ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5318/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta C.N.C.F. „CFR” SA

București, Regionala C.F. Timișoara a chemat în judecată pe pârâta M.M. și a

solicitat evacuarea acesteia din Căminul CFR.

În motivarea acțiunii se arată că

respectivul cămin reprezintă „locuința de intervenție” iar pârâta nu este

angajata căii ferate și nu dispune de vreun titlu locativ.

În drept au fost invocate

prevederile art. 480 și art. 998-999 C. civ.

Judecătoria Timișoara, prin sentința

civilă nr. 8975 din 30 octombrie 2003 a respins acțiunea reclamantei.

Instanța a reținut că titular al

camerei nr. 104 din Căminul CFR este numitul R.V. în baza unui ordin de

repartiție, nr. 317 din 15 octombrie 2002 el fiind angajat la depoul de

locomotive, iar pârâta locuiește cu el, având acordul acestuia. Deci nu este

vorba de o ocupare abuzivă a camerei din care se cere evacuarea.

Apelul declarat de reclamantă a fost

respins de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 122 din 12

februarie 2004.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, fără a invoca vreunul din motivele de casare

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că respectivul

cămin are regimul juridic al locuințelor de intervenție; sunt aplicabile

prevederile Regulamentului de organizare și funcționare a căminelor de

nefamiliști care nu permite aducerea unor persoane străine în cămin; R.V. nu

este în drept să permită pârâtei, concubina sa, să locuiască cu el în cămin.

Recursul se privește ca nefondat.

Reclamanta, prin acțiunea

introductivă, a invocat ca temei de drept prevederile Codului civil.

Numitul R.V. se află în raporturi

locative cu reclamanta ce izvorăsc dintr-un ordin de repartiție (nr. 317 din 15

octombrie 2002) care nu au fost finalizate prin încheierea unui contract de

închiriere. Astfel că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.

114/1996 și nici regulamentele interne emise și care presupun contracte de

închiriere. Deci nu întâmplător reclamanta a invocat prin acțiunea îndreptată

împotriva pârâtei prevederile Codului civil, nu prevederi ale legilor speciale,

ori ale regulamentelor, acestea nefiind opozabile pârâtei.

În aceste condiții, corect instanțele

au aplicat prevederile dreptului comun (art. 1411 C. civ.) la situația de fapt

stabilită pe baza probelor administrate.

Față de cele ce preced, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București, sucursala

Regională de Căi Ferate Timișoara, împotriva deciziei nr. 122 din 12 februarie

2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.