Davies, Foley, Mitchell și Holloway, Price și Lowe împotriva Regatului Unit

Rezoluția ResDH(2006)28 privind patru hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului privind durata procedurilor în fața instanțelor civile din Regatul Unit - cauza Davies, Hotărârea din 16 iulie 2002, definitivă la 16 octombrie 2002 - cauza Foley, Hotărârea din 22 octombrie 2002, definitivă la 22 ianuarie 2003 - cauza Mitchell și Holloway, Hotărârea din 17 decembrie 2002, definitivă la 21 mai 2003 - cauza Price și Lowe, Hotărârea din 29 iulie 2003, definitivă la 3 decembrie 2003 (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 iunie 2006, cu ocazia celei de-a 696-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare " Convenția"), având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în aceste patru cauze (a se vedea Anexa) și transmise definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind că, la originea acestor cauze, se află cereri îndreptate împotriva Regatului Unit (a se vedea la mai multe detalii), introduse în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Landurilor în temeiul articolului 25 anterior din Convenție că Curtea, sesizată cu aceste cauze în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11,

a declarat admisibile obiecțiunile privind durata excesivă a procedurilor introduse de reclamanți în fața instanțelor civile, având în vedere că, în hotărârile sale, Curtea a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului anumite sume în virtutea satisfacției echitabile (a se vedea pagina pentru mai multe detalii) având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să informeze în legătură cu măsurile luate în urma hotărârilor Curții, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție Întrucât, la examinarea acestor cauze de către Comitetul miniștrilor, guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celor constatate în aceste hotărâri, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție În măsura în care aceste proceduri s-au încheiat atunci când Curtea Europeană și-a pronunțat hotărârile, fiind asigurat că guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârile Curții și notând că nu era necesară nicio măsură de accelerare a procedurilor interne n De asemenea,

a remarcat cu interes celelalte măsuri luate și eforturile depuse pentru a asigura o cale de atac eficientă în toate cazurile de durată a procedurilor, în special în ceea ce privește Recomandarea Rec.,2004) 6 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind îmbunătățirea căilor de atac interne În urma examinării informațiilor furnizate de guvernul Regatului Unit, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri.

Anexă la Rezoluția ResDH(2006)28 Informații furnizate de Guvernul Regatului Unit la examinarea cauzelor Davies, Foley, Mitchell și Holloway, Price și Lowe de către Comitetul de Miniștri Satisfacție echitabilă și măsuri de ordin individual Cauze Cerere Hotărârea Satisfacție echitabilă Data limită de plată Data plății dobânzilor de întârziere datorate Vernon John Davies 42007/98 16/07/2002, definitivă la 03/07/2002, rectificată la 16/07/2002 Prejudiciul moral: 4 500 EUR; Prospături și cheltuieli de judecată: 10 000 lire sterline 16/01/2003 24/01/2003 Renunțarea de către reclamant Patrick Grattan Foley 39197/98 22/10/2002, definitiv la 22/01/2003 Prejudiciul moral: 4 000 EUR; Taxa și cheltuielile de judecată: 500 EUR 22/04/2003 17/03/2003 Nu Geoffrey Mitchell și Louis Holloway 44808/98 17/12/2002, definitiv la 21/05/2003 Prejudiciul moral: 5 000 EUR; Taxa și cheltuielile de judecată: 15 000 EUR 21/08/2003 15/08/2003 Nu John Harding Price și Mary Hazel Lowe 4318/98 438/98 29/07/2003, definitiv la 03/12/2003 Prejudiciul moral: 1 000 EUR pentru fiecare solicitant; Cheltuieli și cheltuieli de judecată: 500 pentru fiecare reclamant 03/03/2004 23/02/2004 Nu Toate procedurile au fost încheiate atunci când hotărârile Curții au fost pronunțate.

Nu a fost depusă nicio cerere de măsuri individuale de ordine. II. Măsuri generale Guvernul Regatului Unit reamintește că, în aceste cazuri, faptele priveau o durată excesivă a procedurilor în fața instanțelor civile din Anglia, din iulie 1984 până în aprilie 1999. II.1 Publicarea și difuzarea hotărârilor Curții Europene Hotărârile Curții Europene în cauzele Mitchell și Holloway și Price și Lowe au fost difuzate administrațiilor judiciare în cauză. În plus, hotărârea Curții Europene în cauza Davies a fost publicată la (2002) 35 European Rights Reports (EHRR) 29 și la cauza Mitchell și Holloway la (2003) 36 EHRR 52. La rejudecare pronunțată în cauza Price și Lowe a fost publicată pe site-ul web JUSTIS (www.justis.com), una dintre principalele site-uri juridice britanice utilizate de profesioniști.

II.2 de adoptare a unei noi legislații privind accelerarea procedurilor civile. II.2 La 26 aprilie 1999, noile norme de procedură civilă (RPC) au intrat în vigoare. În conformitate cu art. 1.1, obiectivul lor esențial este acela de a permite instanțelor să facă dreptate în mod echitabil. Acest obiectiv include, pe cât posibil, următoarele aspecte: (a) asigurarea faptului că părțile sunt tratate pe picior de egalitate; (b) reducerea costurilor; (c) să trateze cazul cu mijloace proporționale (i) la suma de bani în joc; (ii) la importanța cauzei; (iii) la complexitatea sa; (iv) la situația financiară a fiecărei părți; (d) să se asigure că cauza este tratată prompt și corect; (e) În cele din urmă, să-i aloce o parte adecvată din resursele Tribunalului, ținând seama de necesitatea resurselor pentru alte cauze.

Schimbările majore aduse de RPC sunt următoarele. Soluționarea timpurie a litigiilor pentru a evita acțiunea în justiție Noul Cod de procedură conține dispoziții importante aplicabile într-un stadiu incipient (adică înainte de introducerea unei acțiuni), denumite "pre-acțiune protocolă" (protocoalele anterioare acțiunii). Nerespectarea acestor protocoale poate duce la aplicarea de sancțiuni într-o posibilă procedură ulterioară. Scopul lor este de a permite soluționarea litigiilor fără a recurge la acțiuni în justiție și de a se asigura că, în cazul în care o procedură este inițiată ulterior, cazul este mai bine pregătit și că litigiile sunt identificate de la bun început. Cazurile sunt împărțite în unul dintre următoarele trei grupuri, la scurt timp după ce acțiunea în apărare a fost intentată.

Mici litigii - cereri mai mici sau egale cu 5 000 de lire sterline, care sunt tratate rapid și informal ; ele nu necesită adesea nici o reprezentare de către un avocat sau audiere completă. Procedura rapidă - cereri variind de la 5 000 la 15 000 £: Acestea fac obiectul unei proceduri simplificate și al unui calendar strict care permite luarea unei hotărâri în termen de 30 de săptămâni. Procedura multiplă - cereri mai mari sau egale cu 15 000 de lire sterline care trebuie prelucrate de tribunale În acest caz, instanța și părțile trebuie să stabilească un calendar specific pentru soluționarea litigiului și să asigure buna desfășurare a procedurii, ținând seama de ședințele de gestionare a litigiului.

După împărțire, instanțele dau directive cu privire la procedura care trebuie urmată pentru a le prezenta litigiul. În cele mai multe cazuri, aceste directive sunt comunicate unei reuniuni de gestionare a litigiului care trebuie să aibă loc la scurt timp după încheierea procedurii în cadrul unuia dintre grupuri. Un judecător care examinează în detaliu cazul cu avocații (inclusiv costurile aferente acțiunii) și hotărăște cu privire la măsurile care trebuie luate pentru a aduce litigiul în fața unei instanțe, cu privire la dovezile faptice necesare și cu privire la necesitatea de a depune mărturie de specialitate. Un calendar este definit și stabilește termenele în care trebuie luate măsurile în cauză.

În anumite cazuri, un reprezentant al clienților poate fi invitat să participe la această reuniune, în special în cazul în care există o mare probabilitate ca instanța să încurajeze părțile să exploreze toate posibilitățile de soluționare a litigiilor, de exemplu prin tehnici de mediere. Această persoană va trebui să cunoască bine cazul și să fie suficient de competentă pentru a aborda orice problemă care ar putea apărea. Cel mai important aspect, tribunalul poate stabili, de asemenea, o dată estimativă pentru proces. Prin urmare, audierile au loc mult mai devreme decât mai devreme. Există sisteme care permit instanțelor să monitorizeze în detaliu cazurile după stabilirea datelor procesului; acestea pot convoca o reuniune suplimentară dacă evoluția nu corespunde așteptărilor; se pot aplica sancțiuni părților responsabile de orice întârziere.

II.3 Evaluarea și monitorizarea reformelor legislative RPC s-a schimbat radical și a accelerat procedurile în fața tribunalelor civile din Anglia și Țara Galilor. În 2004, perioada de la locul de muncă la unul dintre grupuri și procesul a fost mai mică de 15 săptămâni în 84 la sută din cererile mici, mai mică de 30 de săptămâni în 80 100% din procedurile rapide și mai mici de 50 de săptămâni în 75 la sută din procedurile multiple. Faptul că Curtea Europeană a fost sesizată cu privire la nicio cauză similară cu prezentele cauze de la intrarea în vigoare a RPC demonstrează, de asemenea, efectele pozitive ale acestora. Gestionarea RPC aparține unui comitet permanent În plus, o diviziune a Departamentului pentru afaceri constituționale efectuează o examinare permanentă a politicilor privind procedura civilă.

; răspunde noilor propuneri în acest domeniu și ia inițiativa unor astfel de propuneri. Sunt colectate idei cu privire la îmbunătățirea procedurii civile din numeroase surse, organizații pentru justiție civilă, autorități judiciare și departament pentru afaceri constituționale. Acestea urmăresc, de asemenea, să garanteze existența unor căi de atac efective în cazurile de durată excesivă a procedurilor. În acest sens, autoritățile britanice țin seama în special de Recomandarea Rec (2004) 6 a Comitetului privind îmbunătățirea acțiunilor interne. III. Concluzie Guvernul Regatului Unit consideră, având în vedere măsurile luate, că încălcările Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri au fost remediate și, prin urmare, Regatul Unit și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție.

Résolution ResDH(2006)28 relative à quatre arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme concernant la durée des procédures devant les juridictions civiles au Royaume-Uni - affaire Davies, arrêt du 16 juillet 2002, définitif le 16 octobre 2002 - affaire Foley, arrêt du 22 octobre 2002, définitif le 22 janvier 2003 - affaire Mitchell et Holloway, arrêt du 17 décembre 2002, définitif le 21 mai 2003 - affaire Price et Lowe, arrêt du 29 juillet 2003, définitif le 3 décembre 2003 (adoptée par le Comité des Ministres le 21 juin 2006, lors de la 966e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention »), Vu les arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendus dans ces quatre affaires (voir Annexe) et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de ces affaires se trouvent des requêtes dirigée contre le Royaume-Uni (voir l’Annexe pour plus de détails), introduites devant la Commission européenne des Droits de l’Homme en vertu de l’ancien article 25 de la Convention que la Cour, saisie de ces affaires en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11,

a déclaré recevables les griefs concernant la durée excessive des procédures introduites par les requérants devant les juridictions civiles ; Considérant que dans ses arrêts la Cour : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante certains montants au titre de la satisfaction équitable (voir l’Annexe pour plus de détails) ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite des arrêts de la Cour, eu égard à l’obligation qu’a le Royaume-Uni de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de ces affaires par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celles constatées dans ces arrêts, informations résumées dans l’annexe à la présente résolution ;

S’étant assuré que le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans les arrêts de la Cour et notant qu’aucune mesure d’accélération des procédures internes n’était requise dans la mesure où ces procédures étaient terminées lorsque la Cour européenne a rendu ses arrêts ; Ayant également noté avec intérêt les autres mesures prises et les efforts déployés pour assurer un recours effectif dans toutes les affaires de durée de procédures, eu égard en particulier à la Recommandation Rec(2004) 6 du Comité des Ministres aux Etats membres sur l’amélioration des recours internes ; Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans ces affaires.

Annexe à la Résolution ResDH(2006)28 Informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni lors de l’examen des affaires Davies, Foley, Mitchell et Holloway, Price et Lowe par le Comité des Ministres I. Satisfaction équitable et mesures d’ordre individuel Affaires Requête Arrêt Satisfaction équitable Date limite de paiement Date du paiement Intérêts de retard dus Vernon John Davies 42007/98 16/07/2002, définitif le 03/09/2002, rectifié le 16/07/2002 Préjudice moral : 4 500 euros ; Frais et dépens : 10 000 livres sterling 16/01/2003 24/01/2003 Renonciation par le requérant Patrick Grattan Foley 39197/98 22/10/2002, définitif le 22/01/2003 Préjudice moral : 4 000 euros ; Frais et dépens : 500 euros 22/04/2003 17/03/2003 Non Geoffrey Mitchell et Louis Holloway 44808/98 17/12/2002, définitif le 21/05/2003 Préjudice moral : 5 000 euros; Frais et dépens : 15 000 euros 21/08/2003 15/08/2003 Non John Harding Price et Mary Hazel Lowe 43185/98 43186/98 29/07/2003, définitif le 03/12/2003 Préjudice moral : 1 000 euros à chaque requérant; Frais et dépens : 500 à chaque requérant 03/03/2004 23/02/2004 Non Toutes les procédures étaient terminées lorsque les arrêts de la Cour ont été rendus.

Aucune demande de mesures d’ordre individuelles n’a été soumise. II. Mesures de caractère général Le gouvernement du Royaume-Uni rappelle que, dans ces affaires, les faits portaient sur une durée excessive des procédures devant les tribunaux civils d’Angleterre, de juillet 1984 à avril 1999. II.1 Publication et diffusion des arrêts de la Cour européenne Les arrêts de la Cour européenne dans les affaires Mitchell et Holloway et Price et Lowe ont été diffusés aux administrations judiciaires concernées. De plus, l’arrêt de la Cour européenne dans l’affaire Davies a été publié sous (2002) 35 European Human Rights Reports (EHRR) 29 et l l’affaire Mitchell et Holloway sous (2003) 36 EHRR 52. L’arrêt rendu dans l’affaire Price et Lowe a été publié sur le site Web JUSTIS (www.justis.com), l’un des principaux sites juridiques britanniques utilisés par les professionnels.

II.2 Adoption d’une nouvelle législation visant à l’accélération des procédures civiles Le 26 avril 1999, les nouvelles règles de procédure civile (RPC) sont entrées en vigueur. Aux termes de leur article 1.1, leur objectif essentiel est de permettre aux tribunaux de rendre la justice de manière équitable. Cet objectif inclut, dans la mesure du possible, les aspects ci-après : (a) faire en sorte que les parties soient traitées sur un pied d’égalité ; (b) diminuer les coûts ; (c) traiter l’affaire avec des moyens proportionnés – (i) à la somme d’argent en jeu; (ii) à l’importance de l’affaire; (iii) à sa complexité; (iv) à la situation financière de chaque partie; (d) veiller à ce que l’affaire soit traitée de manière prompte et équitable; (e) enfin, lui affecter une part appropriée des ressources du tribunal, en tenant compte de la nécessité d’attribuer des ressources aux autres affaires.

Les grands changements apportés par les RPC sont les suivants. Règlement précoce des litiges pour éviter une action en justice Le nouveau code de procédure contient des dispositions importantes applicables à un stade précoce (c’est à dire avant l’introduction d’une action), dénommées « pre-action protocols » (protocoles préalables à l’action). Le non-respect de ces protocoles peut entraîner l’application de sanctions dans une éventuelle procédure ultérieure. Leur but est de permettre un règlement des litiges sans avoir recours à une action en justice et de faire en sorte, si une procédure est entamée par la suite, que l’affaire soit mieux préparée et que les différends soient identifiés dès le départ.

Nouveau système de suivi des affaires Les affaires sont réparties dans l’un des trois groupes suivants, peu après que l’action en défense a été intentée. Petits litiges - demandes inférieures ou égales à 5 000 £, qui sont traitées rapidement et de manière informelle ; elles ne nécessitent souvent ni représentation par un avocat ni audience complète. Procédure rapide - demandes allant de 5 000 à 15 000 £ : elles font l’objet d’une procédure simplifiée et d’un calendrier strict qui permettent de statuer dans un délai de 30 semaines. Procédure multiple - demandes supérieures ou égales à 15 000 £ qui doivent être traitées par les tribunaux ; dans ce cas, le tribunal et les parties doivent convenir d’un calendrier spécifique pour le règlement du litige et veiller au bon déroulement de la procédure en tenant des réunions de gestion du litige.

Mise en place d’une gestion active des litiges par les tribunaux Après la répartition, les tribunaux donnent des directives sur la procédure à suivre pour leur soumettre le litige. Dans la plupart des cas, ces directives sont communiquées à une réunion de gestion du litige qui doit se tenir peu après l’affectation de l’affaire à l’un des groupes. Un juge de la mise en état étudie l’affaire de manière approfondie avec les avocats (y compris le coût approximatif de l’action) et décide des mesures à prendre pour porter le litige devant un tribunal, des preuves factuelles requises et de l’éventuelle nécessité d’un témoignage d’expert. Un calendrier est défini et fixe des délais dans lesquels les mesures en question doivent être prises.

Dans certains cas, un représentant des clients peut être appelé à assister à cette réunion, notamment s’il y a de fortes chances que le tribunal encourage les parties à explorer toutes les possibilités de règlement du litige, par exemple au moyen de techniques de médiation. Cette personne devra bien connaître l’affaire et être suffisamment compétente pour traiter toutes les questions qui pourront se poser. Aspect le plus important, le tribunal peut également fixer une date prévisionnelle pour le procès. Par conséquent, les audiences ont lieu bien plus tôt qu’auparavant. Il existe des systèmes permettant aux tribunaux de suivre l’avancement des affaires après avoir fixé les dates du procès ; ils peuvent convoquer une réunion supplémentaire si l’évolution ne correspond pas aux attentes.

Des sanctions peuvent être infligées aux parties responsables d’un quelconque retard. II.3 Evaluation et suites à donner aux réformes législatives Les RPC ont radicalement changé et accéléré les procédures devant les tribunaux civils d’Angleterre et du Pays de Galles. En 2004, la période écoulée entre l’affectation à l’un des groupes et le procès a été inférieure à 15 semaines dans 84 pour cent des petits litiges, inférieure à 30 semaines dans 80 pour cent des procédures rapides et inférieure à 50 semaines dans 75 pour cent des procédures multiples. Le fait que la Cour européenne n’ait été saisie d’aucune affaire analogue aux présentes affaires depuis l’entrée en vigueur des RPC atteste également des effets positifs de ces dernières.

La gestion des RPC incombe à un « comité permanent » de hauts magistrats, d’avocats et de représentants des organisations concernées de consommateurs et de bénévoles. Après une consultation appropriée, ce comité adopte les changements au code. En outre, une division du Département des affaires constitutionnelles procède à un examen permanent des politiques relatives à la procédure civile ; elle répond aux nouvelles propositions en la matière et prend l’initiative de telles propositions. Des idées sur l’amélioration de la procédure civile sont recueillies auprès de nombreuses sources – praticiens, organisations pour la justice civile, pouvoir judiciaire et Département des affaires constitutionnelles.

Elles visent également à garantir l’existence de recours effectifs dans les cas de durée excessive des procédures. A cet égard, les autorités britanniques gardent en particulier à l’esprit la Recommandation Rec (2004) 6 du Comité sur l’amélioration des recours internes. III. Conclusion Le gouvernement du Royaume-Uni considère, au vu des mesures prises, que les violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans ces affaires ont été réparées et que le Royaume-Uni a par conséquent rempli ses obligations au titre de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention.