ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4784/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4784/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la
Judecătoria sectorului 3, reclamanta SC S. SA a chemat în judecată Spitalul
Clinic Colțea, solicitând ca în contradictoriu cu acestea să constate că
societatea reclamantă este proprietarul imobilului situat în București, și ca
pârâtul deținând fără titlu spațiul să fie obligat la plata lipsei de folosință
a acestuia în valoare de 155.582.280 lei.
În motivarea acțiunii, societatea S.
învederează că este succesoarea fostei Întreprinderi de Medicamente București,
iar imobilul în litigiu, prin Ordinul nr. 531 din 16 martie 1972 a Ministerului
Industriei Chimiei a fost trecut în activul Centralei Industriale de
Medicamente și Coloranți București.
Din 1972 impozitele imobilului au
fost plătite de Fabrica de Medicamente București iar din 1990 de către
succesoarea acesteia SC S. SA București, din al cărei capitol face parte
imobilul.
La termenul din 4 septembrie 2001
Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București a formulat
în cauză o cerere de intervenție în interes propriu prin care solicită
respingerea acțiunii, motivat de faptul că imobilul în litigiu este
proprietatea sa, așa cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare, autentificat
la nr. 94402 și transcris la nr. 13168/1993 de fostul Tribunal Ilfov, secția a
III-a civilă. Acest drept de proprietate, susține intervenienta, a fost
confirmat și prin sentința nr. 1158 din 2 noiembrie 2000 pronunțată de
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin care s-a admis acțiunea în
revendicare formulată de C.C.I. a României și a Municipiului București în
contradictoriu cu SC S. SA C.G.M. București, Ministerul Industriilor și
Ministerul Finanțelor, sentință rămasă definitivă prin decizia nr. 375 din 25
iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
În cauză au fost introduși pe lângă
Spitalul Clinic Colțea, Municipiul București prin Primarul General alături de
C.G.M. București și Ministerul Industriilor.
La termenul din 19 februarie 2002 SC
S. SA S.A, a chemat în garanție A.P.A.P.S., Ministerul Industriilor și
Resurselor, precum și Municipiul București prin Primarul General, solicitând ca
aceștia să-i apere reclamantei dreptul de proprietate iar în subsidiar să
răspundă pentru evicțiune.
Tribunalul București, secția a V-a
civilă, sesizat prin declinare de competență prin sentința nr. 14212 din 10
noiembrie 2000, a pronunțat sentința civilă nr. 573 din 7 iunie 2002 prin care
a respins ca nefondată acțiunea SC S. SA și a admis cererea de intervenție a
Camerei de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București,
constatând că aceasta este proprietara imobilului situat în București.
Pentru a pronunța această soluție
instanța a reținut că SC S. SA nu are titlu de proprietate emis în condițiile
Legii nr. 15/1990 și că în lipsa unei acțiuni în revendicare nu poate compara
titlul reclamantei cu acela al intervenientei cu care deja se afla în proces de
recurs la Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 375 din 25 iunie
2001, pronunțată de Curtea de Apel București.
În ceea ce privește cerere de
chemare în garanție, tribunalul a constatat că la soluționarea recursului de
mai sus și în lipsa unei revendicări a imobilului de către societatea
reclamantă, chemații în garanție nu pot fi obligați să răspundă pentru
evicțiune.
Referitor la cererea de intervenție
a C.C.I.R., tribunalul a concluzionat că până la soluționarea de către Curtea
Supremă de Justiție a recursului, intervenienta este proprietara imobilului în
litigiu.
Prin decizia nr. 238 A din 18
aprilie 2003 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul
formulat de Spitalul Clinic Colțea și a schimbat sentința nr. 573/2003 a
Tribunalului București, secția a V-a, în sensul respingerii cererii de
intervenție formulată de Camera de Comerț și Industrie a României și de
Municipiul București. Apelul declarat de SC S. SA împotriva aceleiași sentințe
a fost respins.
În considerentele deciziei s-a
reținut că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de intervenție și a
constatat că imobilul din litigiu este proprietatea C.C.I. României și a Municipiului
București, deși prin cererea de intervenție se solicitase doar respingerea
acțiunii.
În respingerea apelului declarat de
SC S. SA, s-au avut în vedere aceleași argumente ca și cele reținute de
instanța de fond.
Împotriva deciziei pronunțate de Curtea
de Apel București, secția a III-a civilă, au declarat recurs Camera de Comerț
și Industrie a României și a Municipiului București și SC S. SA
În recursul declarat, Camera de
Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, invocând nulitatea
prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arată în esență că în mod greșit a
fost respinsă cererea de intervenție, deoarece aceasta avea ca finalitate
apărarea dreptului sau de proprietate asupra imobilului în discuție în raport
cu SC S. SA, care revendică imobilul de la Spitalul Clinic Colțea, deoarece din
contextul raporturilor litigioase rezultă cu prisosință interesul Camerei de
Comerț în formularea cererii de intervenție în vederea apărării dreptului său
de proprietate asupra imobilului din București.
Recursul SC S. SA este motivat în
drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9, 10 C. proc. civ.
Se susține în esență că decizia
Curții conține motivări contradictorii, iar dispozitivul deciziei nu este
conform minutei, deoarece omite a se pronunța asupra cererii de chemare în
garanție.
Instanța de apel a soluționat cauza
fără ca sentința tribunalului să fi fost comunicată la adresa corectă a
A.P.A.P.S. -ului și a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând
natura și înțelesul acestuia.
Decizia a fost dată cu încălcarea
legii, deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru
dezlegarea pricinii, ignorând faptul că în urma privatizării imobilul a fost
trecut în capitolul social.
Recursul declarat de Camera de
Comerț și Industrie a României și a Municipiului București este întemeiat,
deoarece prin decizia civilă nr. 3108 din 28 aprilie 2004 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție s-au respins recursurile declarate de SC S. SA și
Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 375 din 25 iunie 2001 a
Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Prin decizia nr. 375 din 25 iunie
2001, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a menținut sentința nr.
1158 din 2 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, prin
care s-a admis acțiunea în revendicare a Camerei de Comerț și Industrie a
României și a Municipiului București în contradictoriu cu Consiliul General al
Municipiului București, SC S. SA, Ministerul Industriilor, Ministerul
Finanțelor, recunoscându-se dreptul de proprietate al Camerei de Comerț și
Industrie a României și a Municipiului București, respectiv intervenienta din
prezentul dosar, asupra imobilului din București.
Urmare a celor statuate cu
autoritate de lucru judecat prin sentința nr. 1158/2000 a Tribunalului
București, menținută prin decizia nr. 375/2001 a Curții de Apel București,
secția a IV-a civilă, și decizia nr. 3108 din 28 aprilie 2004 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, prin care s-a statuat asupra dreptului de proprietate
al intervenientei Camera de Comerț și Industrie, în privința imobilului în
litigiu, recursul acesteia va fi admis împotriva deciziei nr. 238/2003 a Curții
de Apel București, secția a III-a civilă, casându-se decizia susmenționată, în
temeiul art. 313 C. proc. civ., iar pe fond cererea de intervenție formulată de
Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București va fi
respinsă, ca rămasă fără obiectiv. Restul dispozițiunilor deciziei vor fi
menținute.
În ceea ce privește recursul declarat
de SC S. SA, acesta va fi anulat ca netimbrat în temeiul art. 20 din Legea nr.
146/1997, deoarece societatea nu și-a timbrat recursul odată cu cererea de
recurs sau până la primul termen de judecată, deși a fost citată cu această
mențiune și i s-a pus în vedere să depună taxa de timbru și în ședința publică
din 30 aprilie 2004, când reprezentantul societății a fost prezent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
intervenienta Camera de Comerț și Industrie a României și Municipiului
București împotriva deciziei nr. 238 A din 18 aprilie 2003 a Curții de Apel
București, secția a III-a civilă.
Casează decizia în sensul că
respinge cererea de intervenție ca rămasă fără obiect.
Menține restul dispozițiunilor
deciziei.
Anulează ca netimbrat recursul
reclamantului SC S. SA București împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.