ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3775/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 15 septembrie 2003

reclamanta S.V.G. Germania a chemat în judecată pe pârâta I.U.S. R. SA Brașov,

pentru a fi obligată la plata sumei de 41.540 euro în echivalent în lei în sumă

de 1.574.615.240 lei și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1686 din 15

septembrie 2004, Tribunalul Brașov a admis acțiunea reclamantului, a dispus

rezoluțiunea contractului încheiat la 9 iunie 2000 și a obligat pârâta la plata

sumei de 1.617.363.495 lei despăgubiri și 125.776.269 lei cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei soluții reclamanta

și pârâta au declarat apel.

Prin încheierea din 9 decembrie

2004, Curtea de Apel Brașov a admis cererea formulată de pârâtă și a dispus

suspendarea executării sentinței civile de mai sus până la soluționarea

apelului.

Împotriva acestei soluții de

suspendare a executării hotărârii instanței de fond, reclamanta a declarat

recurs, solicitând, în esență, desființarea acesteia, întrucât nu se poate păși

la executare, cuantumul cauțiunii stabilite de instanță fiind modic față de

suma datorată de pârâtă, care îi creează dificultăți financiare.

Cu prilejul dezbaterii recursului

reclamantei, pârâta a invocat inadmisibilitatea acestei căi de atac, potrivit art.

288 alin. (4) C. proc. civ.

Această excepție a fost respinsă

întrucât, conform art. 280 alin. (1) C. proc. civ., cererea pentru suspendarea

executării vremelnice se putea face odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul

instanței de apel, iar potrivit alin. (3), cererea de suspendare a executării

se va putea judeca de instanța de apel, fiind aplicabile dispozițiile art. 403 alin.

(3), când cererile de suspendare se pronunță prin încheiere care poate fi

atacată cu recurs, în mod separat.

Având în vedere aceste dispoziții

legale aplicabile cererii de suspendare a executării hotărârii instanței de

fond, vremelnic, până la soluționarea apelului, încheierea pronunțată asupra

acestei cereri are deschisă calea recursului, în mod separat, situație în care

excepția de inadmisibilitate formulată de pârâtă nu poate fi primită.

În legătură cu criticile privind

recursul declarat de reclamantă, acesta va fi respins ca nefondat pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea susținerilor pe care

reclamanta le face în recurs se constată că acestea nu sunt de natură a conduce

la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre

situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În speță, se constată că instanța de

apel a făcut corect aplicațiunea dispozițiilor art. 280 alin. (4) C. proc. civ.

și a stabilit plata unei cauțiuni, care a și fost achitată de pârâtă,

susținerile privind modicitatea acestei cauțiuni neputând fi primite, cuantumul

fiind lăsat la aprecierea instanței în lipsa unei prevederi imperative privind

întinderea acesteia.

În ceea ce privește dificultățile

financiare pe care le-ar înregistra ca urmare a neexecutării imediate a

hotărârii instanței de fond, reclamanta are deschisă calea reactualizării sumei

ce se va constata ca fiind datorată de pârâtă.

În consecință recursul reclamantei

se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

Întrucât cheltuielile de judecată

cerute de intimată și datorate potrivit art. 274 C. proc. civ., nu au fost

dovedite, pot fi solicitate pe cale separată în raport de soluția acestei

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de reclamantul S.V.G. Germania, împotriva încheierii din 9 decembrie

2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 21 iunie 2005.