ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6066/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Judecătoria Râmnicu Vâlcea sub nr. 246 din 7 ianuarie 2003 reclamanta G.M. a

chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P.

Vâlcea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea

a 390 monezi de aur, iar în situația în care acestea nu mai există fizic s-au

solicitat despăgubiri constând în contravaloarea aurului în prezent.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în anul 1960 fosta Miliție a Raionului Băilești, Regiunea Craiova, a

confiscat abuziv de la tatăl său G.I., un număr de 390 monezi aur de diferite

mărimi pe care autorul le avea de la părinții săi.

Reclamanta este singura moștenitoare

a autorului său.

Potrivit actelor din arhivele B.N.R.

cantitatea de aur a fost confiscată întocmindu-se un proces-verbal, în care

sunt descrise monezile ridicate și felul acestora.

Reclamanta a precizat că în situația

în care monezile nu mai există în materialitatea lor a solicitat să fie

despăgubită cu suma ce reprezintă contravaloarea lor așa cum prevede art. 34

1

alin. (2) din O.G. 190/2000 completată și modificată cu Legea nr. 261/2002.

Prin decizia civilă nr. 4271 din 15

septembrie 2003 Judecătoria Rm. Vâlcea a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta G.M. împotriva Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor

Publice, pe care l-a obligat la plata sumei de 622.966.301 lei reprezentând

contravaloarea a 286 monede din aur.

A fost respinsă acțiunea față de

pârâții B.N.R., sucursala județeană Dolj, Ministerul de Interne și B.N.R.,

precum și cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Finanțelor

Publice, D.G.F.P. Vâlcea împotriva Ministerului de Interne și B.N.R., sucursala

Dolj, admițând cererea de intervenție formulată de B.N.R., sucursala București.

Instanța a reținut că pentru 70 de

monezi, autorul a fost despăgubit, constatându-se permisă dobândirea lor și

obligatorie numai predarea, restul monezilor fiind confiscate ca nelegal

deținute topite și valorificate în interesul statului.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea, B.N.R. reprezentată

prin sucursala județeană Argeș, formulând o cerere intitulată întâmpinare, pe

care a solicitat ca instanța să o trateze drept apel.

Prin decizia civilă nr. 318/A din 20

februarie 2004, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelurile

principale declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea,

Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român, apelul aderentei B.N.R. prin

B.N.R., sucursala județeană Argeș în contradictoriu cu reclamanta G.M., a

schimbat sentința în sensul respingerii în tot a acțiunii.

Pentru a pronunța o astfel de

hotărâre, instanța a calificat întâmpinarea formulată de B.N.R., sucursala județeană

Argeș, drept o cerere de aderare la apel potrivit art. 293

5

având în

vedere dispoziția normativă prevăzută de O.U.G. nr.190/2000 aprobată prin H.G.

nr. 1344/2003.

De asemenea potrivit art. 34

1

din O.U.G. 190/2000 modificată prin Legea nr. 261/2002 restituirea de către

instanțele judecătorești a obiectelor din metale prețioase de natura celor

prevăzute de art. 3 se face numai în cazul preluării lor abuzive, cu încălcarea

reglementărilor în vigoare după anul 1946 și până în anul 1990.

A mai reținut instanța că actualul

legiuitor nu a înțeles să declare abuziv regimul juridic anterior aplicabil

bunurilor de această natură în mod greșit, instanța de fond a apreciat generic

abuzivă confiscarea săvârșită în temeiul Decretului nr. 210/1960.

În contra acestei decizii a declarat

recurs reclamanta G.M., pe care a criticat-o pentru nelegalitate în sensul că

instanța în mod greșit a calificat întâmpinarea formulată de B.N.R., sucursala județeană

Argeș, ca o cerere de aderare la apel împotriva sentinței civile nr. 4271/2003

a Judecătoriei Rm. Vâlcea, pentru că aceasta nu are calitate în prezenta cauză,

neavând mandat de la B.N.R. pentru a o reprezenta și a formula cereri în numele

ei.

A

mai arătat, reclamanta, că preluarea

monezilor de aur a fost făcută abuziv cu încălcarea Decretului nr. 210/1960

deoarece încălcările obligațiilor prevăzute de acest decret erau sancționate ca

infracțiuni și contravenții, iar bunurile care fac obiectul acestora se

confiscă, ori, autorul său nu a fost nici cercetat penal și nici condamnat sau

sancționat pentru săvârșirea vreunei fapte incriminate de Decretul nr. 210/1960.

Neexistența vreunei condamnări nu putea conduce la măsura confiscării.

Se mai menționează că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra acestor dovezi ce erau hotărâtoare în dezlegarea

pricinii.

Curtea examinând decizia prin prisma

criticilor aduse constată recursul fondat potrivit celor ce se vor arăta.

La data de 20 februarie 2004 Curtea

de Apel Pitești, în mod greșit a pus în discuție calificarea cererii B.N.R., sucursala

Argeș, din întâmpinare în cerere de aderare la apelul declarat împotriva

sentinței civile nr. 4271 din 15 septembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Rm.

Vâlcea în dosarul nr. 246/2003, când în realitate prin precizările din 15

decembrie 2003 aflate la dosarul Curții de Apel Pitești, B.N.R., sucursala județeană

Argeș, a solicitat calificarea întâmpinării ca apel.

Având în vedere că instanța de apel

s-a pronunțat

ultra petita

, partea înțelegând să facă o cerere de apel

și nu de aderare la apel, urmează a se admite recursul sub acest aspect și a se

trimite cauza spre rejudecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Rm. Vâlcea, Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român și B.N.R.

prin B.N.R., sucursala județeană Argeș și de a se discuta cererea de apel a B.N.R.

în raport de condițiile impuse de Codul de procedură civilă pentru asemenea

cerere.

Cu această ocazie instanța va lua în

examinare și celelalte critici ale reclamantei G.M. aduse în recurs sub

aspectul aplicării greșite a Decretului nr. 210/1960 în sensul că s-a aplicat

măsura confiscării monezilor de aur în lipsa unei condamnări.

Față de cele de mai sus, urmează a

se admite recursul reclamantei împotriva deciziei civile nr. 318/A din 20

februarie 2004 și a se trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de

Apel Pitești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul reclamantei G.M. împotriva

deciziei civile nr. 318/A din 20 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești pe

care o casează.

Trimite cauza spre rejudecarea

apelurilor la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 7 iulie 2005.