ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1094/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 634 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj s-au respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții A.O. și B.G.O. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC T. SA Cluj-Napoca, și SSC P.E.E.H. H. SA, București, prin sucursala H. Cluj. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta C.F.D. prin mandatar C.I. împotriva pârâtei P.C. Beliș prin P. și în consecință, a fost anulată în parte dispoziția nr. 141/2005 emisă de P.C. Beliș cu privire la respingerea notificării pentru următoarele imobile: Întreprinderea forestieră A., constând din construcție și teren: grup de 4 case, preluate în baza Deciziunii nr. 9/1949; supra edificatele înscrise în CF 2609 M. și suprafața de 18 ha pădure și a fost obligată P.C.

Beliș prin P. să înainteze notificarea și întregul dosar cu privire la terenuri Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 Beliș. A fost obligată P.C. Beliș să emită dispoziție cu propunere de acordare despăgubiri în condițiile Titlului VII C. proc. civ. nr. 247/2005 pentru imobilele construcții: Întreprinderea forestieră A., constând din construcție: grup de 4 case, preluate în baza Deciziunii nr. 9/1949; supraedificatele înscrise în CF 2609 M. A fost respinsă cererea reclamantei de acordare de măsuri reparatorii pentru mașinile și utilajele din inventarul fabricii de cherestea. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la apariția Legii nr. 10/2001 reclamanta C.F. prin notificarea înregistrată sub nr. 26/2001 P.C.

Beliș a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru următoarele imobile ce au aparținut numitului A.T.: Întreprinderea Forestieră a lui A.T., înapoierea clădirilor și utilajelor; case de locuit și anexe, imobilele înscrise în CF 116 Văleni; casa de locuit cu două încăperi și curte în suprafață de 400 mp, situată în zona gării din Călățele. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 26/1970 eliberat de Notariatul de Stat Huedin, A.T. a decedat la 14 octombrie 1969 și a avut ca moștenitori pe A.E., soție supraviețuitoare, B.F. în nume propriu și ca mandatară a sorei sale C.F.D. și A.O.D., ultimii în calitate de fii. Prin Dispoziția nr. 141/2005 emisă de Primarul comunei Beliș s-a respins notificarea formulată de reclamantă cu motivarea că imobilele nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Conform adresei nr. 739 din 1 iunie 1949 a Preturii plășii Calata, în baza art. 1 pct. 14 C. proc. civ. pentru naționalizarea Întreprinderilor industriale, Întreprinderea forestieră A.T. a fost naționalizată. La momentul preluării fostei fabrici de cherestea s-a încheiat procesul verbal din 24 iunie 1948 în care sunt descrise toate bunurile care au fost găsite și preluate deodată cu fabrica, inclusiv mașini și utilaje. Această fabrică a fost preluată, așa cum s-a menționat cu utilajele, care au fost transmise altor fabrici de cherestea din zonă, respectiv I.P.EI.L și I.F.E.T. În urma demersurilor efectuate SC T. SA, continuatoarea fostului I.F.E.T. a precizat că din evidențele pe care le deține rezultă că în patrimoniul acestei fabrici nu a intrat fabrica de cherestea și utilajele acesteia, care au fost preluate de la A.T.

Din expertiza tehnică întocmită în cauză de expert I.V. a rezultat că, potrivit succesiunii transmisiunilor, SC T. SA a prelua toate bunurile care au intrat în patrimoniul fostului I.F.E.T Cluj, între care și cele preluate de la fabrica ce a aparținut numitului A.T., înscrise în cele anexe 14, încheiate la preluare. Cu privire la aceste bunuri, expertul nu a putut identifica în prezent nici unul în patrimoniu. Prin Deciziunea nr. 3/1949 s-a trecut în proprietatea S.R. corpul de case nr. 4 aparținând lui A.T. Cu ocazia preluării s-a încheiat procesul verbal din 2 noiembrie 1949. De la momentul preluării în acest imobil s-a instalat internatul școlii elementare ciclul I și ciclul II din comună.

Imobilul înscris în CF 116 Văleni a fost donat de A.T. Ministerului Sănătății pentru construirea unui dispensar. Deși i s-a pus reclamantei în vedere să depună hotărâre judecătorească irevocabilă pentru constarea nulității donației, până la momentul pronunțării prezentei hotărâri nu s-a făcut dovada nevalabilității actului de donație, motiv pentru care nu s-a putut constata nevalabilitatea titlului și incidența Legea nr. 10/2001. Potrivit copiei CF 2609 Mănăstireni imobilul cu nr. top 3522/2/3 magazie și linie de teren industrial situate în intravilanul comunei Beliș a constituit proprietatea numitului A.T. Din susținerile reprezentantului P.C. Beliș reiese că acest teren este situat în cuva lacului de acumulare, că pentru teren reclamantei prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 256/2002 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 9,3 ha, împreună cu terenul înscris în CF 3145 Mănăstireni, iar hotărârea nu a fost atacată.

În fine, cu privire la imobilul constând din casă cu două încăperi și curte în suprafață de 400 mp, situat în comuna Călățele acțiunea a fost disjunsă și soluționată în contradictoriu cu SC T. SA și P.C. Călățele, în dosar nr. 9644/117/2006 prin sentința civilă nr. 1087/200 6. Cu privire la imobilele terenuri aferente fostei Întreprinderi forestiere A., a grupului de 4 case și terenului înscris în CF 2609 Mănăstireni din documentele prezentate de H. și P.C. Beliș, a reieșit că acestea se află sub cuva lacului de acumulare, adică erau situate în extravilanul localității la momentul notificării. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) C. proc. civ. nr. 10/2001 nu intră sub incidența prevederilor prezentei legi terenurile situate în intravilanul localităților la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991.

Î n consecință competența aparține Comisiei locale Beliș. În speță, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile Art. V C. proc. civ. nr. 247/2005 întrucât construcțiile nu au aparținut exploatațiilor agricole și nici nu sunt situate pe terenurile forestiere. Mai mult, construcțiile în cauză au fost demolate, fiind incidente dispozițiile art. 18 C. proc. civ. nr. 10/2001, entitatea obligată să propună despăgubirii fiind P.C. Beliș prin P. În ceea ce privește pârâtele SC T. SA și SC P.E.E.H. – H. SA prin Sucursala H. Cluj acestea nu sunt unități deținătoare nici cu privire la terenuri, nici cu privire la imobile, mașini și utilaje, astfel că tribunalul apreciază că acestea nu au calitatea procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții A.O. și B.G.O. acestea au fost respinse în temeiul art. 4 C. proc. civ. nr. 10/2001. Din scriptele depuse la dosar nu a reieșit că intervenienții au împuternicit pe reclamantă să formuleze notificare și în numele lor. Faptul că pentru terenurile ce au format obiectul Legii nr. 18/9991 între aceștia a existat o oarecare înțelegere nu este valabil și în prezenta cauză. Din copia notificării depuse de reclamantă a reieșit că a formulat notificarea doar în nume propriu nu și în numele celorlalți moștenitori ai lui A.T. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta C.F.D., iar prin pronunțarea deciziei civile nr. 157 din 10 mai 2009 a Curții de Apel Cluj s-a respins, ca nefundat, apelul reținându-se următoarele: Din borderoul populației și proprietăților și exploatărilor agricole din com.

Beliș întocmit în ianuarie 1948, rezultă că A.T. figura cu: - 26 ha 400 mp - 8 parcele; - 19 ha 460 mp; - curți 1 ha 4800 mp; - alte terenuri și neproductive 5 ha 1000 mp; - teren în hotarul satului 5 ha 3000 mp; - teren în hotarul altor sate 20 ha 7100 mp. Reclamanta C.F.D. este moștenitoarea lui A.T., potrivit certificatului de moștenitor nr. 26/1970, alături de A.E. (în calitate de soție supraviețuitoare și A.O. (fiu). Doar reclamanta a formulat notificare pentru stabilirea măsurilor reparatorii solicitând: întreprinderea forestieră a lui A.T., utilajele și bunurile aflate în clădirile de locuit; imobilul cuprins în CF 116 A Văleni; imobilul preluat prin Decretul nr. 3/1949 a comunei Beliș.

Instanța de fond a reținut corect, că Întreprinderea Forestieră A. a fost confiscată și preluată de stat în 24 iunie 1948, potrivit procesului verbal din 24 iunie 1948, cu toate utilitățile pe care le deținea. Primarul a arătat că utilajele fabricii forestiere au fost preluate de I.F.E.T. Huedin, secția P. Potrivit îndrumărilor deciziei de casare 29/A/2006 au fost efectuate o expertiză de evaluare bunuri mobile și o expertiză topografică. Expertiza topografică a confirmat susținerile părților că terenul în suprafață de 12500 mp pe care a fost edificată întreprinderea forestieră, este în prezent sub luciul apei lacului de acumulare Fântânele, comuna Beliș, aflat în administrarea SC H. SA Cluj-Napoca.

Din expertiza de evaluare bunuri mobile s-a reținut că bunurile de la poziția 21-30 din anexa B 31 s-au deteriorat în 60 de ani, fiind bunuri de mobilier au fost înlocuite cu alt mobilier. Locomotivele și două gatere au fost casate și predate la fier vechi utilajele poz. 40-67 piese erau consumabile care sunt reformate, folosite și imposibil de restituit; casa de fier, circularele (3 buc.), polizorul și strungul au ajuns la diverse pe persoane fizice, ca urmare a privatizării efectuate la întreprinderea forestieră de stat. Expertul a evaluat aceste bunuri la suma de 28.280 lei însă pentru ca reclamanta să poată beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de art. 6 alin. (2) raportat la art. 6 alin. (4) C. proc.

civ. nr. 10/2001, era obligată să identifice societățile comerciale în patrimoniul cărora sunt evidențiate aceste bunuri, pentru a verifica dacă există fizic [(potrivit art. 6.2 lit. c) din H.G. nr. 250/2007)]. Prin urmare, instanța de apel a constatat că nu pot fi acordate măsuri reparatorii pentru utilajele preluate de stat, deoarece nu s-a făcut dovada că bunurile preluate, mai există fizic, unele au fost casate, sau înlocuite după cum a rezultat din raportul de expertiză. Pentru imobilul, corp de casă situat în Beliș, preluat fără titlu prin Deciziunea nr. 3/1949 a Comitetului Provizoriu al comunei Beliș, compus din 3 corpuri de clădire, corect a statuat instanța de fond, în sensul stabilirii măsurilor reparatorii, în condițiile Titlului VII C. proc.

civ. nr. 247/2005, întrucât acestea nu mai existau la data intrării în vigoare a legii, fiind incidente dispozițiile art. 18 lit. b) C. proc. civ. nr. 10/2001. În ceea ce privește imobilul înscris în CF 116 Văleni, acesta a fost donat S.R. și reclamanta nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, deoarece nu a depus o hotărâre judecătorească irevocabilă, care să constate nulitatea donației potrivit art. 2 lit. c) C. proc. civ. nr. 10/2001 și art. 2.2 H.G. nr. 250/2007. Mai mult, și acest teren se află sub luciul apelor lacului Fântânele, potrivit raportului de expertiză. În ceea ce privește imobilele înscrise în CF 2609 Mănăstireni (magazie, teren industrial intabulat în intravilanul comunei Beliș) și CF 3145 Mănăstireni, se constată potrivit raportului de expertiză, că acestea sunt amplasate sub lacul de acumulare și pentru aceste terenuri s-au stabilit măsuri reparatorii în sensul că reclamantei și intervenientei B.F.

și A.O. li s-au stabilit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 9,30 ha, potrivit Hotărârii nr. 256 din 9 octombrie 2002, Prefecturii jud. Cluj. Apelanta prin înscrisul depus la dosar, a arătat că nu a fost pusă în posesie cu acest teren, însă P.C. Beliș a arătat că reclamanta nu s-a prezentat la punerea în posesie, împrejurare care nu i se poate reține primarului ca imputabilă. Prin urmare, nici aceste imobile nu fac obiectul Legii nr. 10/2001. Este real că la data preluării de către stat a Întreprinderii Forestiere A. și a construcției cu 3 corpuri de clădire situată în Beliș, terenurile pe care erau edificate aceste construcții erau situate în intravilanul comunei Beliș. Această comună a fost strămutată și prin Decretul nr. 223/1972 s-au expropriat terenurile în suprafață de 3.090.844 mp și construcțiile aferente pentru construirea lacului de acumulare Fântânele, iar terenurile se află sub apă.

În prezent, cuveta lacului Fântânele se află în extravilanul localității, după cum rezultă din adresa, nr. 10273 din 18 august 2005, emisă de C.J. Cluj. Art. 8 C. proc. civ., nr. 10/2001 stipulează că. nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării. Or, din starea de fapt mai sus reținută rezultă fără dubiu că terenurile, care sunt sub luciu de apă, erau situate în extravilan la data notificării. Dispoziția legală mai sus arătată constituie o excepție de la regulile de retrocedare stabilite prin Legea nr. 10/2001 și ca orice excepție, aceasta este de strictă aplicabilitate, nu poate fi extinsă și la alte situații și trebuie interpretată și aplicată în sensul celor stabilite de legiuitor.

Această dispoziție menționează două cazuri în care nu este incidență Legea nr. 10/2001: dacă terenul s-a aflat în extravilanul localității la data preluării abuzive și a doua situație când terenul se află în extravilan la data notificării. Însă aceste ipoteze sunt legate prin conjuncția disjunctivă „sau” care marchează opoziția între cele două ipoteze avute în vedere. Prin urmare, nu are nici o relevanță împrejurarea că la data preluării de către stat a imobilului, acesta era situat în intravilan, deoarece pentru aplicarea legii are importanță situarea terenului (intravilan sau extravilan), la data notificării. Dacă la data notificării terenul se află în extravilan, situație incidență și în cazul de față nu se aplică Legea nr. 10/2001.

Această lege este reglementată ca o lege de reparație cu caracter complinitor față de celelalte legi de reparație Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, etc. În art. 4 alin. (2) C. proc. civ., prin Legea nr. 1/2000 s-a prevăzut expres că, pentru terenurile din extravilanul localității (situație în care se încadrează și recurenta) pe care se găsesc instalații hidrotehnice, etc., se restituie suprafețe echivalente din rezerva comisiilor locale sau în ipoteza în care compensarea nu este posibilă, se vor acorda despăgubiri în condițiile legii. Așadar, pentru terenurile de sub luciul lacului, pentru care reclamanta nu a primit teren în compensare, se vor aplica dispozițiile legale mai sus arătate, însă de către Comisia de aplicare a Legii nr. 1/2000 și nu de către comisia de aplicarea Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta C.F.D. solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte. Recurenta susține că nu s-a luat în considerare Decretul nr. 223/1972 privind strămutarea satului Beliș ignorându-se și dispozițiile Decretului nr. 467/1979 privind evaluarea construcțiilor, terenurilor pentru expropriere. Se mai susține că în cadrul averii confiscate de la tatăl său era și fabrica de cherestea ce a funcționat din 1948 până în 1976 când a fost demolată. Cum antecesorul său a figurat cu 16,4 ha, 19,46 ha curți, 48 ha alte terenuri neproductive în total 28,71 ha, și cum până în prezent a primit doar 13,8 ha din care 9,3 ha teren nefolosibil, instanțele, susține recurenta, au făcut o greșită aplicare a legii față de obiectul notificării nr. 22/2001.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Instanța de apel a examinat cauza cu respectarea principiului tantum devolutum quantum apellatum și raportat la obiectul dedus judecății și la dispozițiile și recomandările obligatorii date prin decizia de casare nr. 29/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din perspectiva acestor recomandări obligatorii s-a constatat că instanța de fond în rejudecare a dat eficiență dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. De altfel expertiza tehnică efectuată în cauză a statuat fără posibilitate de echivoc că terenul de 12.500 mp pe care fusese și întreprinderea forestieră (pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii) este în prezent sub luciul apei lacului de acumulare Fântânele aflat în administrarea SC H. SA Cluj-Napoca.

În ce privesc utilajele preluate de stat, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada existenței lor (cu atât mai mult cu cât unele au fost casate, sau înlocuite) în patrimoniul unor societăți comerciale, nu sunt incidente dispozițiile art. 6.2 lit. c) din H.G. nr. 250/2007 și nici ale art. 6 alin. (2) și (4) C. proc. civ., prin Legea nr. 10/2001. Cu privire la numărul înscris în C.F. 116 Vaslui ce a fost donat S.R., reclamanta nu a făcut dovada constatării nulității acestei donații printr-o hotărâre judecătorească în condițiile art. 2 lit. c) C. proc. civ., prin Legea nr. 10/2001. De altfel și acest teren se află sub luciu apei lacului Fântânele. Instanța de apel a analizat cauza și prin prisma dispozițiilor art. 8 C. proc.

civ., prin Legea nr. 10/2001 și a faptului că la data notificării terenul se afla în extravilanul localității, așa cum rezultă de altfel din adresa nr. 10273 din 18 august 2005 eliberată de C.J. Cluj. Din expertiza efectuată în cauză a mai rezultat că imobilele înscrise în CF 2609 Mănăstireni (compus din magazie, teren în intravilanul localității Beliș și respectiv CF 9145 Mănăstireni, se află amplasate tot sub lacul de acumulare și pentru aceste terenuri s-au stabilit măsuri reparatorii potrivit Hotărârii nr. 256 din 9 octombrie 2002 a Prefecturii județului Cluj. Din perspectiva celor expuse, și a dispozițiilor legale sus evocate, în mod corect și legal a reținut instanța de apel că imobilele solicitate nu se circumscriu dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Astfel, criticile aduse hotărârii instanței de apel neîntrunind cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta C.F.D., împotriva deciziei nr. 157/ A din 13 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2010.