ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4788/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4788/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 august 2002, P.S.B. și F.O.V., ultimul decedat în cursul judecății și succedat în drepturi de P.S.F., au chemat în judecată Municipiul București, SC H.N. SA București, U.S. și Primăria Municipiului București pentru a fi constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4012/20978 din 3 aprilie 1997 privind apartamentul nr. 7 aflat la parterul imobilului din București. Totodată a cerut restituirea acestui bun. Tribunalul București, secția a IV–a civilă, prin sentința nr. 576 din 20 iunie 2003, a respins, ca nefondat, recursul reclamanților.
Curtea de Apel București, secția a III–a civilă, prin decizia nr. 538 din 17 noiembrie 2003, a admis apelul reclamanților și, schimbând în parte sentința, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, cu motivarea că în raport de sentința civilă nr. 11169 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 București, rămasă definitivă și irevocabilă, în cauză există autoritate de lucru judecat. Împotriva acestei decizii reclamanții au introdus recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia au arătat, în esență, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii. Respectiv, condiția de triplă identitate cerută de art. 1201 C. civ., nu ar fi întrunită, de vreme ce acțiunea de față a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar acțiunea în revendicare soluționată prin sentința civilă nr. 11169/2001 a avut ca temei juridic dreptul comun, adică o cauză juridică diferită.
Nu mai puțin, instanțele de fond au refuzat compararea titlurilor și, respingând acțiunea au violat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Motivele de recurs sunt nefondate. Puterea lucrului judecat este reglementată prin art. 1201 C. civ. ca o prezumție legală irefragabilă, iar prin art. 166 C. proc. civ. ca o excepție de fond, peremptorie și absolută, ceea ce face inadmisibilă o a doua acțiune identică, prin obiect, părți și cauză, unei prime acțiuni rezolvată definitiv și irevocabil, printr-o hotărâre judecătorească. Această soluție este consacrată, cu valoare de principiu, și în dreptul comunitar. După cum, compararea titlurilor de proprietate, fiind un mijloc de probațiune, nu înlătură identitatea în cauză a celor două acțiuni aflate în raport de autoritate de lucru judecat.
În speță, instanța de apel, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 1201 C. civ. și 166 C. proc. civ., a apreciat legal și temeinic că acțiunea de față, identică prin obiect, părți și cauză acțiunii civile soluționată, definitiv și irevocabil, prin sentința civilă nr. 1169 din 30 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 este inadmisibilă. Așa fiind și întrucât nu au fost constatate motive de casare care pot fi invocate din oficiu, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții P.S.B. și P.O.P. împotriva deciziei nr. 538 A din 17 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a III–a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.