ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9152/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 596 din 15

iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților. S-a respins

acțiunea formulată de reclamanții SC E.C. SRL și B.V. în contradictoriu cu

pârâții Municipiul București prin Primarul General, G.I.A., S.I., S.P., ca

fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Tribunalul a reținut că nulitatea

absolută poate fi invocată de oricine are interes. Drepturile patrimoniale ale

reclamanților nu pot fi încălcate întrucât aceștia dețin numai folosința

imobilului, drept apărat de O.U.G. nr. 40/1999 și art. 14 pct. din Legea nr. 10/2001,

invocate prin cerere.

Prin decizia civilă nr. 1329 din 1

noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a civilă

conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a luat act de renunțarea la judecata

apelului declarat de către reclamantul B.V. S-a respins ca nefondat apelul

formulat de către reclamanta SC E.C. SRL împotriva sentinței de fond.

La pronunțarea deciziei, tribunalul

a avut în vedere următoarele considerente:

Apelanta SC E.C. SRL ocupă un imobil

ce a făcut obiectul dispoziției de restituire și care era administrat de către

A.F.I., fără însă a deține un titlu în acest sens, întrucât parte în calitate

de chiriaș în contractul de închiriere era B.V.

Astfel, neputându-se reține

ocrotirea drepturilor locative ale apelantei într-o modalitate reglementată de

vreo normă legală, acesteia nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din

Legea nr. 10/2001 referitoare la vocația atacării dispoziției de restituire.

Împotriva deciziei de apel a

formulat recurs apelanta SC E.C. SRL, criticând-o pentru următoarele motivele:

Cele două instanțe au aplicat în

cauză prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001, aplicabil în cauză fiind, din

punct de vedere procedural, regimul juridic al nulității absolute a actului

juridic încheiat cu nerespectarea normelor privind condițiile de valabilitate.

Acțiunea are ca obiect o cerere de

constatare a nulității absolute a dispoziției de retrocedare, act juridic

civil, cu caracter patrimonial, ce face dovada proprietății persoanei

îndreptățite asupra imobilului și care are forța probantă a unui înscris

autentic.

În speță, sunt aplicabile prevederile

art. 1 și art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001 și normele metodologice de

aplicare a acestor articole care impun condiția pentru restituirea în natură

sau în echivalent, ca neplata impozitelor să se fi datorat unor motive

independente de voința proprietarilor.

Cu referire la actele de preluare a

imobilului și dispozițiile Decretului nr. 224/1954 se invocă faptul că

dispoziția de retrocedare s-a emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001

menționate.

Făcându-se referire la actele aflate

în dosarul cauzei se arată că nu au fost depuse toate certificatele de

moștenitor enumerate în dispoziția de retrocedare și nu s-a făcut dovada

calității de persoane îndreptățite a intimaților cu privire la întregul imobil

retrocedat.

În ceea ce privește aplicarea art. 48

din Legea nr. 10/2001, se invocă faptul că în condițiile în care imobilul nu a

fost preluat în mod abuziv de stat, întrucât neplata impozitelor s-a făcut din

culpa proprietarilor, intimații nu pot beneficia de aceste prevederi legale.

Analizând decizia recurată în raport

de criticile formulate care se încadrează în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motivele ce vor complini

decizia tribunalului.

Prin cererea de chemare în judecată

reclamanta-recurentă a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se

constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 2687 din 16 martie 2004 emisă de

către Municipiul București prin Primarul General în favoarea intimaților G.I.A.,

S.I. și S.P.

Prin dispoziția menționată s-a

restituit în temeiul Legii nr. 10/2001 imobilul situat în București, compus din

teren în suprafață de 759,73 mp din suprafața totală de 839,00 mp și

construcții tip B (S+P+1/P) și tip D, parter (cu excepția apartamentelor vândute

prin contract de vânzare-cumpărare nr. 2289/1963 cu cota de teren aferent de

27,66 mp și prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 4930/29834 din 17 iulie

1997 cu cota de teren aferentă de 51,61 mp), cu obligația respectării dreptului

de acces de trecere pentru ceilalți coproprietari.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că în baza contractelor comerciale încheiate cu Primăria Municipiului

București folosește spațiul de la parterul imobilului restituit în baza Legii

nr. 10/2001.

Potrivit relațiilor furnizate de

Primăria Municipiului București cu adresa nr. 18/1/1418 din 17 septembrie 2003,

spațiul cu altă destinație din parterul și subsolul imobilului în litigiu, în

suprafață totală de 99,81 mp, este deținut de SC E.C. SRL în baza fișei de

calcul nr. 22353 din 7 ianuarie 1999 întocmită de D.G.A.F.I. Spațiul este

utilizat de SC E.C. SRL pentru activitate de alimentație publică în baza

contractului de asociațiune în participațiune încheiat la data de 1 iulie 2003

cu SC R.C. SRL.

Se constată că, contrar celor

susținute în acțiune, între reclamanta-recurentă și Municipiul București nu

este încheiat nici un contract.

Nulitatea absolută poate fi invocată

de oricine are interes.

Interesul reprezintă folosul practic

al celui care a recurs la promovarea unei acțiuni de genul celei ce face

obiectul litigiului de față.

După cum s-a reținut mai sus,

Municipiul București invocă anumite relații locative cu SC R.C. SRL.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 10/2001,

dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de lege face

obiectul unui contract de locațiune, succesiune, locație de gestiune sau

asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile

statului sau ale persoanei juridice deținătoare în contractele menționate, dacă

aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.

În sensul textul legal au intervenit

și normele metodologice de aplicare care subliniază că subrogarea la care se

face referire în art. 14 din Legea nr. 10/2001 intervine de drept.

Prin urmare, cu rezerva încheierii

contractului în condiții legale, titlul de locațiune al SC R.C.C. SRL, cu care

recurenta ar deține contract de asociere în participațiune, nedepus la dosar dar

menționat în adresa reținută mai sus emisă de Primăria Municipiului București,

este menținut și după restituirea în natură a imobilului. Singura deosebire

fiind în sensul că a avut loc o subrogare de drept a beneficiarilor dispoziției

de restituire la data emiterii acesteia.

Se constată că recurenta-reclamantă

nu are un folos practic, în promovarea acțiunii, urmând a se dispune în

consecință.

În considerarea celor reținute mai

sus, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici pe fond

formulate în cadrul recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC E. SRL împotriva deciziei nr. 1329/A din 1

noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de

muncă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 11 noiembrie 2005.