ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 767/2006

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Cluj la 28 decembrie 2004 reclamanții V.D. și C.L. au chemat în

judecată pe primarul comunei Beliș pentru obligarea acestuia să emită o

dispoziție de admitere a notificării formulate de ei la 9 august 2001 pentru

acordarea de despăgubiri pentru bunurile enumerate de ei în notificare (fabrică

de cherestea, moară, case, grajduri, teren de 5,600 ha) de care au fost

deposedați abuziv.

Tribunalul Cluj prin sentința civilă

nr. 606 din 1 aprilie 2005 a admis acțiunea în parte și a obligat pe primarul

comunei Beliș să emită dispoziție motivată pentru soluționarea notificării 32

din 9 august 2001 formulată de reclamanți.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că reclamanții au sesizat în temeiul Legii 10/2001 Primăria

comunei Beliș cu cerere de restituire a bunurilor ce au aparținut tatălui și

bunicului lor și că din 9 august 2001 de când au înregistrat notificarea, până

la 28 decembrie 2004 data sesizării instanței răspunsul la notificare nu a fost

elaborat.

S-a considerat că în temeiul art. 24

alin. (8) din Legea 10/2001 primarul este obligat să soluționeze pe fond

notificarea și să emită în acest scop o dispoziție motivată.

Curtea de Apel Cluj prin decizia

694/A din 29 iunie 2005 a admis apelul declarat de primarul comunei Beliș

împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în sensul că a respins

acțiunea.

În motivarea acestei decizii Curtea

de apel a reținut că primarul, sesizat cu notificarea de despăgubire prin

echivalent bănesc a unor bunuri, le-a comunicat la 30 august 2001 reclamanților

că pentru despăgubiri bănești, competența revine Prefecturii.

Această din urmă instituție la

rândul ei le-a comunicat că nu este în măsură să le soluționeze notificarea,

nefiind persoana deținătoare, ci SC H. SA, sucursala H. Cluj. Curtea a mai

reținut că în prezent notificarea reclamanților se află spre soluționare, la

această societate comercială, care a recunoscut că deține terenurile

revendicate sub ape.

Instanța a reținut că obligația de

emitere a unei dispoziții motivate nu mai stătea în sarcina primarului, de

vreme ce se cunoaște instituția care deține bunurile revendicate. S-a

considerat că primarul nu mai este ținut nici la obligația de a emite o dispoziție

de identificare a persoanei care deține bunul, câtă vreme reclamanții cunoșteau

deja această persoană.

Împotriva acestei soluții

reclamanții au declarat în termen legal recurs criticând hotărârea pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Reclamanții, fără a individualiza

cele patru motive invocate, au susținut în fapt că au dovedit că sunt persoane

îndreptățite să revendice bunurile probate cu extrase din cărțile funciare și

că primarul nu le-a rezolvat notificarea mai bine de trei ani. Au sesizat și

Prefectura în încercarea de a determina un răspuns din partea primarului.

Reclamanții au mai precizat că nu au

primit adresa nr. 645 din 30 august 2001 din care rezultă că Primăria nu e

competentă să soluționeze notificarea și că ori în această ipoteză Primăria era

obligată să dea o rezolvare chiar și în sens negativ cererii lor.

Recursul este neîntemeiat și se va

respinge pentru următoarele considerente:

Din cele patru motive invocate

pentru care Codul de procedură civilă permite atacarea unei hotărâri nu se

regăsesc în datele speței nici unul din motivele prevăzute la pct. 7, 8, și 10

din art. 304 C. proc. civ. Hotărârea este motivată în soluția dată, instanța nu

a interpretat greșit actul dedus judecății și nici nu i-a schimbat înțelesul și

nu s-au indicat probele de care instanța nu ar fi ținut cont și a căror analiză

ar fi determinat o altă soluționare.

Cât privește motivul prevăzut de

pct. 9, greșita interpretare și aplicare a legii nici acesta nu este întrunit

în datele speței și în rezolvarea dată de instanța de apel.

Situația de fapt a fost corect

stabilită în sensul că bunurile revendicate nu se află în administrarea

Primăriei pentru ca aceasta să fie competentă să soluționeze notificarea.

Corespondența depusă la dosar în

legătură cu bunurile revendicate și în mod direct în legătură cu notificarea

reclamanților a dovedit că bunurile înscrise în C.F. din comuna Văleni (fostă

Belișu Vechi ) sunt în prezent acoperite de apa lacului Fîntînele, lac aflat în

administrarea SC H. SA Această situație a determinat trimiterea notificării

către această instituție, lucru ce rezultă din adresa nr. 14 din 20 ianuarie

2004 a Prefecturii Județului Cluj.

În această adresă, trimisă

petiționarilor, sunt îndrumați solicitanții să se îndrepte către această

societate sau, în caz de refuz, către instanța de judecată.

Deși reclamanții au negat primirea

unei adrese de acest fel nu se poate ignora faptul că ei au cunoscut instituția

deținătoare de vreme ce aceasta le-a cerut declarații semnate personal cu

privire la revendicările lor și ei s-au conformat ( conform documentelor depuse

în dosarul de apel).

Chemând în judecată pe primarul

comunei Beliș care nu mai are în administrare bunurile revendicate, în mod

corect instanța a înlăturat obligația acestuia, stabilită la fond - de a emite

decizie de soluționare a notificării.

Reglementările Legii 10/2001 sunt

precise în acest caz petiționarul trebuie să se îndrepte împotriva instituției

care le deține.

Or, petiționarii au intrat deja în

corespondență cu această instituție și ca urmare pretenția lor ca Primarul mai

întâi sesizat cu notificarea să le comunice care este soluția sa este

nefondată.

Obligația primarului prevăzută de

Legea 10/2001 de a indica persoana deținătoare, devine, în cazul de speță, pur

formală, de vreme ce s-a dovedit că primarul și-a declinat competența de

soluționare a notificării către instituțiile competente, conform legii și

petiționarii au intrat deja în dialog cu instituția deținătoare. De altfel

chiar recurenții în recursul declarat, recunosc că Primarul nu mai este

competent să le rezolve notificarea.

Pentru considerentele arătate, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.

304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții V.D. și C.L. împotriva deciziei civile nr. 694/A din 29

iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 24 ianuarie 2006.