ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 520/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 520/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 52/A din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea au fost admise apelurile formulate de apelanții Z.E., Z.A., ș.a., împotriva sentinței civile nr. 318/c din 14 iunie 2002 a Tribunalului Bihor; a fost schimbată în parte sentința în sensul că s-a admis în parte acțiunea precizată și în parte cererea de intervenție și în consecință: s-a constatat caducitatea parțială a actului de expropriere a imobilelor cu nr.top.283/7 și 283/8 și pentru cota de 274/669 părți din imobil nr.top. 4/30, cota de 275/482 părți din imobil cu nr.top. 4/32 și cota de 244/572 părți din imobil cu nr.top. 4/33, toate înscrise în C.F.
Oradea și s-a dispus rectificarea parțială a încheierii și înscrierii de sub nr. B. 12 din C.F. Oradea până la limita cotelor de proprietate susmenționate stabilite în favoarea apelanților și înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate al acestora din urmă în cotele susmenționate; s-a mai dispus radierea mențiunilor sub nr. B. 15 din C.F. Oradea și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În motivarea hotărârii sale, instanța de apel a reținut, printre altele, că pentru imobilele, proprietatea reclamanților și intervenienților, de la 14 decembrie 1982, în baza Decretului președențial nr. 104/1983 privind exproprierea s-a înscris și dreptul de proprietate al statului.
S-a ținut cont că scopul exproprierii a rămas necunoscut deoarece anterior exproprierii o parte din teren a ajuns în proprietatea statului; care în perioada 1976-1978 a procedat la regularizarea și amenajarea râului Peța, fiind necesară amenajarea străzii V. S-a apreciat că scopul exproprierii nu s-a realizat sau oricum nu întreaga suprafață expropriată era necesară scopului pentru care s-a dispus (dacă acel scop era amenajarea străzii V.), pentru că celelalte lucrări de amenajare a pârâului Peța s-au înfăptuit cu 11-13 ani înaintea exproprierii. În contextul prezentat s-a reținut că intimatul nu a făcut dovada despăgubirii foștilor proprietari, cu toate că porțiunea de teren aferentă amenajării străzii V., dar și cea folosită pentru regularizarea pârâului Peța, fără a fi expropriate la acea dată, au servit interesului public.
De aceea, Curtea de apel a considerat că pentru suprafețele ce nu au fost cuprinse în amenajările menționate și sunt libere de orice construcții sau afectațiuni, este justificată constatarea caducității actului de expropriere, cu restabilirea situației anterioare și în cartea funciară, sens în care au fost avute în vedere dispozițiile art. 35-36 din Legea nr. 33/1994. Împotriva susnumitei decizii au declarat recurs Consiliul local al municipiului Oradea și Primăria municipiului Orade care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au susținut că deși, în notele scrise, au menționat că acțiunea este inadmisibilă pe calea dreptului comun, instanța nu s-a pronunțat; pe de altă parte, arată că s-a interpretat greșit caducitatea actului de expropriere.
Sub primul aspect, se face trimitere la dispozițiile art. 26 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, art. 25 din Legea nr. 112/1995 și respectiv art. 26 din Legea nr. 213/1998 care evidențiază că pentru daune și în particular pentru repararea prejudiciului creat în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv în situația celor demolate pentru cauză de utilitate publică, urma să se reglementeze în viitor, prin legi speciale, cum a fost Legea nr. 10/2001, posibilitatea măsurilor reparatorii. Sub cel de-al doilea aspect, recurenții consideră că instituția caducității presupune că, până la momentul când actul a devenit ineficace, el nu a produs nici un efect juridic, iar în speță apreciază că scopul exproprierii s-a realizat și s-a raportat la întregul imobil.
Deliberând asupra recursului, el se privește ca nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele rațiuni: Demersul juridic ales de intimați, prin sesizarea instanței de judecată, este legal, în condiția în care acestora li s-a încălcat dreptul de proprietate în împrejurările reținute. Cadrul juridic dedus judecății a avut drept temei dispozițiile Legii nr. 33/1994 care specifică la art. 35 că dacă bunurile imobiliare expropriate nu au fost utilizate în termen de un an, conform scopului exproprierii, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică. Or, acțiunea în cauză, nu numai că nu a avut ca obiect despăgubirile, cum se pretinde în recurs, ci a pus în discuție proprietatea însăși în condițiile exproprierii, sens în care s-a întemeiat tot pe norme speciale, cele ale Legii nr. 33/1994.
De aceea, fiind considerată admisibilă acțiunea, instanțele au abordat chestiunile de fond legate de pretențiile formulate, iar critica recurenților sub aspectul abordat este nefondată. Cât privește critica referitoare la caducitate, de asemenea, urmează a fi respinsă, ca fiind fără temei. Aceasta pentru că actul juridic al exproprierii a devenit ineficace în urma neîndeplinirii sau, mai precis, a îndeplinirii parțiale a scopului propus, respectiv înfăptuirii în anumite limite a obiectivelor pentru cauză de utilitate publică. În condițiile în care parte din terenul intimaților a fost folosit pentru cauze de utilitate publică prin amenajarea unei străzi V. și respectiv regularizarea râului Peța, actul exproprierii s-a limitat la acestea, restul terenului fiind liber și pentru care în sensul legii s-a raportat caducitatea.
Ca atare, printr-o interpretare corectă a acestei instituții, caducitatea a fost analizată distinct în funcție de elementele mai sus menționate, așa încât soluția de a constata că ea ființează parțial este corectă. Prin urmare, nefiind întrunite cerințele prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul local al municipiului Oradea și Primăria municipiului Oradea împotriva deciziei nr. 52/A din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.