ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3657/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 2559 din 7 aprilie 2003, reclamanta SC V. SRL

Cluj a chemat în judecată fostul Minister al Turismului, solicitând, în temeiul

art. 581 C. proc. civ., pe calea ordonanței președințiale, suspendarea

executării măsurii de retragere a certificatelor de clasificare nr. 2130/1223

din 10 septembrie 2001, nr. 2744/1212 din 10 septembrie 2001 și nr. 2745/1213

din 10 septembrie 2001 a hotelului S., ca unitate de prestări servicii

hoteliere categoria 2*, măsură dispusă prin procesul-verbal nr. 733 din 27

martie 2003, întocmit de către pârât, prin Direcția Generală de Autorizare și

Control. Prin cererea formulată, reclamanta a mai arătat că a formulat acțiune

în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 2557

din 7 aprilie 2003, prin care a solicitat anularea, ca nelegal și netemeinic, a

procesului-verbal nr. 733 din 27 martie 2003, act administrativ prin care s-a

dispus suspendarea certificatelor de clasificare sus-menționate.

În susținerea cererii

formulate, reclamanta SC V. SRL Cluj a arătat că, prin menținerea măsurii de

retragere a certificatelor de clasificare, este grav prejudiciată, fiind silită

să închidă, atât hotelul S., cât și restaurantul acestuia, ceea ce ar conduce

la pierderea încasărilor pe această perioadă, cu consecința nerespectării

contractelor încheiate pentru găzduirea unor delegații sportive, hotelul fiind

rezervat în proporție de 100%, pentru lunile martie și aprilie 2003, precum și

cu consecința desfacerii contractelor individuale de muncă ale celor 42 de

angajați ai unității.

Prin sentința civilă nr. 557

din 14 mai 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis cererea formulată de reclamanta SC V. SRL Cluj și a dispus

suspendarea executării procesului-verbal de constatare și sancționare a

contravențiilor nr. 733 din 27 martie 2003, emis de pârâtul Ministerul

Turismului, până la soluționarea definitivă a cererii de anulare a actului

administrativ înregistrată la aceeași instanță, sub nr. 2557/2003. În motivarea

sentinței civile pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele aspecte.

Potrivit art. 5 din Legea

nr. 29/1990, în vigoare la acea dată, se impune suspendarea actului

administrativ atacat, instanța de fond apreciind că reclamanta ar încerca un

grav prejudiciu prin întreruperea activității, având în vedere specificul

acesteia, activitate hotelieră și de restaurant, și în condițiile în care a

încheiat contracte pentru găzduirea unor delegații sportive.

De asemenea, instanța de

fond a constatat și faptul că măsura suspendării are caracter temporar,

respectiv până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ

aflată pe rolul Curții de Apel Cluj, pentru anularea procesului-verbal de

constatare și sancționare a contravențiilor nr. 733 din 27 martie 2003.

Împotriva sentinței civile

nr. 557 din 14 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, în dosarul nr. 2559/2003, a declarat recurs,

Ministerul Turismului, criticând-o pentru nelegalitate, în considerarea

faptului că intimata-reclamantă SC V. SRL Cluj pune în pericol grav sănătatea

și securitatea turiștilor, astfel cum rezultă din:

- mențiunile înscrise în

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 733 din 27

martie 2003, emis de Ministerul Turismului, prin Direcția Generală de

Autorizare și Control, potrivit cărora starea generală a hotelului și

restaurantului este deprimantă, fiind în totală discordanță cu exigențele unui

turism civilizat;

- suspendarea activității

restaurantului, pentru condiții improprii, dispusă de Direcția de Sănătate

Publică a județului Cluj;

- anularea autorizației

sanitar-veterinare dispusă de Agenția Națională Sanitară Veterinară - Direcția

Sanitar-Veterinară Cluj, prin procesul-verbal nr. 1775 din 27 martie 2003,

pentru nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr. 114/1975 al ministrului

agriculturii și industriei alimentare și ale art. 160 din Normele și măsurile

sanitar-veterinare de aplicare a Legii sanitar-veterinare, nr. 60/1974.

Recursul este fondat și va

fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 28

din Legea nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism

în România, oferirea, comercializarea, vânzarea serviciilor și a pachetelor de

servicii turistice, precum și crearea de produse turistice pe teritoriul

României pot fi realizate numai de către agenții economici din turism

autorizați de Ministerul Turismului, posesori de certificat de clasificare.

Finalitatea unică a acestor dispoziții, așa cum se prevede expres în chiar

debutul articolului menționat, vizează protecția turiștilor, iar nu asigurarea

profitului agentului economic, indiferent de condițiile în care sunt oferite

serviciile turistice. În același sens, sunt și dispozițiile art. 29 lit. a) din

aceeași lege, potrivit cărora agenții economici cu activitate

de turism au dreptul de a presta și de a comercializa

servicii turistice, în condițiile legii, precum și cele ale art. 30 lit. b) din

același act normativ, care stabilesc expres obligația agenților economici cu

activitate de turism de a presta serviciile turistice la nivelul categoriei

unității respective, potrivit certificatului de clasificare.

Or, așa cum este

consemnat în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.

733 din 27 martie 2003, hotelul și restaurantul S. funcționează într-o clădire

degradată care nu asigură cerințele de igienă publică, grupurile sanitare nu

sunt menținute în starea corespunzătoare de funcționare și curățenie,

mobilierul este, de asemenea, învechit și degradat și lipsesc dotările

specifice unei unități care oferă servicii turistice.

Prin soluția

pronunțată, instanța de fond a luat în considerare exclusiv prejudiciile care

sunt aduse agentului economic, prin retragerea certificatelor de clasificare,

ca

unitate de

prestări servicii hoteliere categoria 2*, fără, însă, a face referire și a avea

în vedere aspectele constatate prin procesul-verbal nr. 733 din 27 martie 2003

și la riscul pe care îl reprezintă pentru potențialii beneficiari, condițiile

în care le sunt oferite serviciile specifice unei unități turistice.

Este evident faptul că

agentul economic suferă unele prejudicii de ordin economic, prin retragerea

certificatelor de clasificare, în lipsa cărora nu își va putea desfășura

activitatea în scopul obținerii de profit, dar este absolut necesar ca, în

primul rând, să fie luată în considerare protecția turiștilor și

alinierea la standarde europene a calității serviciilor

turistice oferite, astfel cum se prevede la art. 7 din H.G. nr. 1328/2001.

Având în vedere

mențiunile cuprinse în procesul-verbal nr. 733 din 27 martie 2003, întocmit de

reprezentanții împuterniciți ai fostului Minister al Turismului - Direcția

Generală de Autorizare și Control, în considerarea obligațiilor ce revin

agenților economici cu activitate în turism, stabilite prin Legea nr. 59/1998

privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, precum și

prin legislația secundară adoptată și emisă în aplicarea acesteia, urmează să

fie admis recursul declarat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului și să fie modificată sentința civilă atacată, în sensul respingerii

cererii formulată de intimata-reclamantă, de suspendare a măsurii dispuse de

retragere a certificatelor

de clasificare nr. 2130/1223 din 10 septembrie 2001, nr. 2744/1212/10

septembrie 2001 și nr. 2745/1213 din 10 septembrie 2001 a hotelului S., ca

unitate de prestări servicii hoteliere categoria 2*.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva sentinței

civile nr. 557 din 14 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, modifică sentința atacată, în sensul că respinge, ca

neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2005.