ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4784/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria sectorului 3, reclamanta SC S. SA a chemat în judecată Spitalul Clinic Colțea, solicitând ca în contradictoriu cu acestea să constate că societatea reclamantă este proprietarul imobilului situat în București, și ca pârâtul deținând fără titlu spațiul să fie obligat la plata lipsei de folosință a acestuia în valoare de 155.582.280 lei. În motivarea acțiunii, societatea S. învederează că este succesoarea fostei Întreprinderi de Medicamente București, iar imobilul în litigiu, prin Ordinul nr. 531 din 16 martie 1972 a Ministerului Industriei Chimiei a fost trecut în activul Centralei Industriale de Medicamente și Coloranți București.

Din 1972 impozitele imobilului au fost plătite de Fabrica de Medicamente București iar din 1990 de către succesoarea acesteia SC S. SA București, din al cărei capitol face parte imobilul. La termenul din 4 septembrie 2001 Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București a formulat în cauză o cerere de intervenție în interes propriu prin care solicită respingerea acțiunii, motivat de faptul că imobilul în litigiu este proprietatea sa, așa cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare, autentificat la nr. 94402 și transcris la nr. 13168/1993 de fostul Tribunal Ilfov, secția a III-a civilă. Acest drept de proprietate, susține intervenienta, a fost confirmat și prin sentința nr. 1158 din 2 noiembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin care s-a admis acțiunea în revendicare formulată de C.C.I.

a României și a Municipiului București în contradictoriu cu SC S. SA C.G.M. București, Ministerul Industriilor și Ministerul Finanțelor, sentință rămasă definitivă prin decizia nr. 375 din 25 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. În cauză au fost introduși pe lângă Spitalul Clinic Colțea, Municipiul București prin Primarul General alături de C.G.M. București și Ministerul Industriilor. La termenul din 19 februarie 2002 SC S. SA S.A, a chemat în garanție A.P.A.P.S., Ministerul Industriilor și Resurselor, precum și Municipiul București prin Primarul General, solicitând ca aceștia să-i apere reclamantei dreptul de proprietate iar în subsidiar să răspundă pentru evicțiune.

Tribunalul București, secția a V-a civilă, sesizat prin declinare de competență prin sentința nr. 14212 din 10 noiembrie 2000, a pronunțat sentința civilă nr. 573 din 7 iunie 2002 prin care a respins ca nefondată acțiunea SC S. SA și a admis cererea de intervenție a Camerei de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, constatând că aceasta este proprietara imobilului situat în București. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că SC S. SA nu are titlu de proprietate emis în condițiile Legii nr. 15/1990 și că în lipsa unei acțiuni în revendicare nu poate compara titlul reclamantei cu acela al intervenientei cu care deja se afla în proces de recurs la Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 375 din 25 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București.

În ceea ce privește cerere de chemare în garanție, tribunalul a constatat că la soluționarea recursului de mai sus și în lipsa unei revendicări a imobilului de către societatea reclamantă, chemații în garanție nu pot fi obligați să răspundă pentru evicțiune. Referitor la cererea de intervenție a C.C.I.R., tribunalul a concluzionat că până la soluționarea de către Curtea Supremă de Justiție a recursului, intervenienta este proprietara imobilului în litigiu. Prin decizia nr. 238 A din 18 aprilie 2003 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul formulat de Spitalul Clinic Colțea și a schimbat sentința nr. 573/2003 a Tribunalului București, secția a V-a, în sensul respingerii cererii de intervenție formulată de Camera de Comerț și Industrie a României și de Municipiul București.

Apelul declarat de SC S. SA împotriva aceleiași sentințe a fost respins. În considerentele deciziei s-a reținut că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de intervenție și a constatat că imobilul din litigiu este proprietatea C.C.I. României și a Municipiului București, deși prin cererea de intervenție se solicitase doar respingerea acțiunii. În respingerea apelului declarat de SC S. SA, s-au avut în vedere aceleași argumente ca și cele reținute de instanța de fond. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, au declarat recurs Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București și SC S. SA În recursul declarat, Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., arată în esență că în mod greșit a fost respinsă cererea de intervenție, deoarece aceasta avea ca finalitate apărarea dreptului sau de proprietate asupra imobilului în discuție în raport cu SC S. SA, care revendică imobilul de la Spitalul Clinic Colțea, deoarece din contextul raporturilor litigioase rezultă cu prisosință interesul Camerei de Comerț în formularea cererii de intervenție în vederea apărării dreptului său de proprietate asupra imobilului din București. Recursul SC S. SA este motivat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9, 10 C. proc. civ. Se susține în esență că decizia Curții conține motivări contradictorii, iar dispozitivul deciziei nu este conform minutei, deoarece omite a se pronunța asupra cererii de chemare în garanție.

Instanța de apel a soluționat cauza fără ca sentința tribunalului să fi fost comunicată la adresa corectă a A.P.A.P.S. -ului și a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând natura și înțelesul acestuia. Decizia a fost dată cu încălcarea legii, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, ignorând faptul că în urma privatizării imobilul a fost trecut în capitolul social. Recursul declarat de Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București este întemeiat, deoarece prin decizia civilă nr. 3108 din 28 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au respins recursurile declarate de SC S. SA și Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 375 din 25 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Prin decizia nr. 375 din 25 iunie 2001, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a menținut sentința nr. 1158 din 2 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, prin care s-a admis acțiunea în revendicare a Camerei de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București, SC S. SA, Ministerul Industriilor, Ministerul Finanțelor, recunoscându-se dreptul de proprietate al Camerei de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, respectiv intervenienta din prezentul dosar, asupra imobilului din București.

Urmare a celor statuate cu autoritate de lucru judecat prin sentința nr. 1158/2000 a Tribunalului București, menținută prin decizia nr. 375/2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, și decizia nr. 3108 din 28 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat asupra dreptului de proprietate al intervenientei Camera de Comerț și Industrie, în privința imobilului în litigiu, recursul acesteia va fi admis împotriva deciziei nr. 238/2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, casându-se decizia susmenționată, în temeiul art. 313 C. proc. civ., iar pe fond cererea de intervenție formulată de Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București va fi respinsă, ca rămasă fără obiectiv.

Restul dispozițiunilor deciziei vor fi menținute. În ceea ce privește recursul declarat de SC S. SA, acesta va fi anulat ca netimbrat în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, deoarece societatea nu și-a timbrat recursul odată cu cererea de recurs sau până la primul termen de judecată, deși a fost citată cu această mențiune și i s-a pus în vedere să depună taxa de timbru și în ședința publică din 30 aprilie 2004, când reprezentantul societății a fost prezent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de intervenienta Camera de Comerț și Industrie a României și Municipiului București împotriva deciziei nr. 238 A din 18 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia în sensul că respinge cererea de intervenție ca rămasă fără obiect. Menține restul dispozițiunilor deciziei. Anulează ca netimbrat recursul reclamantului SC S. SA București împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.