ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3941/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1630 din 21

august 2002, Tribunalul Caraș-Severin a respins acțiunea în revendicare

formulată de reclamanta G.A. împotriva pârâților Primăria orașului Oțelul Roșu

și SC G.S. SA Oțelu Roșu.

Tribunalul a reținut că reclamanta a

revendicat mai multe terenuri, arătând că au fost expropriate, însă pentru

unele dintre ele scopul acestei măsuri nu a fost atins. Terenurile respective

sunt evidențiate în C.F. nr. 160, 613, 742, 116 Ohaba Bistra și au fost

proprietatea antecesorilor reclamantei.

Pe de altă parte, prin Decretele

fostului Consiliu de Stat nr. 52 din 23 februarie 1961, nr. 302/1958 și nr. 428

din 7 noiembrie 1972 au fost expropriate mai multe terenuri de pe raza orașului

Otelul Roșu, din care o suprafață de 915 mp teren arabil proprietatea

antecesorilor reclamantei a fost expropriată prin ultimul decret menționat

pentru construirea U.O.R. .

În privința terenurilor evidențiate

în C.F. 613, Ohaba Bistra, nr. top 694, în suprafață de 1733 mp și număr top

695 de 1690 mp, acestea au fost expropriate în anul 1979, fiind întabulate în

favoarea U.O.R., actualmente SC G.S. SA Oțelu Roșu, în C.F. nr. 3652 Ohaba

Bistra sub nr.top IV/7. De asemenea, terenul din C.F. 742 Ohaba Bistra nr.top

779/2 de 6604 mp a fost dezmembrat în două parcele, nr.top 779/2/1 și 779/2/13,

fiind expropriat pentru „regularizarea râului Bistra”.

Pentru aceste terenuri tribunalul a

stabilit că scopul exproprierii a fost îndeplinit iar în legătură cu celelalte

situația lor juridică nu s-a putut stabili în lipsa unor probatorii

concludente.

De altfel, tribunalul a pus în

discuția reclamantei necesitatea efectuării unei expertize tehnice topografice

însă aceasta a declarat că nu dorește administrarea acestei probe și nu

înțelege să achite onorariul pentru expert.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe, prin care a susținut că nu pentru toate terenurile

s-a atins scopul exproprierii, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă

nr. 12 din 12 februarie 2003 pronunțată de Curtea de apel Timișoara.

În motivarea deciziei s-a arătat că

tribunalul a stăruit pentru aflarea adevărului însă reclamanta nu a înțeles să

propună și să administreze probe, s-a opus efectuării expertizei tehnice și

nici nu s-a prezentat în fața instanței de apel.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, făcând referire generică la „dispozițiile art. 304 pct. 6-11

C. proc. civ.” și solicitând casarea cu trimitere pentru reluarea judecății în

apel.

Motivându-și recursul într-un

material pe care chiar reclamanta îl consideră „stufos”, aceasta a arătat în

esență că instanțele au greșit respingându-i acțiunea întrucât pentru o parte

din terenurile expropriate scopul acestei măsuri nu a fost atins.

Intimata pârâtă SC G.S. SA Oțelu

Roșu a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține că recursul nu este întemeiat, sentința și

decizia fiind legale și temeinice.

Ambele instanțe au manifestat rol

activ în sensul prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. însă atitudinea

recurentei reclamante nu a permis administrarea tuturor probatoriilor necesare,

inclusiv efectuarea unei expertize tehnice topografice.

Din dovezile existente la dosarul

cauzei nu s-a putut trage concluzia că terenurile revendicate ar fi fost

expropriate în afara legii ori că această măsură nu și-ar fi atins scopul, în

sensul că terenurile ar fi libere sau necuprinse în planuri efective de

investiții sau sistematizare.

În aceste condiții, cum corect au

stabilit instanțele, acțiunea în revendicare nu putea fi admisă, astfel încât

recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat conform prevederilor

art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G.A.

împotriva deciziei nr. 12 din 12 februarie 2003 a Curții de apel Timișoara,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 mai 2005.