ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7476/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 22 septembrie 2003, T.E. și T.M.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Prefectura județului Cluj și Prefectul județului Cluj, SCA M.J. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâților la soluționarea notificării formulată la data de 30 octombrie 2001 privind imobilul situat în Cluj Napoca, în suprafață de 4070 mp, înscris în C.F. 6111 Cluj și 58625 Cluj, nr.top. 16098/1. Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 1005 din 24 octombrie 2003 a admis excepția de necompetență materială a tribunalului și, în consecință, a declinat competența materială de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanți în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

S-a reținut că dispozițiile art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. (1), (3), (7) și (8) din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile deoarece se referă la modul de soluționare al cererilor formulate de persoanele îndreptățite în cazul în care acestea solicită restituirea în natură a imobilului care a fost preluat abuziv și care face obiectul legii. Legea nr. 10/2001 nu cuprinde în mod expres norme juridice privitoare la competența instanțelor judecătorești în rezolvarea litigiilor având ca obiect soluționarea notificărilor de către persoanele juridice cărora le-au fost adresate, în cazul în care acestea solicită acordarea despăgubirilor bănești pentru imobilele preluate abuziv. Cum obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâților la soluționarea notificării, respectiv obligația de a face, care este o obligație legală cu caracter nepatrimonial, în raport de dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc.

civ., competența soluționării acesteia aparține judecătoriei. Prin sentința civilă nr. 2407 din 10 martie 2004, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive formulate de pârâții SCA M.J., Ministerul Finanțelor Publice și Prefectul județului Cluj. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâta Prefectura județului Cluj și, în consecință, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâților Prefectura județului Cluj, Prefectul județului Cluj, SCA M.J. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâta Prefectura județului Cluj să soluționeze notificarea formulată prin intermediul executorului judecătoresc la 30 octombrie 2001, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Soluția judecătoriei a fost menținută de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 1273/A din 26 mai 2004, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Prefectura județului Cluj. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâta Prefectura județului Cluj arătând că imobilul care face obiectul litigiului a fost preluat prin expropriere de către Statul Român, în prezent acesta fiind deținut de SCA M.J., persoană juridică care, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, are în exclusivitate competența de soluționare a notificării în calitate de persoană juridică deținătoare, fiind obligată să se pronunțe printr-o decizie motivată.

A considerat că și în situația în care, prin notificare, persoanele îndreptățite în accepțiunea Legii nr. 10/2001 solicită măsuri reparatorii, întrucât spiritul legii este prelevanța restituirii în natură, persoana juridică sau entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată în principal să verifice posibilitatea restituirii în natură a imobilului și numai în situația în care aceasta nu este posibilă să acorde măsurile reparatorii prevăzute de lege, care, de regulă, constă în acțiuni la societăți comerciale sau titluri de valoare, legea neprevăzând în această situație acordarea despăgubirilor bănești. Recursul urmează a fi admis pentru motivul de ordine publică privitor la competența după materie, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., invocat din oficiu de către Curte și pus în dezbaterea părților la termenul din 27 septembrie 2006, potrivit art. 306 alin. (2) din același cod. Reclamanții T.E. și T.M.I. au formulat, în baza Legii nr. 10/2001, notificare prin care au solicitat despăgubiri pentru terenul expropriat în anul 1974, la care nu au primit răspuns. Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie obligarea pârâților la soluționarea notificării formulată la data de 30 octombrie 2001 privind imobilul situat în Cluj Napoca, în suprafață de 4070 mp, înscris în C.F. 6111 Cluj și 58625 Cluj, nr.top. 16098/1. Obligația de a face din speță este expres reglementată prin Legea nr. 10/2001 și face parte dintr-o procedură jurisdicțională prealabilă, imperativ instituită, astfel că neîndeplinirea ei nu poate fi rezolvată decât tot prin aplicarea legii speciale.

Soluționarea litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 10/2001 nu poate atrage competențe materiale diferite în funcție de atitudinea entității notificate de a emite sau nu decizie ori dispoziție motivată. Astfel, dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi privite ca fiind de strictă interpretare și neaplicabile prin analogie, instanțele abilitate prin aceste prevederi legale să cenzureze însuși actul având competența de a cerceta și atitudinea omisivă a celui care avea obligația de a-l emite. Nu este în scopul legii ca persoanele îndreptățite să se adreseze unor instanțe diferite, după cum entitățile pe care le-au notificat au emis, sau dimpotrivă, au omis ori au refuzat să emită decizia/dispoziția motivată.

Prin urmare, pentru rațiuni de judecată unitară, o atare pricină, izvorâtă din temporizarea sau refuzul finalizării procedurii prealabile, necontencioasă dar obligatorie, impusă de dispozițiile Legii nr. 10/2001, nu poate fi atribuită spre soluționare, decât simetric, în competența tribunalului. Pentru cele ce preced și care fac de prisos cercetarea motivelor de recurs, se va admite recursul declarat de pârâtă, se vor casa hotărârile pronunțate în cauză și se va trimite cauza pentru soluționare în primă instanță la Tribunalul Cluj, care urmează să analizeze, sub formă de apărări, motivele de recurs.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de pârâta Prefectura județului Cluj împotriva deciziei nr. 1273/A din 26 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Casează decizia, sentința civilă nr. 2407 din 10 martie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca, precum și sentința nr. 1005 din 24 octombrie 2003 a Tribunalului Cluj, secția civilă, și trimite cauza la același tribunal pentru soluționarea în primă instanță a cauzei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2006.