ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2956/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 16/ P din 31 martie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. – Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului L.D. pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și a infracțiunii de instigare la dare de mită prevăzută de art. 25 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. S-a reținut că în calitate de ofițer (comisar) de poliție judiciară în cadrul B.P.R.P.M.

Câmpulung Moldovenesc a pretins și primit de la M.G. suma de 1000 Euro pentru a nu propune măsura arestării preventive în dosarul penal nr. 122/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc. La 15 martie 2006 inculpatul i-a pretins denunțătorului 500 Euro cu motivarea că o parte din suma inițială a dat-o procurorului care supraveghează urmărirea penală. După primirea sumei de la denunțător, în prezenta acestuia l-a contactat pe agentul de poliție C.M. de la postul de poliție Vatra Moldoviței căruia i-a ordonat să efectueze un act în conformitate cu atribuțiile de serviciu. În fine la data de 7 februarie 2006 l-a instigat pe M.G. să ofere mita 500 Euro șefului Postului de Poliție Vatra Moldoviței pentru activitatea de cercetare penală desfășurată în dosar nr. 22/P/2006.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 406/2006 (2135/39/2006) la Curtea de Apel Suceava unde instanța a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive conform art. 300 1 C. proc. pen. La termenul stabilit pentru judecarea cauzei, 3 mai 2006, în conformitate cu art. 323 C. proc. pen., a fost audiat inculpatul după care apărătorul ales al inculpatului a solicitat citarea în vederea audierii a martorilor menționați în rechizitoriu și studierea altor acte printre care nota telefonică a S.P.S., potrivit căreia denunțătorul ar fi luat legătura cu serviciul de urgență a poliției, aceasta deoarece inculpatul susține că acest lucru nu s-a întâmplat. Apărarea a solicitat ca instanța să constate că luarea măsurii arestării preventive este nelegală, lovită de nulitatea absolută deoarece cu prilejul luării măsurii nu a fost întocmită minuta.

A cerut să se constate încetarea de drept a măsurii arestării preventive. Instanța a respins această cerere cu motivarea că minuta există la dosar și că luarea măsurii a fost motivată. După ce a încuviințat probele solicitate, în conformitate cu art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării și constatând că temeiurile care au condus la luarea acestei măsuri se mențin, prin încheierea de ședință din 3 mai 2006 a menținut starea de arest a inculpatului. Împotriva încheierii a declarat recurs, inculpatul, reiterând motivele invocate la instanța de apel, în sensul că măsura arestării preventive nu se justifică având în vedere că nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

A mai arătat că o serie de acte au fost efectuate de un organ necompetent audierea unor martori a fost făcută de un comisar în locul procurorului. Recursul este nefondat. Potrivit art. 160 b C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, luată față de inculpat, în cursul urmăririi penale, în baza art. 148 alin. (1) lit. b), h) și i) C. proc. pen., a constatat potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate. În recurs, inculpatul face referire la aspecte de ordin probatoriu și de modul de administrare a unora dintre probe, pentru a justifica starea sa de libertate or, chiar aspectele invocate urmează a fi examinate și soluționate de instanța de fond, cu ocazia judecării cauzei.

Așa fiind, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracțiunile de luare de mită și trafic de influență se pedepsesc cu închisoare mai mare de 4 ani, și faptele prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se mențin, urmează a respinge recursul. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.D. împotriva încheierii din 3 mai 2006 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. 2135/39/2006 (nr. vechi 406/2006). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2006.