ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3775/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 septembrie 2003 reclamanta S.V.G. Germania a chemat în judecată pe pârâta I.U.S. R. SA Brașov, pentru a fi obligată la plata sumei de 41.540 euro în echivalent în lei în sumă de 1.574.615.240 lei și cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1686 din 15 septembrie 2004, Tribunalul Brașov a admis acțiunea reclamantului, a dispus rezoluțiunea contractului încheiat la 9 iunie 2000 și a obligat pârâta la plata sumei de 1.617.363.495 lei despăgubiri și 125.776.269 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei soluții reclamanta și pârâta au declarat apel. Prin încheierea din 9 decembrie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis cererea formulată de pârâtă și a dispus suspendarea executării sentinței civile de mai sus până la soluționarea apelului.

Împotriva acestei soluții de suspendare a executării hotărârii instanței de fond, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, desființarea acesteia, întrucât nu se poate păși la executare, cuantumul cauțiunii stabilite de instanță fiind modic față de suma datorată de pârâtă, care îi creează dificultăți financiare. Cu prilejul dezbaterii recursului reclamantei, pârâta a invocat inadmisibilitatea acestei căi de atac, potrivit art. 288 alin. (4) C. proc. civ. Această excepție a fost respinsă întrucât, conform art. 280 alin. (1) C. proc. civ., cererea pentru suspendarea executării vremelnice se putea face odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanței de apel, iar potrivit alin. (3), cererea de suspendare a executării se va putea judeca de instanța de apel, fiind aplicabile dispozițiile art. 403 alin. (3), când cererile de suspendare se pronunță prin încheiere care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

Având în vedere aceste dispoziții legale aplicabile cererii de suspendare a executării hotărârii instanței de fond, vremelnic, până la soluționarea apelului, încheierea pronunțată asupra acestei cereri are deschisă calea recursului, în mod separat, situație în care excepția de inadmisibilitate formulată de pârâtă nu poate fi primită. În legătură cu criticile privind recursul declarat de reclamantă, acesta va fi respins ca nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea susținerilor pe care reclamanta le face în recurs se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. În speță, se constată că instanța de apel a făcut corect aplicațiunea dispozițiilor art. 280 alin. (4) C. proc. civ. și a stabilit plata unei cauțiuni, care a și fost achitată de pârâtă, susținerile privind modicitatea acestei cauțiuni neputând fi primite, cuantumul fiind lăsat la aprecierea instanței în lipsa unei prevederi imperative privind întinderea acesteia. În ceea ce privește dificultățile financiare pe care le-ar înregistra ca urmare a neexecutării imediate a hotărârii instanței de fond, reclamanta are deschisă calea reactualizării sumei ce se va constata ca fiind datorată de pârâtă. În consecință recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare. Întrucât cheltuielile de judecată cerute de intimată și datorate potrivit art. 274 C. proc.

civ., nu au fost dovedite, pot fi solicitate pe cale separată în raport de soluția acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul S.V.G. Germania, împotriva încheierii din 9 decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 iunie 2005.