ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 129/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 18 din 25 ianuarie 2005, Judecătoria Marghita a admis cererea petentei SC B.I. SRL Cluj Napoca în contradictoriu cu pârâtele S.N.T.G.N.T. SA, sucursala T.G.N.M. și S.N.T.G.N.T. SA, sucursala T.G.N.R.C., pentru completarea hotărârii și a dispus îndreptarea sentinței nr. 853/2004 a Judecătoriei Marghita în sensul de a se trece în dispozitivul hotărârii, mențiunea: Obligă pârâtele la plata sumei de 20.000.000 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, menționându-se că, această încheiere face corp comun cu hotărârea a cărei îndreptare s-a dispus. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, au declarat apel S.N.T.G.N.T.

SA, sucursala T.G.N.M. și T.G.N.R.C., solicitând admiterea apelurilor, desființarea încheierii atacate și rejudecând să fie menținută în întregime sentința civilă nr. 853 din 22 octombrie 2004. Prin decizia civilă nr. 37/ C din 29 martie 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis ca fondate apelurile, a anulat încheierea și rejudecând a admis cererea formulată, dispunând completarea sentinței nr. 853/2004 a Judecătoriei Marghita, în sensul de a se trece în dispozitivul hotărârii mențiunea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20.000.000 lei către reclamantă. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere, pe de o parte, art. 281 2 pct. 2 C. proc.

civ. constatând că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor și la plata cheltuielilor de judecată dar instanța a omis să se pronunțe, cât și dispozițiile art. 274 și urm. C. proc. civ. și actele depuse în dovada acestora. Totodată, a înlăturat apărările pârâtelor potrivit cărora acestea au recunoscut pretențiile reclamantei, fapt nedovedit încât nu erau incidente dispozițiile art. 275 C. proc. civ. dar nici dispozițiile art. 274 pct. 2 C. proc. civ., cererea de reducere a cuantumului onorariului de avocat nefiind justificată, față de actele dosarului din care rezultă că activitatea avocatului a fost complexă. Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtele invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., susținând că hotărârea este sumar motivată, ceea ce echivalează cu o nemotivare. Astfel, instanța de apel a reținut că prestația avocatului s-a întins pe o perioadă îndelungată de timp, iar instanțele ce au soluționat cererea au fost situate pe raza jurisdicțională a trei județe fără a constata, în același timp, așa cum s-a invocat că aceasta s-a datorat culpei avocatului care a sesizat o instanță necompetentă teritorial, iar onorariul a fost stabilit anterior sesizării instanței, ceea ce demonstrează că nu acesta a fost criteriul determinant. Totodată, onorariul trebuie stabilit, în conformitate cu art. 274 alin. (3) C. proc. civ. și în raport de valoarea pricinii în cauză fiind vorba de o acțiune în constatare nu numai în raport de durata procesului.

Recursurile sunt nefondate. Din economia dispozițiilor legale în materie dar și a art. 261 C. proc. civ., rezultă că hotărârea instanței asupra cheltuielilor de judecată trebuie motivată, în fapt și în drept, cum motivat trebuie să se pronunțe aceasta asupra oricărei cereri incidentale sau accesorii. Analizând hotărârea instanței de apel, sub aspectul motivării capătului de cerere în plata cheltuielilor de judecată se constată că instanța de apel a arătat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, examinând apărările și pronunțându-se asupra lor fără ca prin aceasta să fie obligată să răspundă și la argumentele pe care părțile le-au invocat în susținerea mijloacelor de apărare.

Așa fiind, soluția instanței de apel este la adăpost de criticile invocate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., încât în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile vor fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele S.N.T.G.N.T. SA Mediaș, sucursala T.G.N.R.C. și S.N.T.G.N.T. SA, sucursala T.G.N.M., împotriva deciziei nr. 37 din 29 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.