ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1671/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 29 decembrie 2000,

reclamanta L.I.R. a chemat în judecată pe pârâta SC B. & C.E.M.B. SRL

solicitând obligarea acesteia să-i lase în proprietate și pașnică folosință

apartamentul nr. 17 din Iași, pe care îl deține fără drept.

În drept s-au invocat dispozițiile

art. 480 C. civ.

Judecătoria Iași, prin sentința

civilă nr. 6049 din 4 aprilie 2001 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Iași în baza art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. întrucât valoarea obiectului revendicării este de 216.617.270 lei.

Judecând procesul în fond,

Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 963 din 25 noiembrie 2002 a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamantei L.I.R. prin procurator L.I.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut din probele administrate că apartamentul în litigiu a fost dobândit în

timpul căsătoriei de soții L.I. și L.R., părinții reclamantei.

La decesul lui L.R. au rămas ca

moștenitori L.I, în calitate de soț supraviețuitor cu o cotă de 5/8 și

reclamanta L.I.R., descendent cu o cotă de 3/8 din apartament.

Fără a se proceda la ieșirea din

indiviziune, L.I. a încheiat două contracte de împrumut cu B. Iași și C.V. garantate

prin ipotecă asupra apartamentului.

Creditorii, pentru a-și recupera

creanțele, au solicitat vânzarea la licitație a apartamentului iar prin

ordonanța de adjudecare nr. 7880 din 30 iunie 1997 imobilul a fost adjudecat definitiv

pârâtei SC B. & C.E.M.B. SRL care a achitat integral prețul.

Ordonanța de adjudecare a fost

transcrisă în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni al Judecătoriei Iași

sub nr. 7295 din 15 iulie 1997.

Ulterior emiterii ordonanței de

adjudecare, reclamanta a formulat acțiune de ieșire din indiviziune asupra

masei succesorale rămase de pe urma defunctei sale mame.

Prin sentința civilă nr. 145 din 17

aprilie 1998 a Judecătoriei Iași a fost admisă acțiunea de partaj și în

consecință apartamentul în litigiu a fost atribuit reclamantei L.I.R. cu

obligarea la plata unei sulte către tatăl său L.I.

Tribunalul a considerat că sentința

civilă nr. 145/1998 a Judecătoriei Iași, nu constituie un titlu de proprietate

opozabil pârâtei deoarece la data pronunțării acestei hotărâri imobilul se afla

deja în proprietatea pârâtei ca efect al vânzării la licitație, împrejurare

cunoscută de L.I. care fusese parte în dosarul de executare, precum și de către

reclamantă.

S-a constatat că reclamanta u a

dovedit dreptul său de proprietate cu un titlu valabil, opozabil

erga omnes

în condițiile în care sentința prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune nu

a fost transcrisă.

Dimpotrivă, s-a reținut că pârâta a

făcut dovada cu ordonanța de adjudecare nr. 7880/1997, transcrisă în registrul

de inscripțiuni și transcripțiuni al Judecătoriei Iași, că este dobânditor de

bună-credință al imobilului revendicat în contextul în care art. 518 C. proc.

civ. prevede că prin adjudecare proprietatea asupra imobilului se transmite de

la debitor la adjudecatar, iar efectul transcrierii este opozabilitatea

titlului față de terți, inclusiv față de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta L.I.R. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 30 din 23

aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Iași a fost respins ca nefondat

apelul reclamantei. Totodată apelanta a fost obligată să plătească

intimatei-pârâte suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei decizii

instanța de apel a constatat că situația de fapt reținută de tribunal are

corespondent în probele administrate în cauză.

Astfel, s-a dovedit că imobilul în

litigiu este situat în Iași.

Înscrierea cifrei 3, în copia xerox

depusă la dosar, care nu este lizibilă, nu poate duce la concluzia că titlul

opus de intimată este pentru alt apartament decât cel revendicat de

apelanta-reclamantă.

S-a mai reținut că între părți au

existat și alte litigii privind imobilul revendicat „cu obiecte diferite” între

care evacuare și contestație la executare (dos. nr. 4160/2001 al Curții de Apel

Iași) în care apelanta și L.I, mandatarul acesteia în prezenta cauză, au

figurat ca părți.

Instanța de apel a stabilit că nu

are relevanță în cauză că intimata a dobândit dreptul de proprietate asupra

apartamentului de la unul din coproprietarii aflați în indiviziune, în

condițiile în care ordonanța de adjudecare nu a fost casată (desființată) în

termenele și modalitățile prevăzute de art. 551-557 C. proc. civ., în

redactarea anterioară adoptării O.U.G. nr. 58/2003.

S-a considerat că, în mod judicios,

tribunalul a aplicat dispozițiile legale incidente cauzei atunci când a

constatat că titlul de proprietate al apelantei-reclamante, respectiv sentința

civilă nr. 445 din 17 aprilie 1998 a Tribunalului Iași prin care s-a dispus

ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defunctei L.R., nu

este opozabil intimatei-pârâte care nu a fost parte în acel proces; că s-a

atribuit apelantei-reclamante un imobil asupra căruia încetase dreptul de

proprietate al lui L.I, pe data rămânerii definitive a ordonanței de adjudecare

în favoarea intimatei; că titlul de proprietate al intimatei-pârâte, ordonanța

de adjudecare nr. 7880 din 30 iunie 1997 a Judecătoriei Iași, este anterior

celui al apelantei și opozabil acesteia și terților ca efect al transcrierii în

registrul de inscripțiune și transcripțiuni imobiliare al Judecătoriei Iași sub

nr. 7205 din 15 iulie 1997.

În termenul prevăzut de lege,

împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta L.I.R. prin mandatar L.I,

judecând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta susține în esență că, în

mod nelegal, instanța de apel a interpretat în favoarea intimatei-pârâte

ilizibilitatea strecurată în ordonanța de adjudecare nr. 7880 din 30 iunie 1997

a Judecătoriei Iași (depusă în copie xerox) ce se referă la apartamentul nr. 17

din Iași, bl. B 1-3 și nu bl. B 1-5 în care se află apartamentul revendicat în

cauză.

Așa fiind, greșit s-a reținut că

intimata are un titlu anterior și opozabil recurentei și terților, câtă vreme

ordonanța de adjudecare se referă la apartamentul situat în blocul B 1-3 în loc

de blocul B 1-5. De altfel, cererea intimatei de intabulare în cartea funciară

a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost respinsă prin

încheierea din 21 decembrie 2000 tocmai pentru că ordonanța de adjudecare

privea imobilul din B-dul I., bloc B 1-3 în loc de bloc B 1-5.

Recurenta mai susține că și în

situația în care este vorba de o eroare materială strecurată în ordonanța de

adjudecare, atâta timp cât nu s-a urmat calea legală a rectificării, nu se

poate reține că există o transcriere sau o intabulare pe numele pârâtei.

În finalul cererii de recurs se

arată că intimata-pârâtă a adjudecat pe riscul său un bun despre care se

cunoștea că este în indiviziune; că acțiunea de partaj succesoral a fost

introdusă anterior eliberării ordonanței de adjudecare dar procesul a fost

soluționat mai târziu; că recurenta nu cunoștea că apartamentul a fost scos în

vânzare la licitație iar procesele de evacuare și contestația la executare au

avut loc după pronunțarea adjudecării și partajului.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare

și înscrisuri noi și a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Analizând actele și lucrările

dosarului, hotărârile pronunțate în raport de motivele de casare, Curtea va

respinge ca nefondat recursul reclamantei pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Este adevărat că în faza de apel s-a

depus o copie xerox a ordonanței de adjudecare nr. 7880 din 30 iunie 1997 a

Judecătoriei Iași, cu un dispozitiv mai puțin lizibil din care se putea

confunda că apartamentul 17 situat în Iași, este situat în blocul B 1-3 în loc

de blocul B 1-5, cum prevedeau considerentele aceleiași ordonanțe.

În recurs, intimata a depus copii

autentificate de Judecătoria Iași ale ordonanței de adjudecare nr. 7880 din 30

iunie 1997 din care rezultă că a adjudecat apartamentul nr. 17 din Iași, ceea

ce corespunde cu adresa imobilului revendicat de recurenta-reclamantă.

Această ordonanță a fost transcrisă

la data de 15 iulie 1997 și apoi dreptul de proprietate al intimatei-pârâte a

fost intabulat în cartea funciară prin încheierea nr. 99 din 15 ianuarie 2003

dată de Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Iași și pe baza

documentației topo-cadastrale.

Apelul și recursul formulate de

recurentă împotriva acestei încheieri de intabulare au fost respinse prin

deciziile nr. 1120 din 27 iunie 2003 a Tribunalului Iași și nr. 1380 din 29

octombrie 2003 a Curții de Apel Iași (depuse ca acte noi, în recurs). Prin

căile de atac menționate, recurenta a invocat printre alte motive și

împrejurarea că apartamentul adjudecat de pârâtă este situat în Iași, bloc 1-3

și că acesta nu coincide cu apartamentul proprietatea sa, dar criticile i-au

fost respinse.

Reținând corect că intimata-pârâtă a

adjudecat imobilul în litigiu și că titlul său este anterior celui al

recurentei care a invocat sentința civilă nr. 145 din 17 aprilie 1998 a

Tribunalului Iași prin care i-a fost atribuit imobilul ca efect al sistării

indiviziunii, instanța de apel a aplicat și interpretat în mod judicios

dispozițiile legale incidente cauzei.

Atâta vreme cât titlul intimatei,

respectiv ordonanța de adjudecare nr. 7880/1997 a Judecătoriei Iași nu a fost

desființată pe căile legale, aceasta este opozabilă, fiind transcrisă,

recurentei care a obținut ulterior un titlu asupra aceluiași apartament.

Celelalte critici din recurs ce

vizează situația de fapt, nu mai pot fi analizate întrucât pct. 11 al art. 304 C.

proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.

Față de cele ce preced, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantă prin mandatar.

Va fi respinsă cererea intimatei de

acordarea a cheltuielilor de judecată, întrucât acestea nu au fost dovedite cu

înscrisuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta L.I.R. prin mandatar L.I. împotriva deciziei nr. 30 din 23 aprilie

2003 a Curții de Apel Iași, secția civilă, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă SC B. & C.E.M.B. SRL

Pașcani.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.