ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4153/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1649 din 14

martie 2006 (dosar nr. 20484/1/2005), secția penală, a Înaltei Curți de Casație

și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționara I.G. împotriva

sentinței penale nr. 127 din 23 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția

a II a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Împotriva deciziei pronunțate în

recurs, în temeiul art. 386 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., contestatoarea L.D.D.R.,

în calitate de mandatar a recurentei I.G., membră a ligii care, la rândul său,

era procurator al cetățeanului egiptean T.H.A.H.H., a formulat contestație în

anulare, susținând că recurenta I.G. nu s-a putut prezenta la termenul din 14

martie 2006, din cauza stării critice de sănătate iar Liga a fost împiedicată

să încunoștințeze instanța despre această împrejurare.

Examinând contestația în anulare în

raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că

aceasta este inadmisibilă în principiu, urmând a fi respinsă.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C.

proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții

pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) – i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

În speță, susținerea contestatoarei

în sensul că recurenta – procurator I.G. a fost în imposibilitate de a se

prezenta în fața instanței de recurs la termenul din 14 martie 2006, când s-a

soluționat recursul, nu a fost dovedită, înscrisul medical la care face

referire contestatoarea nefiind anexat cererii de contestație în anulare. Pe de

altă parte, din motivarea cererii nu rezultă în ce a constat imposibilitatea de

a încunoștința instanța despre împiedicarea de prezentare a recurentei -

procurator, de către aceasta din urmă sau de către Ligă, în calitate de

mandatar al acesteia.

Pentru aceste motive, văzând și

dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea L.D.D.R. și o va

obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatoarea L.D.D.R. împotriva deciziei

penale nr. 1649 din 14 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Obligă contestatoarea la plata sumei

de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

iunie 2006.