzii legale, cât și a coeficientului de inflație ar însemna o reparație dublă a prejudiciului, a lăsat necercetate criticile care au făcut obiectul apelului. Deși cererea de apel cuprinde ample susțineri privind posibilitatea actualizării sumelor cuprinse în titlul executoriu în raport cu art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ., text introdus prin O.U.G. nr. 59/2001 și faptul că prin actualizare nu se ajunge la o reparație dublă, în hotărârea atacată nu se face analiza acestor prevederi.

Hotărârea nu cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat susținerile, argumentele și pretențiile creditorului apelant, raportat la dispozițiile legale invocate de acesta, deși, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., trebuie să cuprindă aceste motive. Fiind de principiu, că motivarea hotărârii trebuie să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți, în prezenta cauză neîndeplinirea acestei cerințe legale echivalează cu nepronunțarea asupra legalității încheierii apelate, în raport cu susținerile și argumentele apelantului, iar lipsa motivării hotărârii atacate nu dă posibilități instanței de recurs să exercite controlul judiciar. De aceea, se va admite recursul declarat de creditor, va fi casată hotărârea atacată și, conform art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., se va trimite cauza pentru rejudecare curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de creditorul T.I. împotriva deciziei civile nr. 135 A din 29 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25 mai 2005.