ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2216/2012

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 24 din 30 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, raportat la art. 320 1 C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. A fost condamnat inculpatul N.I. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2500 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, raportat la art. 320 1 C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. În temeiul art. 255 alin. (4) C. pen. raportat la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea sumelor de bani constând în 400 Euro și 1150 lei, ce au făcut obiectul dării de mită, consemnate la CEC Banck, sucursala Suceava, conform recipiselor de consemnare nr. 878491/1 din 26 septembrie 2011 și nr. 878500/1 din 26 septembrie 2011 la dispoziția Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava. Pentru a hotărî astfel, a reținut tribunalul că prin rechizitoriul nr. 548/P/2011 din data de 28 noiembrie 2011 al Tribunalului Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M.V.

și N.I. pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, constând în acea că, la data de 19 septembrie 2011, împreună, au încercat să-l determine pe agentul de poliție D.G. – funcționar public în accepțiunea Codului penal, aflat în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în derularea unor proceduri judiciare în care era vizat M.V., solicitându-i înlocuirea probelor de sânge, promițându-i și oferindu-i agentului constatator, împreună, suma de 400 Euro și 1150 lei. Pentru a dispune astfel, în cuprinsul rechizitoriului s-au reținut următoarele: Agentul de poliție D.G.

își desfășoară activitatea ca lucrător de poliție judiciară în cadrul Compartimentului de Poliție Rutieră al Poliției mun. Câmpulung Moldovenesc având ca principale atribuțiuni de serviciu: executarea de activități de control, dirijare și supraveghere a circulației în postul în care este planificat; constatarea infracțiunilor prevăzute de legislația în vigoare și întocmirea actelor de constatare în cazul constatării în flagrant a unei fapte penale; soluționarea, în calitate de organ de cercetare penală în structurile poliției judiciare, a dosarelor și lucrărilor penale potrivit competenței. În noaptea de 19 septembrie 2011, în jurul orei 00:36, în timp ce efectuau serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe raza mun.

Câmpulung Moldovenesc, lucrători operativi din cadrul structurii de poliție judiciară, au oprit în trafic un autoturism, marca Volvo, cu nr. de înmatriculare constatând că persoana care conducea autovehiculul se numește M.V. din jud. Suceava, că acesta posedă permis de conducere pentru categoria B de autovehicule, dar că există suspiciuni cu privire la consumul de alcool de către acesta, astfel că a fost invitat la sediul structurii de poliție judiciară. Pe traseul de deplasare spre sediul Poliției mun. Câmpulung Moldovenesc, în autoturism a urcat și prietenul conducătorului auto, inculpatul N.I., care fusese anunțat telefonic de către acesta despre incidentul produs. La sediul structurii de poliție judiciară, conducătorul auto M.V.

a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice și a condus autoturismul pe drumurile publice, încercând să îl determine, „prin rugăminți repetate”, pe agentul constatator D.G. să nu ia măsurile legale față de el. În acel prim dialog a intervenit și inculpatul N.I. cu aceleași rugăminți repetate de a fi iertat prietenul său, motiv pentru care a fost invitat afară din biroul agentului de poliție. În timp ce se afla în curtea Poliției mun. Câmpulung Moldovenesc, inculpatul N.I. a continuat să fie preocupat de soarta prietenului său, insistând ca acestuia să nu i se întocmească dosar penal, prin transmiterea unui SMS către șeful agentului constatator, martorul B.A.I., cu următorul conținut: „A., sunt I., te rog lasă așa te rog eu”.

Întrucât conducătorul autovehiculului emana miros de alcool, acesta a fost testat cu etilotestul, care a indicat o valoare de 0,45 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care, conform procedurilor legale în vigoare, a fost condus la Spitalul Municipal Câmpulung Moldovenesc unde i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Și la unitatea spitalicească și-a făcut apariția inculpatul N.I., care l-a abordat din nou pe agentul constatator D.G., încercând să-l determine să nu ia măsurile necesare față de prietenul său, inculpatul M.V., folosind expresia „poate puteți face ceva să nu pățească nimic”. Deși agentul de poliție a respins solicitarea celor doi inculpați, precizându-le că este obligat să facă anchetă, aceștia au continuat să-l abordeze și să încerce să-l determine să nu inițieze procedurile judiciare.

Constatând atitudinea insistentă a celor doi de încercare de a opri inițierea procedurilor judiciare, lăsând de înțeles că vor fi „atenți”, agentul de poliție D.G. a formulat un denunț către DGA – Serviciul Județean Anticorupție Suceava, furnizând indiciile și motivațiile săvârșirii unei infracțiuni de corupție de către numiții M.V. și N.I. În seara zilei de 19 septembrie 2011, la sediul Poliției mun. Câmpulung Moldovenesc au ajuns numiții M.V. și N.I., care au intrat în biroul Formațiunii Poliției Rutiere și au promis denunțătorului, din nou, o sumă de bani, precizând că îl vor căuta a doua zi. În jurul orei 19:45, denunțătorul, agentul de poliție D.G., a fost contactat telefonic de către inculpatul N.I., care i-a precizat că va reveni în aceeași seară, în jurul orei 21:00, la sediu pentru a-i remite o sumă de bani.

Echipa operativă condusă de procuror, a monitorizat activitatea desfășurată în zona Biroului Compartimentului Poliției Rutiere Câmpulung Moldovenesc și a constatat că într-adevăr, la ora 21:05, în zonă au apărut numiții M.V. și N.I. care au intrat din nou în biroul formațiunii rutiere, echipa operativă pătrunzând în încăpere la ora 21:15. În prezența membrilor echipei operative care și-au declinat identitatea și calitatea, a fost identificată o sumă de bani sub mapa de pe biroul agentului D.G. cu privire la care acesta a declarat că i-a fost oferită „de cei doi, insistând să nu finalizez cercetarea penală pe numele lui M.V., solicitându-mi să schimb probele de sânge”. În prezența membrilor echipei operative și a martorilor asistenți, inculpatul M.V.

a numărat suma de bani oferită polițistului, aceasta fiind compusă din: 4 bancnote a câte 100 Euro fiecare; 9 bancnote a câte 100 lei fiecare și 5 bancnote a câte 50 lei fiecare, în total fiind 400 Euro și 1.150 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 29 din 14 martie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinței penale nr. 24 din 30 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, în dosarul nr. 15824/86/ 2011. A desființat în parte sentința penală apelată și în judecare: A condamnat pe inculpatul M.V., fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare (în loc de amendă penală în cuantum de 2500 lei), pentru săvârșirea infracțiunii de „dare de mită” prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (2) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A condamnat pe inculpatul N.I., fără ocupație, fără antecedente penale, la pedeapsa de 6 luni închisoare (în loc de amendă penală în cuantum de 2500 lei), pentru săvârșirea infracțiunii de „dare de mită” prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 7 alin. (2) din „Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție”, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele: Prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză. Reținând vinovăția inculpaților, prima instanță i-a condamnat pe aceștia la pedepse cu amenda penală. Curtea a apreciat că având în vedere natura, gravitatea și modul de comitere a infracțiunilor, precum și importanța valorii sociale căreia, prin activitatea ilicită desfășurată de acești inculpații i-au adus atingere, sancțiunea amenzii penale nu este de natură a-și atinge scopul educativ și de prevenire a comiterii, în viitor, de noi astfel de fapte.

Dat fiind pericolul social deosebit de ridicat al unor astfel de fapte, cu relevanță în rândul celor care ar putea proceda într-un mod similar într-o situație dată, Curtea a apreciat că se impune a fi aplicată fiecăruia dintre inculpați câte o pedeapsă de 6 luni închisoare, nejustificându-se față de cele mai sus-arătate reținerea în favoarea inculpaților a vreunei circumstanțe atenuante judiciare. Împotriva deciziei penale pronunțată de curtea de apel au declarat recursuri inculpații N.I. și M.V. Astfel cum rezultă și din practicaua prezentei decizii, prin corespondență inculpatul N.I. a depus la dosar o cerere prin care înțelege să-și retragă recursul. Potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) C. proc.

pen. părțile pot renunța la recurs conform art. 368 C. proc. pen. și pot retrage recursul în condițiile art. 369 C. proc. pen., dispoziții care se aplică în mod corespunzător. Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că sunt respectate condițiile prevăzute de art. 369 C. proc. pen., că cererea de retragere a recursului s-a făcut până la închiderea dezbaterilor, urmează a lua act de manifestarea de voință a inculpatului în sensul retragerii recursului declarat de acesta împotriva deciziei penale nr. 29 din 14 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Referitor la recursul declarat de inculpatul M.V. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat (art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen.) conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Înalta Curte reține că instanța de fond a realizat o analiză judicioasă și completă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal rezultând mai presus de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina lui, infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Se reține, în fapt, că la data de 19 septembrie 2011 cei doi inculpați împreună au încercat să-l determine pe agentul de poliție D.G.

să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu, în derularea unor proceduri judiciare în care era vizat M.V., solicitându-i înlocuirea probelor de sânge, promițându-i și oferindu-i agentului constatator, împreună, suma de 400 Euro și 1150 lei. Instanța de fond, în baza probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului l-a condamnat pe acesta la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2500 lei. Instanța de apel a apreciat că față de natura, gravitatea și modul de comitere a faptei precum și importanța valorii sociale căreia, prin activitatea ilicită desfășurată de inculpați aceștia i-au adus atingere, sancțiunea amenzii penale nu este de natură a-și atinge scopul educativ și de prevenire a comiterii, în unitar, de noi astfel de fapte.

Inculpații au încercat să determine un agent de poliție însărcinat cu instrumentarea unei cauze penale să-l ajute pe unul dintre ei să se sustragă răspunderii penale prin modificarea în favoarea sa (prin substituire) a unor probe existente în acel dosar. Acest aspect relevă o atitudine dezinteresată a lor cu privire la respectarea dispozițiilor legale, creându-le impresia că prin oferirea unor sume de bani autorităților însărcinate cu instrumentarea unei cauze penale, pot fi exonerați de răspundere pentru faptele comise. Având în vedere pericolul social deosebit de ridicat al unor astfel de fapte, în mod corect prima instanță de control judiciar, admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul M.V.

la pedeapsa de 6 luni închisoare (în loc de amendă penală în cuantum de 2500 lei). Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului M.V. de instanța de apel, reține Înalta Curte că această pedeapsă a fost corect individualizată, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. Este adevărat că fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social însă la individualizarea pedepsei, prima instanță de control judiciar a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului M.V. (nu are antecedente penale, studii 8 clase), având un comportament pozitiv înainte de săvârșirea infracțiunii, infracțiune în raport de care s-a apreciat că nu se impune stabilirea unei sancțiuni penale cu executare în regim de detenție.

Înalta Curte, în propria analiză apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de apel este aptă să contribuie la atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei. Reține Înalta Curte că pedeapsa aplicată inculpatului satisface funcțiile pedepsei, respectiv cea educativă, coercitivă și de exemplaritate, fapt pentru care consideră că toate criticile formulate de inculpat în acest sens, nu sunt întemeiate, neputând fi identificate alte împrejurări care să determine aplicarea unui regim sancționator mai blând. Față de toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.V. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 29 din 14 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 iunie 2012.