ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.01.2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 520/2006

HOTĂRÂRE
19.01.2006
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 520/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 52/A din 26

ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea au fost admise apelurile formulate de

apelanții Z.E., Z.A., ș.a., împotriva sentinței civile nr. 318/c din 14 iunie

2002 a Tribunalului Bihor; a fost schimbată în parte sentința în sensul că s-a

admis în parte acțiunea precizată și în parte cererea de intervenție și în

consecință: s-a constatat caducitatea parțială a actului de expropriere a

imobilelor cu nr.top.283/7 și 283/8 și pentru cota de 274/669 părți din imobil

nr.top. 4/30, cota de 275/482 părți din imobil cu nr.top. 4/32 și cota de

244/572 părți din imobil cu nr.top. 4/33, toate înscrise în C.F. Oradea și s-a

dispus rectificarea parțială a încheierii și înscrierii de sub nr. B. 12 din C.F.

Oradea până la limita cotelor de proprietate susmenționate stabilite în

favoarea apelanților și înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al

acestora din urmă în cotele susmenționate; s-a mai dispus radierea mențiunilor

sub nr. B. 15 din C.F. Oradea și au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței apelate.

În motivarea hotărârii sale,

instanța de apel a reținut, printre altele, că pentru imobilele, proprietatea

reclamanților și intervenienților, de la 14 decembrie 1982, în baza Decretului

președențial nr. 104/1983 privind exproprierea s-a înscris și dreptul de

proprietate al statului.

S-a ținut cont că scopul

exproprierii a rămas necunoscut deoarece anterior exproprierii o parte din

teren a ajuns în proprietatea statului; care în perioada 1976-1978 a procedat la

regularizarea și amenajarea râului Peța, fiind necesară amenajarea străzii V.

S-a apreciat că scopul exproprierii

nu s-a realizat sau oricum nu întreaga suprafață expropriată era necesară

scopului pentru care s-a dispus (dacă acel scop era amenajarea străzii V.),

pentru că celelalte lucrări de amenajare a pârâului Peța s-au înfăptuit cu 11-13

ani înaintea exproprierii.

În contextul prezentat s-a reținut

că intimatul nu a făcut dovada despăgubirii foștilor proprietari, cu toate că

porțiunea de teren aferentă amenajării străzii V., dar și cea folosită pentru

regularizarea pârâului Peța, fără a fi expropriate la acea dată, au servit

interesului public.

De aceea, Curtea de apel a

considerat că pentru suprafețele ce nu au fost cuprinse în amenajările

menționate și sunt libere de orice construcții sau afectațiuni, este

justificată constatarea caducității actului de expropriere, cu restabilirea

situației anterioare și în cartea funciară, sens în care au fost avute în

vedere dispozițiile art. 35-36 din Legea nr. 33/1994.

Împotriva susnumitei decizii au

declarat recurs Consiliul local al municipiului Oradea și Primăria municipiului

Orade care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au susținut că

deși, în notele scrise, au menționat că acțiunea este inadmisibilă pe calea

dreptului comun, instanța nu s-a pronunțat; pe de altă parte, arată că s-a

interpretat greșit caducitatea actului de expropriere.

Sub primul aspect, se face trimitere

la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale, art. 25 din Legea nr. 112/1995 și

respectiv art. 26 din Legea nr. 213/1998 care evidențiază că pentru daune și în

particular pentru repararea prejudiciului creat în cazul imobilelor preluate

abuziv de stat, inclusiv în situația celor demolate pentru cauză de utilitate

publică, urma să se reglementeze în viitor, prin legi speciale, cum a fost

Legea nr. 10/2001, posibilitatea măsurilor reparatorii.

Sub cel de-al doilea aspect,

recurenții consideră că instituția caducității presupune că, până la momentul

când actul a devenit ineficace, el nu a produs nici un efect juridic, iar în

speță apreciază că scopul exproprierii s-a realizat și s-a raportat la întregul

imobil.

Deliberând asupra recursului, el se

privește ca nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele rațiuni:

Demersul juridic ales de intimați,

prin sesizarea instanței de judecată, este legal, în condiția în care acestora

li s-a încălcat dreptul de proprietate în împrejurările reținute.

Cadrul juridic dedus judecății a

avut drept temei dispozițiile Legii nr. 33/1994 care specifică la art. 35

dacă bunurile imobiliare expropriate nu au fost utilizate în termen de un an,

conform scopului exproprierii, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor,

dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică.

Or, acțiunea în cauză, nu numai că

nu a avut ca obiect despăgubirile, cum se pretinde în recurs, ci a pus în discuție

proprietatea însăși în condițiile exproprierii, sens în care s-a întemeiat tot

pe norme speciale, cele ale Legii nr. 33/1994.

De aceea, fiind considerată

admisibilă acțiunea, instanțele au abordat chestiunile de fond legate de

pretențiile formulate, iar critica recurenților sub aspectul abordat este

nefondată.

Cât privește critica referitoare la

caducitate, de asemenea, urmează a fi respinsă, ca fiind fără temei. Aceasta

pentru că actul juridic al exproprierii a devenit ineficace în urma

neîndeplinirii sau, mai precis, a îndeplinirii parțiale a scopului propus,

respectiv înfăptuirii în anumite limite a obiectivelor pentru cauză de

utilitate publică.

În condițiile în care parte din

terenul intimaților a fost folosit pentru cauze de utilitate publică prin

amenajarea unei străzi V. și respectiv regularizarea râului Peța, actul

exproprierii s-a limitat la acestea, restul terenului fiind liber și pentru

care în sensul legii s-a raportat caducitatea.

Ca atare, printr-o interpretare

corectă a acestei instituții, caducitatea a fost analizată distinct în funcție

de elementele mai sus menționate, așa încât soluția de a constata că ea

ființează parțial este corectă.

Prin urmare, nefiind întrunite

cerințele prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., urmează a se

respinge recursul ca nefondat.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Consiliul local al municipiului Oradea și Primăria municipiului

Oradea împotriva deciziei nr. 52/A din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel

Oradea, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-11-10
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9216/2009
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 28 februarie 2000, reclamantele P.S.S. și C.B.I. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Industriei și Comerțului București, Ministerul Economiei și Fin
ÎCCJ 2005-04-06
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2704/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Bihor-Oradea la 14 ianuarie 1998 reclamanții S.I., I.S., F.M. și S.E. în calitate de moștenitori legali a
ÎCCJ 2006-01-23
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 714/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Tribunalul Bihor, Oradea prin sentința civilă nr. 821C din 18 noiembrie 2004 a admis acțiunea formulată de reclamanta U.F. și a constatat că antecesorul re
ÎCCJ 2012-04-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2498/2012
acțiune ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 4795/2001 a Judecătoriei Oradea, menținută de Tribunalul Bihor prin decizia nr. 974/A/2002. Ca urmare a recursului declarat de reclamanți, Curtea de Apel Oradea, prin decizia civila nr. 22
ÎCCJ 2004-10-29
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5946/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții au revendicat, la 7 noiembrie 1999, suprafața de 500 mp teren situată în Curtea de Argeș, rămasă liberă în cea de 800 mp și construcții, expro
Sursă