ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.02.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 384/2006

HOTĂRÂRE
07.02.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 384/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 7 aprilie 2003, SC V. SRL

Cluj Napoca a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului, să se dispună anularea procesului-verbal de

constatare și sancționare a contravențiilor nr. 733 din 27 martie 2003,

încheiat de inspectori ai acestei autorități publice pârâte, prin care s-a

dispus retragerea certificatelor nr. 2130, nr. 2745 și nr. 2744/2004, de

clasificare a hotelului S., ca unitate de prestări servicii hoteliere categoria

2, începând cu data de 27 martie 2003.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că măsura respectivă este nejustificată, deoarece constatările negative

reținute în actul de control cu privire la starea de degradare a unității

hoteliere, nu au corespondent în realitate. Că, datorită măsurii respective, a

fost sistată activitatea hotelului S. din municipiul Cluj Napoca, a barului de

zi și a restaurantului, ceea ce o prejudiciază grav și va conduce la

disponibilizarea tuturor celor 26 angajați.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1266 din 22

octombrie 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Referindu-se la probele testimoniale

și la expertiza tehnică efectuată în cauză, instanța a reținut, în esență, că

este posibilă continuarea activității în unitatea hotelieră controlată, dar cu

condiția executării unor lucrări de remediere, obiectiv realizabil, chiar dacă

finalizarea lui va avea loc în paralel cu desfășurarea activității specifice.

Hotărârea a fost atacată cu recurs,

de către pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Recurentul a susținut că în mod

greșit, prima instanță a admis acțiunea, bazându-se pe constatările unui expert

tehnic, anterioare încheierii procesului-verbal de contravenție, prin care s-a

luat măsura retragerii certificatelor de clasificare acordate anterior

reclamantei.

Că în realitate, starea generală a

hotelului S., precum și a restaurantului este necorespunzătoare și în totală

discordanță cu exigențele unui turism civilizat.

Critica este întemeiată.

Prin H.G. nr. 1328/2001, s-a

reglementat activitatea de clasificare a structurilor de primire turistice,

precum și criteriile de clasificare a acestora.

În conformitate cu dispozițiile art.

7 ale actului normativ, în scopul protecției turiștilor și al alinierii la

standardele europene privind calitatea serviciilor, agenții economici

proprietari sau administratori de structuri de primire turistice au obligația

să asigure ca activitatea acestor structuri să se desfășoare cu respectarea

unor reguli de bază, între care se regăsesc acelea de menținere a grupurilor

sanitare în perfectă stare de funcționare, funcționarea structurilor numai în

clădiri salubre și bine întreținute ș.a.

În speță, la data încheierii

procesului-verbal de contravenție, inspectorii pârâtului au constatat că

hotelul și restaurantul S. din municipiul Cluj-Napoca funcționau într-o clădire

necorespunzătoare, cu fațada principală degradată, instalații sanitare defecte

și lipsa unor obiecte de inventar, situație în totală distonanță cu exigențele

actuale ale unui turism civilizat.

Din raportul de expertiză tehnică

întocmit de expertul G.E., rezultă că starea generală de degradare a unității

hoteliere nu s-a schimbat între timp și sunt necesare refacerea tuturor băilor,

a zugrăvelilor exterioare și interioare, regenerarea suprafețelor de lemn

furniruite, înlocuirea unor corpuri de iluminat, dotarea și mobilarea

corespunzătoare a camerelor și spațiilor comune.

Cu alte cuvinte, expertul însuși a

condiționat repunerea structurii de primire turistică în stare de funcționare,

de executarea mai multor lucrări de reparații, cerință care nu a fost

îndeplinită nici la data judecății cauzei în fond și apoi, în recurs.

Relatările martorilor T.F. și L.V., în

legătură cu modul de efectuare a controlului și starea de igienă existente în

unitate, sunt contrazise de concluziile expertului tehnic, menționate mai sus

și trebuiau înlăturate.

Rezultă, așadar, că, admițând

totuși, acțiunea, prin ignorarea constatărilor expertului, care confirmă

justețea aprecierilor făcute de organul de control, curtea de apel a pronunțat

o hotărâre nelegală și netemeinică.

De aceea, urmează a se admite

recursul și a fi modificată sentința, în sensul respingerii acțiunii introdusă

de reclamantă, ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva sentinței

civile nr. 1266 din 22 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și pe

fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC V. SRL Cluj, ca

neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3657/2005
elor individuale de muncă ale celor 42 de angajați ai unității. Prin sentința civilă nr. 557 din 14 mai 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamanta SC V. SRL Cluj și a
ÎCCJ 2006-10-17
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3475/2006
din 27 iulie 2004 al Corpului de Control al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului s-a comunicat reclamantei că rezultatul verificărilor au fost înscrise în Raportul nr. 487 din 16 iulie 2004, aprobat sub nr. 3075/MM din
ÎCCJ 2006-03-23
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1000/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1358 din 25 iulie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeia
ÎCCJ 2006-02-08
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 424/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 17 ianuarie 2005, reclamanta SC E. SRL Arad, filiala Cluj Napoca, a solicitat, în contradictoriu cu U.N.P.R.L. București, suspe
ÎCCJ 2005-04-12
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2431/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 30 iunie 2004, reclamantul C.E. a solicitat anularea adresei nr. 1389 din 12 mai 2004, a Ministerului Transporturilor,
Sursă