ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9311/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9311/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin dispoziția nr. 3750 din 17

noiembrie 2003 Primarul Municipiului Cluj Napoca a respins notificarea nr.

55383/3/452 din 19 septembrie 2001 formulată de numita N.L. care a solicitat,

în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a apartamentelor nr. 3, 4,

5 și 6 și a terenului aferent acestora din imobilul situat în municipiul

Cluj-Napoca, pe motiv că solicitanta nu face dovada calității de moștenitor al

foștilor proprietari tabulari ai imobilului.

La data de 5 ianuarie 2004, sub nr.

234/2004, reclamanta N.L. a contestat în justiție dispoziția emisă de Primarul

municipiului Cluj-Napoca, solicitând anularea actului și constatarea calității

de persoană îndreptățită la restituirea imobilului din Cluj-Napoca, înscris în C.F.

colectivă nr. Cluj sub A + 1 și în C.F. individuală Cluj, alcătuit din: a)

nr.top. 5222/1/I – apartament cu 3 camere și dependințe; b) nr. top. 5222/1/III

– apartamentul cu o cameră și dependințe; c) nr.top. 5222/1/IV – apartament cu

două camere și dependințe; d) nr.top. 5222/1/V – spațiu comercial cu suprafața

de 11,20 mp; e) nr.top. 5222/1/VI – spațiu comercial cu suprafața de 21 mp,

precum și terenul aferent acestora.

Prin aceeași acțiune reclamanta a

solicitat obligarea pârâților Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca,

Primarul municipiului Cluj-Napoca, Ministerul Finanțelor Publice și A.P.A.P.S.

să-i predea în posesie și folosință imobilele mai sus-menționate, să se dispună

intabularea în C.F. a dreptului de proprietate cu titlu de moștenire și reconstituire

conform Legii nr. 10/2001 și să se dispună acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent, corespunzătoare valorii actuale de circulație pentru spațiile din

imobil vândute și care nu mai pot fi restituite în natură.

În motivarea acțiunii reclamanta a

susținut că imobilul a fost, inițial, proprietatea numiților N.I. și I.N.,

reclamanta fiind unica moștenitoare a defunctei N.M.A., așa cum rezultă din

testamentul autentificat sub nr. 66 din 16 februarie 1999 de Biroul Notarului

Public S.C.L. Defuncta N.A.M. l-a moștenit pe soțul său N.G.I.Z., care, la

rându-i, a moștenit-o pe sora sa N.E.(căsătorită F.). N.G.I.Z. și sora sa N.E.

au fost unicii moștenitori ai părinților lor N.I. și I.N., proprietarii

inițiali ai nemișcătorului. Imobilul a trecut în proprietatea statului prin

naționalizare, cu încălcarea prevederilor art. II din Decretul nr. 92/1950,

întrucât proprietarii bunului făceau parte din categoriile sociale exceptate de

la aplicarea acestui act normativ, N.I. fiind învățător, iar soția sa I.N. a

fost casnică.

Prin dispoziția nr. 3812 din 25

noiembrie 2003 Primarul municipiului Cluj-Napoca a respins notificarea

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de numiții C.E.C. și F.N. care au

solicitat restituirea în natură a apartamentelor care nu au fost vândute

foștilor chiriași și acordarea de măsuri reparatorii pentru apartamentele

vândute chiriașilor, din imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris

inițial în C.F. cu nr.topo. 5222, pe motiv că solicitanții nu fac dovada

calității de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari.

La data de 5 ianuarie 2004, sub nr.

453/2004, reclamanții C.E.C. și F.N. au contestat în justiție dispoziția emisă

de Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând anularea actului, constatarea

calității de moștenitori ai antecesorilor E.I., N.G. și N.E., restituirea în

natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj-Napoca cu

nr.top. 5222 și intabularea dreptului de proprietate, în cote părți egale,

asupra imobilului.

Prin încheierea din 10 august 2004 Tribunalul

Cluj a dispus conexarea dosarului nr. 453/2004 la dosarul nr. 234/2004

„întrucât pentru același imobil s-au depus două notificări de către mai multe

persoane care se pretind a fi îndreptățite”.

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin

sentința nr. 450 din 1 martie 2005, a admis în parte acțiunile conexe formulate

de reclamanții N.L., C.E.C. și F.N. și a dispus dezmembrarea parcelei nr.top.

5222/2 înscrisă în C.F. Cluj, în suprafață de 974 mp, conform variantei a III-a

de partajare întocmită de expert B.V. în cuprinsul suplimentului raportului de

expertiză, astfel:

- parcela cu nr.top. nou 5222/2/1,

în suprafață de 110 mp, teren cale de acces;

- parcela cu nr.top. nou 5222/2/2,

în suprafață de 579 mp;

- parcela cu nr.top. nou 5222/2/3,

în suprafață de 285 mp, se vor înscrie în favoarea aceluiași proprietar, Statul

Român.

S-a dispus restituirea în natură a

parcelei cu nr.top. nou 5222/2/2 în suprafață de 579 mp în favoarea reclamantei

N.L., a parcelei cu nr.top. nou 5222/2/3, în suprafață de 285 mp în favoarea

reclamanților C.E.C. și F.N., în cote egale, și a parcelei cu nr.top. nou

5222/2/1, în suprafață de 110 mp, în indiviziune forțată către cei trei

reclamanți.

S-a dispus restituirea în natură a

spațiilor comerciale situate în imobilul din Cluj-Napoca, respectiv a

apartamentelor nr. 5 și nr. 6 din imobilul înscris în C.F. col. Cluj și C.F.

ind. Cluj, în favoarea reclamanților C.E.C. și F.N., în cote de câte ¼

fiecare și reclamantei N.L., în cotă de ½ parte și s-a dispus

intabularea acestor drepturi de proprietate în cartea funduară.

Prin aceeași sentință s-au stabilit

măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare pentru apartamentele nr. 1, 3 și 4

din același imobil în favoarea reclamantei N.L., până la concurența sumei de

1.573.607.200 lei, și în favoarea reclamanților C.E.C. și F.N., până la

concurența sumei de 786.803.600 lei, fiecare. Aceleași măsuri reparatorii s-au

stabilit pentru terenul în suprafață de 290 mp nerestituibil în natură, al

aceluiași imobil, din care pentru reclamanta N.L. până la concurența sumei de

514.415.050 lei, iar pentru ceilalți doi reclamanți până la concurența sumei de

257.207.525 lei, fiecare.

S-a luat act că reclamanta N.L. a

renunțat la judecata cauzei față de pârâta A.P.A.P.S. și a fost obligat pârâtul

Primarul Municipiului Cluj Napoca la 21.450.000 lei către reclamanta N.L. și la

4.925.000 lei către reclamanții C.E.C. și F.N., reprezentând cheltuieli de

judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut și motivat că imobilul în litigiu a fost înscris inițial în C.F. Cluj

sub nr.top.5222, fiind format din casă de cărămidă, cu local pentru prăvălie, 9

camere, 5 bucătării și dependințe, curte și grădină în suprafață de 382 stj.p.,

fiind intabulat în favoarea lui N.G. și N.E.(căsătorită F.) în cotă de ¼

parte fiecare și I.N. (născută E.) în cotă de ½.

În baza Decretului nr. 92/1950

imobilul a fost preluat de Statul Român, iar în anul 1997 nemișcătorul a fost

dezmembrat în parcelele cu nr.top. noi 5222/1 și 5222/2. Ulterior, construcția

a fost dezmembrată, creându-se un număr de șase apartamente, trei dintre

acestea cu nr. 1, 3 și 4 au fost înstrăinate către chiriași în baza Legii nr.

112/1995, iar alte două apartamente fac obiectul unor contracte de asociere

încheiate între Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și terțe societăți

comerciale. Apartamentul nr. 2 a fost deja restituit către N.M.A. în temeiul

Legii nr. 112/1995. S-a mai reținut că greșit au fost respinse notificările

prin cele două dispoziții date de Primarul municipiului Cluj-Napoca deoarece

reclamanții au făcut dovada calității lor de moștenitori ai foștilor

proprietari tabulari.

Sentința tribunalului a fost

menținută de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie, care, prin decizia nr. 651/A din 10 iunie 2005, a

respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Consiliul Local al

Municipiului Cluj-Napoca, Primarul municipiului Cluj-Napoca și Ministerul

Finanțelor Publice.

Împotriva deciziei dată în apel,

prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, au declarat

recurs pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, Primarul

municipiului Cluj-Napoca și Ministerul Finanțelor Publice.

Prin recursurile declarate pârâții

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Primarul municipiului

Cluj-Napoca au invocat următoarele motive comune de casare: corect au fost

respinse notificările reclamanților prin cele două dispoziții deoarece dosarele

au fost incomplete, iar solicitanții nu au depus înscrisurile doveditoare

solicitate în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a

fost prelungit ulterior; greșit au fost admise cele două acțiuni conexate,

reclamanții nejustificându-și legitimarea procesuală activă întrucât nu au

făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și nici a calității lor

de moștenitori; imobilul din Cluj-Napoca, a trecut în proprietatea statului cu

titlu valabil prin Decretul nr. 92/1950 întrucât s-a respectat condiția

identității între persoana trecută în lista anexă și aceea menționată ca

proprietar la data naționalizării; au fost corect aplicate prevederile art. I

pct. 2 din Decretul nr. 92/1950 deoarece naționalizarea a operat atât

in rem

,

cât și

in personam

.

Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice a invocat următoarele motive de recurs: greșit au fost admise acțiunile

reclamanților pentru că aceștia nu au făcut dovada calității de persoane

îndreptățite în sensul dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001; instanțele

nu au lămurit situația de fapt referitoare la devoluțiunea succesorală, iar

actele de stare civilă, în lipsa certificatelor de moștenitor sau a calității

de moștenitor, nu fac dovada deplină a calității reclamanților de succesori în

drepturile proprietarilor de carte funciară; conform mențiunilor din C.F.

Cluj-Napoca, la data naționalizării, proprietari ai imobilului erau

N.E.(căsătorită F.), N.G. și E.I. (căsătorită N.), iar reclamanții nu au făcut

dovada acceptării succesiunilor succesive până la autorii comuni, proprietari

de carte funciară; situația a rămas neclară în privința cotei de proprietate ce

a aparținut numitei N.E.; greșit a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice la cheltuieli de judecată, în solidar, cu ceilalți doi pârâți.

Recursurile sunt fondate, în temeiul

unui motiv de casare de ordine publică ce a fost pus în discuția părților și

urmează a fi soluționat conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.:

Prin dispozițiile nr. 3750 din 17

noiembrie 2003 și nr. 3812 din 25 noiembrie 2003 Primarul municipiului

Cluj-Napoca a respins solicitările formulate pe cale de notificare de

reclamanții N.L., C.E.C. și F.N. de restituire în natură a imobilului situat în

municipiul Cluj-Napoca, sau de acordare a altor măsuri reparatorii pentru partea

de imobil ce a fost înstrăinată în baza Legii nr. 112/1995.

Fiind finalizată procedura

administrativă, prealabilă și obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, cei

trei reclamanți s-au adresat instanței judecătorești competente cu două acțiuni

separate, conexate ulterior, prin care au atacat dispozițiile date în procedura

administrativă, solicitând, în principal, anularea actelor emise de persoana

deținătoare a imobilului și declanșând astfel procedura judiciară reglementată

de același act normativ.

În adevăr, potrivit art. 26 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 „decizia sau, după caz, dispoziția motivată de

respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată

de persoana care se pretinde îndreptățită la Secția civilă a tribunalului în a

cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al

entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la

comunicare”.

Examinând dispozitivul sentinței,

astfel cum a fost mai sus reprodus, soluție menținută în apel, se constată că

instanțele nu au soluționat litigiul în cadrul procesual instituit prin Legea

nr. 10/2001, în sensul rezolvării unor acțiuni îndreptate împotriva

dispozițiilor prin care persoana juridică deținătoare a refuzat acordarea de

măsuri reparatorii (restituirea în natură sau prin echivalent) ci au soluționat

litigiul ca și cum ar fi fost învestite cu o acțiune în revendicare, de drept

comun, nepronunțându-se, mai mult, chiar ignorând prin soluția dată cele două

dispoziții cu privire la care reclamanții au cerut anularea.

Întrucât, în speță, procedura

administrativă a fost parcursă și finalizată integral și cum acțiunea în

justiție întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 are un caracter

subsidiar, soluțiile pronunțate în procedura judiciară nu pot fi date cu

ignorarea actelor emise în procedura administrativă de persoana juridică

deținătoare, deoarece, rolul procedurii judiciare constă tocmai în verificarea

legalității și a temeiniciei lor.

Pe de altă parte, potrivit art. 129

alin. (6) C. proc. civ. „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra

obiectului cererii deduse judecății”.

Cererea de chemare în judecată

investește instanța cu judecarea cauzei, aceasta însemnând că, în principiu,

instanțele judecătorești nu se pot sesiza din proprie inițiativă și că cererea

de chemare în judecată odată introdusă fixează natura și obiectul procesului.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul este obligat să determine

obiectul acțiunii, în cadrul căruia urmează a se soluționa procesul, instanța

neputând să depășească ori să ignore aceste limite. Obligația instanței de a se

pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii constituie, corelativ, garanția

aplicării principiului disponibilității recunoscut părții reclamante.

Deoarece, în cauză, instanțele au

ignorat aceste reguli și au soluționat litigiul în afara cadrului procesual

instituit de Legea nr. 10/2001 și, totodată, au schimbat natura și obiectul

litigiului, astfel cum au fost fixate prin acțiunile promovate de reclamanți, se

impune admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și reluarea judecății,

urmând ca instanța de trimitere, în rejudecare, să analizeze sub formă de

apărări, susținerile făcute de cei trei pârâți în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Primarul Municipiului Cluj Napoca și

Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 651/A din 10

iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 450 din 1 martie 2005 a Tribunalului Cluj și trimite cauza acestei din urmă

instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie

2006.