ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2704/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2704/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele :
Prin acțiunea civilă înregistrată la
Tribunalul Bihor-Oradea la 14 ianuarie 1998 reclamanții S.I., I.S., F.M. și S.E.
în calitate de moștenitori legali ai defunctului S.G., au cerut ca în
contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului
Oradea, să se dispună anularea încheierii de intabulare nr. 1074 din 18
februarie 1991 din C.F. nr. 34929, 10595, 10596 Oradea prin care în baza
adresei nr. 2690 din 27 noiembrie 1990 eliberată de Oficiul de Cadastru și
Organizarea Teritoriului Bihor Oradea și a schiței de dezmembrare anexe,
imobilul cu nr.top 7791/6 înscris pe numele antecesorului lor s-a dezmembrat în
parcele noi, din care parcelele nr.7791/11 și nr. 7791/12 s-au înscris nelegal
în coala de C.F. nou înființată sub nr. 34929 Oradea în favoarea Statului Român
în baza Decretului de expropriere nr. 304/1983.
Totodată s-a solicitat ca urmare a
anulării încheierii menționate să se dispună restabilirea situației anterioare
în C.F. prin reînscrierea dreptului de proprietate asupra parcelelor menționate
în favoarea defunctului S.G.
Reclamanții au susținut în esență că
terenurile constituite prin dezmembrare, nr. 7791/11 și nr. 7791/12 au făcut
temporar obiectul Decretului de expropriere nr. 304/1983 până la 31 decembrie
1984, când trebuiau redate circuitului agricol, respectiv fostului proprietar S.G.
, așa încât înscrierea lor pe numele Statului ar fi nelegală, abuzivă, contrară
reglementărilor Legii nr. 115/1938 și ale Legii nr. 18/1991.
Soluționând cauza în primă instanță prin
sentința civilă nr. 328 C din 21 iunie 2001, Tribunalul Bihor Oradea a respins
acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru
a hotărî astfel, instanța de fond calificând cererea de chemare în judecată ca
fiind o acțiune în revendicare, a socotit că reclamanții nu ar mai putea
solicita restituirea lor și repunerea în situația anterioară exproprierii,
întrucât cele două parcele nr. 7791/11 și 7791/12, scoase temporar din
circuitul civil prin expropriere, au reintrat în circuitul agricol și le-ar fi
fost atribuite în considerarea calității lor de moștenitori ai fostului
proprietar în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991, sens în care prin
sentința civilă nr. 8268 din 29 noiembrie 1993 Judecătoria Oradea și a dispus
emiterea titlului de proprietate.
Hotărârea instanței de fond a fost
confirmată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă, care prin decizia civilă
nr. 38 din 3 octombrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți.
Pentru a decide astfel, instanța de apel
a reținut la rândul său cu privire la cele două parcele cu numerele top 7791/11
și 7791/12, că după expirarea termenului de scoatere temporară din circuitul
agricol, au fost redate expropriaților și au și fost atribuite în proprietatea
reclamanților apelanți în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Împotriva deciziei menționate au declarat
recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale, reclamanții, care
invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.,
au susținut în esență că instanțele au stabilit greșit cadrul procesual prin schimbarea
naturii acțiunii și a obiectului judecății au aplicat și interpretat greșit
dispozițiile legale aplicabile și au nesocotit dovezi esențiale cauzei potrivit
cărora datorită înscrierii nelegale a terenurilor în litigiu pe numele statului
nu a fost posibilă nici finalizarea acțiunii de reconstituire a dreptului de proprietate
conform Legii nr. 18/1991.
Recursul este fondat.
O primă remarcă ce se va impune privește
greșita stabilire a cadrului procesual și a obiectului acțiunii cum s-a rezumat
mai sus în prezentarea litigiului, reclamanții au solicitat în temeiul
prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 anularea încheierii de intabulare nr.
1074/1991 din C.F. și restabilirea situației anterioare cu privire la două
imobile înregistrate în prezent pe numele Statului Român sub nr. 7791/11 și
7791/12, celelalte parcele create nefăcând obiectul litigiului.
În al doilea rând, cererea de chemare în
judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938 în
scopul restabilirii situații legale în C.F. conforme dispozițiilor Decretului
de expropriere nr. 302/1983 și a reintrării terenurilor în circuitul agricol,
în proprietatea celui expropriat și în evidența legală a Comisiei de aplicare
al Legii nr. 18/1991, întrucât numai în acest mod s-ar putea da efecte
hotărârii judecătorești privind reconstituirea dreptului de proprietate prin
emiterea titlului în conformitate cu Legea nr. 18/1991.
Schimbând obiectul judecății instanțele
au socotit fără temei legal că cererea reclamanților s-ar constitui într-o nouă
acțiune în realizare, care nu ar mai fi admisibilă cât și faptul că drepturile
lor au fost realizate prin emiterea unui titlu de proprietate în condițiile
Legii nr. 18/1991, ceea ce nu s-a dovedit.
Așa fiind recursul se va admite cu
consecința casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la
instanța de fond competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții S.I.,
P.I., I.S., F.M. și S.E. împotriva deciziei nr. 38/A din 30 octombrie 2001 a
Curții de Apel Oradea, secția civilă.
Casează decizia recurată, precum și
sentința civilă nr. 328 din 21 iunie 2001 a Tribunalului Bihor și trimite
cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 6 aprilie 2005.