ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2956/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 16/ P din 31

martie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.

– Serviciul Teritorial Suceava s-a dispus trimiterea în judecată în stare de

arest a inculpatului L.D. pentru săvârșirea a două infracțiuni de luare de mită

prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000, a infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C.

pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și a infracțiunii de

instigare la dare de mită prevăzută de art. 25 raportat la art. 255 alin. (1) C.

pen.

S-a reținut că în calitate de ofițer

(comisar) de poliție judiciară în cadrul B.P.R.P.M. Câmpulung Moldovenesc a

pretins și primit de la M.G. suma de 1000 Euro pentru a nu propune măsura

arestării preventive în dosarul penal nr. 122/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Câmpulung Moldovenesc. La 15 martie 2006 inculpatul i-a pretins

denunțătorului 500 Euro cu motivarea că o parte din suma inițială a dat-o

procurorului care supraveghează urmărirea penală.

După primirea sumei de la

denunțător, în prezenta acestuia l-a contactat pe agentul de poliție C.M. de la

postul de poliție Vatra Moldoviței căruia i-a ordonat să efectueze un act în

conformitate cu atribuțiile de serviciu. În fine la data de 7 februarie 2006

l-a instigat pe M.G. să ofere mita 500 Euro șefului Postului de Poliție Vatra

Moldoviței pentru activitatea de cercetare penală desfășurată în dosar nr. 22/P/2006.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 406/2006

(2135/39/2006) la Curtea de Apel Suceava unde instanța a verificat legalitatea

și temeinicia măsurii arestării preventive conform art. 300

1

C.

proc. pen.

La termenul stabilit pentru

judecarea cauzei, 3 mai 2006, în conformitate cu art. 323 C. proc. pen., a fost

audiat inculpatul după care apărătorul ales al inculpatului a solicitat citarea

în vederea audierii a martorilor menționați în rechizitoriu și studierea altor

acte printre care nota telefonică a S.P.S., potrivit căreia denunțătorul ar fi

luat legătura cu serviciul de urgență a poliției, aceasta deoarece inculpatul

susține că acest lucru nu s-a întâmplat.

Apărarea a solicitat ca instanța să

constate că luarea măsurii arestării preventive este nelegală, lovită de

nulitatea absolută deoarece cu prilejul luării măsurii nu a fost întocmită

minuta. A cerut să se constate încetarea de drept a măsurii arestării

preventive.

Instanța a respins această cerere cu

motivarea că minuta există la dosar și că luarea măsurii a fost motivată.

După ce a încuviințat probele

solicitate, în conformitate cu art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a verificat legalitatea și temeinicia măsurii

arestării și constatând că temeiurile care au condus la luarea acestei măsuri

se mențin, prin încheierea de ședință din 3 mai 2006 a menținut starea de arest

a inculpatului.

Împotriva încheierii a declarat

recurs, inculpatul, reiterând motivele invocate la instanța de apel, în sensul

că măsura arestării preventive nu se justifică având în vedere că nu există

probe certe din care să rezulte că lăsarea acestuia în libertate prezintă

pericol concret pentru ordinea publică. A mai arătat că o serie de acte au fost

efectuate de un organ necompetent audierea unor martori a fost făcută de un

comisar în locul procurorului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 160

b

C.

proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu

de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Instanța de fond, verificând

legalitatea și temeinicia arestării preventive, luată față de inculpat, în

cursul urmăririi penale, în baza art. 148 alin. (1) lit. b), h) și i) C. proc.

pen., a constatat potrivit art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., că

temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de

libertate.

În recurs, inculpatul face referire

la aspecte de ordin probatoriu și de modul de administrare a unora dintre

probe, pentru a justifica starea sa de libertate or, chiar aspectele invocate urmează

a fi examinate și soluționate de instanța de fond, cu ocazia judecării cauzei.

Așa fiind, având în vedere că

temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracțiunile de luare de

mită și trafic de influență se pedepsesc cu închisoare mai mare de 4 ani, și

faptele prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se mențin, urmează

a respinge recursul.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.D. împotriva încheierii din 3 mai 2006 a Curții de

Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. 2135/39/2006 (nr. vechi 406/2006).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

mai 2006.