ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1906/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1906/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 202 din 19 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul

Mehedinți

sa admis cererea inculpatului

de judecare conform disp. art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7

alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare, cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. pen. și

art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N.C., la 1 000

lei amendă penală. S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 63

1

C. pen. În baza art. 255 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 254 alin. (3) C.

pen., a fost confiscată suma de 100 lei care a fost dată cu titlul de mită,

sumă consemnată la CEC Bank, Sucursala Drobeta Tr. Severin, cu chitanța nr.

2903687/1 și recipisa nr. 453150/1, ambele din 12 septembrie 2011, pe numele

inculpatului C.N.C. - filele 32,33 dosar u.p. în baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul să achite statului 550 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat

că, prin rechizitoriul nr. 608/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Mehedinți, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.N.C. pentru comiterea

infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 78/2000.

Examinând actele și lucrările dosarului instanța a

reținut că la data de 09 septembrie 2011, ora 10.50, denunțătorul C.A. - agent

principal de poliție în cadrul IJPF Mehedinți - a sesizat telefonic lucrătorii

din cadrul Direcției Generale Anticorupție - Biroul Județean Anticorupție

Mehedinți, cu privire la faptul că, în timp ce se afla în exercitarea

atribuțiilor de serviciu cu un echipaj rutier, în zona de frontieră, în dreptul

restaurantului „La vapor" pe DN 6(E70) județul Mehedinți, a oprit în

trafic pentru control pe numitul C.N.C. care conducea o autoutilitară marca

Ford cu număr de înmatriculare, încărcată cu ovine.

Solicitându-i documentele personale, ale

autovehiculului și cele de însoțire a transportului de animale, C.N.C. i-a

înmânat polițistului suma de 300 lei, compusă din bancnote de 100 lei,

rugându-l să nu mai efectueze controlul și să-i permită să plece.

Agentul de poliție a refuzat primirea banilor și i-a

solicitat lui C.N.C. să stea în mașina sa, până va efectua controlul

documentelor, sesizând imediat, telefonic, lucrătorii D.G.A. Mehedinți.

Ulterior, conducătorul auto a fost invitat în

autoturismul poliției, solicitându-i-se din nou să prezinte documentele de

însoțire a transportului însă, inculpatul C.N.C. a scos din buzunar o bancnotă

de 100 lei, pe care a pus-o pe consola centrală a mașinii.

Polițistul a întrebat de ce-i dă bani în loc să-i dea

documentele solicitate, inculpatul răspunzându-i că dorește să nu mai fie

controlat, după care a coborât din mașină, fiind reținut de echipa de realizare

a flagrantului.

Contravenția săvârșită de inculpat, respectiv

transportul animalelor fără documentele prevăzute de lege, este prevăzută de

art. 3 pct. b alin. (9) din H.G. nr. 984/2005 și sancționabilă cu amendă de la

720 lei la 1500 lei.

Această stare de fapt a rezultat din întregul

material probator administrat în cauză, respectiv: procesul-verbal de realizare

a flagrantului delict și planșe foto; proces-verbal de redare a convorbirilor

dintre denunțător și învinuit; adresa nr. 1309886 din 16 septembrie 2011 a IJPF

Mehedinți care atestă calitatea de agent constatator în materie

contravențională a denunțătorului și planificarea acestuia în ziua de 09

septembrie 2011 pentru executarea de misiuni specifice; chitanța nr. 2903687/1

și recipisa nr. 453150/1 ale CEC - Bank, care atestă consemnarea sumei de 100

lei; proces - verbal seria K nr. 054647; notă de constatare nr. 7895 din 09

septembrie 2011 a DSVSA Mehedinți; autorizație sanitar-veterinară; declarație

denunțător; declarații de învinuit, coroborate și cu declarația dată de

inculpat în instanță, prin care recunoaște comiterea faptei, solicitând

judecarea sa conf. art. 320

1

C. proc. pen., în baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care le cunoaște și le

însușește.

Față de starea de fapt reținută și de dispozițiile

legale menționate anterior, s-a apreciat că, în speță, fapta inculpatului

C.N.C. de a oferi bani unui agent de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de

serviciu, pentru a nu fi sancționat contravențional, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art.

7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate

inculpatului, instanța de fond a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute

de lege, reduse cu o treime așa cum dispune art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., respectiv de la 4 luni închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare

[ținând seama că art. 255 alin. (1) C. pen.. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea

nr. 78/2000, cu modificările ulterioare sancționează infracțiunea de dare de

mită cu închisoarea de la 6 luni la 7 ani], au mai fost avute în vedere: gradul

de pericol social al faptei comise, împrejurările în care a fost comisă -

respectiv faptul că mita a oferit-o pentru a scăpa de o sancțiune

contravențională pentru că a transportat animalele fără documentele prevăzute

de lege precum și persoana inculpatului care a avut o atitudine procesuală sinceră,

recunoscând fapta comisă, are în întreținere doi copii minori, are un grad de

instrucție școlară mai redus (doar 8 clase), are ocupație (crescător de

animale) iar pentru condamnarea anterioară - de 6 luni închisoare, cu executare

conf. art. 81-82 C. pen., pentru art. 221 C. pen., aplicată prin sp nr. 396 din

26 noiembrie 2007 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin dp nr. 287/A din 22

octombrie 2008 a Tribunalului Timiș ( fila 44 dosar U.p.) - este reabilitat de

drept.

Față de aceste criterii de individualizare judiciară,

s-a apreciat ca fiind suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de art.

52 și art. 72 C. pen.., aplicarea unei pedepse cu amenda penală, în cuantum de 1000

lei, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin.

(1) lit. c) și alin. (2) C. pen. (respectiv atitudinea inculpatului după

comiterea faptei rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea

sinceră în cursul procesului, faptul că are în întreținere copii minori și că

are un grad de instrucție școlară redus) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul Mehedinți, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând că pedeapsa aplicată inculpatului este blândă și dozată

necorespunzător, fiind încălcate disp. art. 52 C. pen., referitoare la scopul

preventiv educativ al pedepsei și art. 72 C. pen., privind criteriile de individualizare

a pedepsei.

Prin decizia penală nr. 49 din 22 februarie 2012

Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Mehedinți împotriva sentinței penale nr. 202 din 19

octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr.

6925/101/2011.

Cheltuielile judiciare din care suma de 200 lei

reprezentând onorariu avocat oficiu, vor fi înaintate din fondurile

Ministerului Justiției și rămân în sarcina statului.

A constatat că, în raport de actele dosarului, disp.

art. 74 lit. c) C. pen. au fost reținute în mod corect și nu există nici un

motiv pentru înlăturarea acestei circumstanțe atenuante atâta timp cât

inculpatul s-a prezentat la urmărirea penală și în instanță, ori de câte ori a

fost chemat, a recunoscut și regretat fapta iar datele personale (are doi copii

minori și studii 8 clase), reținute în mod corect. De asemenea, a mai reținut

că împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat în antecedent, condamnare

pentru care a intervenit reabilitarea de drept, nu justifică înlăturarea art.

74 lit. c) și condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, apreciind că,

prin aplicarea pedepsei amenzii s-a realizat o justă apreciere a criteriilor

prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel, în termen

legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

și a invocat cazurile de casare prev. de art. 385/9

pct. 14 si 17/2 C. proc. pen.

Cu privire la pct. 14, a solicitat condamnarea

inculpatului la o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei, arătând că

aplicarea unei amenzi de 1000 lei, este insuficienta, în raport de fapta

săvârșită. Cu privire la cazul prev. de art. 17/2, a susținut că față de disp.

art. 255 alin. (4) C. pen., instanța a omis să dispună confiscarea sumei banii

de 300 lei, chiar și atunci când oferta nu a fost urmata de executare.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de

casare invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova dar și din

oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același

cod, Înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Craiova este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat

întreg materialul probator și pedeapsa aplică inculpatului, respectiv 1000 lei

amendă penală astfel cum a fost individualizată de instanța de fond și de

instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității între

gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în

vedere infracțiunea săvârșită respectiv art. 255 alin. (1) C. pen., raportat la

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 320/1 C. proc. pen.

Astfel, pedeapsa aplicată de instanța de fond și

menținută de instanța de apel, este justificată în raport de fapta săvârșită,

respectiv fapta inculpatului C.N.C. de a oferi bani unui agent de poliție,

aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pentru a nu fi sancționat

contravențional.

Instanța de fond, ca și cea de apel, au dat eficiență

circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., aplicând și disp.

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., limitele de pedeapsă fiind între

reduse cu o treime și cuprinse între 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni

închisoare.

Se constată că, față de circumstanțele reale de

săvârșire a faptei - respectiv gradul de pericol social al faptei comise,

împrejurările în care a fost comisă, pentru a scăpa de o sancțiune

contravențională pentru că a transportat animalele fără documentele prevăzute

de lege precum și față de circumstanțele personale ale inculpatului a avut o

atitudine procesuală sinceră, recunoscând fapta comisă solicitând aplicarea

disp art. 320

1

C. proc. pen., are în întreținere doi copii minori,

are ocupație fiind crescător de animale, Înalta Curte constată că pedeapsa așa

cum a fost stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel,

reflectă o individualizare temeinică, conform dispozițiilor art. 72 C. pen. și

art. 52 C. pen.

Totodată, din fișa de cazier judiciar aflată la fila

44 dosar urmărire penală rezultă că pentru condamnarea anterioară la pedeapsa

de 6 luni închisoare, cu executare conf. art. 81-82 C. pen., pentru art. 221 C.

pen., aplicată prin sp nr. 396 din 26 noiembrie 2007 a Judecătoriei Lugoj,

definitivă prin dp nr. 287/A din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Timiș

inculpatul este reabilitat de drept.

Astfel, se constată că a fost respectat principiul

proporționalității, pedeapsa aplicată inculpatului fiind adecvată situației de

fapt și scopului urmărit de legea penală.

Cu privire la pct. 17/2 referitor la confiscarea

sumei de 300 lei care a fost oferită inițial lucrătorului de poliție, fără a fi

acceptată de acesta, Înalta Curte constată că în mod corect instanțele

anterioare nu au făcut aplicarea dispozițiilor art. 255 alin. (4) C. pen. cu

referire la art. 254 alin. (3) C. pen., constatându-se că nu sunt incidente în

circumstanțele concrete ale cauzei, rezultând din expunerea situației de fapt

că demersul inculpatului nu a reprezentat o ofertă serioasă în sensul remiterii

sumei de bani lucrătorului de poliție C.A. Din același motiv oferta inițială a

inculpatului nici nu a fost reținută ca un act de executare distinct în cadrul

infracțiunii de dare de mită

Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări,

precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima

instanță și instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare

care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 49 din 22 februarie 2012 a Curții de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul

inculpat C.N.C.

În baza art. 192 alin. (6) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs, rămân în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 49 din 22

februarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

privind pe intimatul inculpat C.N.C.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de

200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2012.