ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4788/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 8 august 2002, P.S.B. și

F.O.V., ultimul decedat în cursul judecății și succedat în drepturi de P.S.F.,

au chemat în judecată Municipiul București, SC H.N. SA București, U.S. și

Primăria Municipiului București pentru a fi constatată nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 4012/20978 din 3 aprilie 1997 privind

apartamentul nr. 7 aflat la parterul imobilului din București. Totodată a cerut

restituirea acestui bun.

Tribunalul București, secția a IV–a

civilă, prin sentința nr. 576 din 20 iunie 2003, a respins, ca nefondat,

recursul reclamanților.

Curtea de Apel București, secția a

III–a civilă, prin decizia nr. 538 din 17 noiembrie 2003, a admis apelul

reclamanților și, schimbând în parte sentința, a respins acțiunea, ca inadmisibilă,

cu motivarea că în raport de sentința civilă nr. 11169 din 30 octombrie 2001 a

Judecătoriei sectorului 1 București, rămasă definitivă și irevocabilă, în cauză

există autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii

reclamanții au introdus recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia au arătat, în esență, că instanța de

apel a făcut o greșită aplicare a legii. Respectiv, condiția de triplă

identitate cerută de art. 1201 C. civ., nu ar fi întrunită, de vreme ce

acțiunea de față a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar

acțiunea în revendicare soluționată prin sentința civilă nr. 11169/2001 a avut

ca temei juridic dreptul comun, adică o cauză juridică diferită. Nu mai puțin,

instanțele de fond au refuzat compararea titlurilor și, respingând acțiunea au

violat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Motivele de recurs sunt nefondate.

Puterea lucrului judecat este

reglementată prin art. 1201 C. civ. ca o prezumție legală irefragabilă, iar

prin art. 166 C. proc. civ. ca o excepție de fond, peremptorie și absolută,

ceea ce face inadmisibilă o a doua acțiune identică, prin obiect, părți și

cauză, unei prime acțiuni rezolvată definitiv și irevocabil, printr-o hotărâre

judecătorească. Această soluție este consacrată, cu valoare de principiu, și în

dreptul comunitar. După cum, compararea titlurilor de proprietate, fiind un

mijloc de probațiune, nu înlătură identitatea în cauză a celor două acțiuni

aflate în raport de autoritate de lucru judecat.

În speță, instanța de apel, făcând o

corectă aplicare a dispozițiilor art. 1201 C. civ. și 166 C. proc. civ., a

apreciat legal și temeinic că acțiunea de față, identică prin obiect, părți și

cauză acțiunii civile soluționată, definitiv și irevocabil, prin sentința

civilă nr. 1169 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 este

inadmisibilă.

Așa fiind și întrucât nu au fost

constatate motive de casare care pot fi invocate din oficiu, se impune

respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții P.S.B. și P.O.P. împotriva deciziei nr. 538 A din 17

noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III–a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.