ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 887/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1004 din 18

august 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr.

2400/2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată

de contestatorul Ș.D.P. și s-a dispus obligarea acestuia la 100.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 1352/2004 a Tribunalului

București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 1890/2005 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul Ș.D.P. a fost condamnat, la

pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea, în concurs real, a

infracțiunilor prevăzute de art. 2 și art. 4 din Legea nr. 143/2000. De

asemenea, prima instanță a apreciat că reținerea circumstanței atenuante legale

prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000 este o chestiune lăsată de

legiuitor la aprecierea instanței de judecată învestită cu soluționarea

fondului cauzei, acest aspect neputând fi invocat pe calea contestației la executare.

De altfel, așa cum reiese din cuprinsul hotărârii de condamnare, instanța de

fond a motivat faptul că nu pot fi reținute prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000,

din actele dosarului nerezultând că în timpul urmăririi penale contestatorul a

facilitat atât identificarea, cât și tragerea la răspundere penală a altor

persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.

Împotriva sentinței nr. 1004/2005 a

declarat apel, în termen legal, condamnatul Ș.D.P., criticând-o pe motive de

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri de către instanța

de fond a contestației la executare.

Prin decizia penală nr. 776 din 14

octombrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3223/2005, Curtea de Apel București, secția

I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul Ș.D.P. împotriva

sentinței sus-menționate.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că, în mod corect s-a stabilit de către instanța de

fond că motivul invocat de contestator în susținerea cererii sale, nu se

încadrează în dispozițiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., soluția de

respingere a contestației la executare formulată de condamnat fiind legală și

temeinică.

Împotriva deciziei penale nr. 776 din

14 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat

recurs condamnatul contestator, invocând cazul prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., în sensul că soluția instanței este contrazisă de

considerentele hotărârii, solicitând în principal desființarea hotărârilor și

trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar,

admiterea recursului și reducerea pedepsei, prin aplicarea circumstanței legale

prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Recursul este nefondat.

Critica întemeiată pe cazul de

recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., este nefondată și

nu poate fi primită deoarece nu se constată că hotărârea atacată nu ar cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției ar contrazice

dispozitivul hotărârii sau aceasta nu s-ar înțelege.

De altfel, recurentul nu a relatat

concret o astfel de situație.

Nu este fondată nici critica privind

greșita nerespectare a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Situația invocată nu constituie o

cauză de stingere ori de micșorare a pedepse sau orice incident ivit în cursul

executării, în sensul art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Motivul invocat

de recurentul contestator a constituit o apărare de fond, care a fost invocată

și cu ocazia judecării cauzei, la prima instanță, precum și în apel, fiind

examinat și respins ca neîntemeiat. Tribunalul a motivat că nu s-a făcut dovada

că inculpatul în timpul urmăririi penale a denunțat și a facilitat

identificarea și tragerea la răspundere a altor persoane care au săvârșit

infracțiuni legate de droguri.

Instanța de apel a motivat că

depistarea numitei M.C., la care s-a referit inculpatul, nu s-a făcut urmare

denunțului inculpatului și nu a facilitat în nici un mod identificarea

acesteia.

A accepta soluția solicitată de

condamnat ar însemna ca pe calea contestației la executare a hotărârii penale

să se ajungă la modificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat.

Pentru aceste considerente și

întrucât nu se constată nici motive care se pot lua în considerare din oficiu,

urmează a se respinge recursul, ca nefondat, și a-l obliga pe recurent să

plătească către stat suma de 120 RON cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul condamnat Ș.D.P. împotriva deciziei penale nr. 7776

din 14 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

în dosarul nr. 3223/2005.

Obligă recurentul contestator la

plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 februarie 2006.