Decizia nr. 2914/2006 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 8201/2003 a Judecătoriei Cluj

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 8201 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Cluj Napoca, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul H.J. împotriva pârâtei SC T. SA Cluj Napoca, s-a respins cererea de intervenție, formulată de H.C. împotriva pârâtei SC T. SA Cluj Napoca; s-au respins capetele de cerere privind restituirea în natură a terenului de despăgubire, s-au admis capătul de cerere privind obligația de a face și a fost obligată pârâta să emită dispozițiile în temeiul Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 1921 din 6 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul H.J.

și intervenienta H.C. împotriva sentinței civile nr. 8201/2003 a Judecătoriei Cluj Napoca. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând desființarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea acțiunii și a cererii de intervenție. Sesizată cu judecarea recursului, curtea de apel, prin încheierea nr. 2502 din 11 noiembrie 2005, a declinat competența de soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție. Recursurile sunt întemeiate pentru cele ce urmează și potrivit excepției invocate. Acțiunea a fost formulată de reclamantă la data de 12 august 2002, în temeiul Legii nr. 10/2001 urmare a notificărilor aduse pentru restituirea în natură a imobilului din litigiu, notificări care, afirmativ, nu au fost soluționate.

De necontestat deci, litigiul de față se poartă în cadrul procesual oferit și reglementat prin Legea nr. 10/2001. Or, potrivit art. 24 din lege, competența de soluționare în primă instanță, a oricărei cereri formulate în domeniul de reglementare a Legii nr. 10/2001, aparține tribunalului secția civilă. Așa fiind, cum normele procedurale privind competența materială sunt imperative și cum în speță, cauza a fost soluționată în primă instanță de judecătorie, urmează că, admițându-se în acest sens recursurile, să se caseze ambele hotărâri cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamantul H.J. și intervenienta H.C. împotriva deciziei nr. 1921/A din 6 septembrie 2004, a Curții de Apel Cluj. Casează decizia atacată precum și sentința civilă nr. 8201 din 30 septembrie 2003 a Judecătoriei Cluj Napoca și trimite cauza spre competență soluționare în primă instanță la Tribunalul Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2006.