ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 33/2011

Asupra recursului penal de față: P rin sentința penală nr. 205 din 31 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în dosarul nr. 4027/107/2010, inculpatul Z.R.A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 81 alin. (1) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82 alin. (1) C. pen.

Ca pedeapsă accesorie, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 alin. (1) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 12 aprilie 2010 la 20 mai 2010. În baza art. 350 alin. (1) C. pen., s-a menținut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a hotărârii. S-a dispus restituirea sumei de 1500 lei, depusă la CEC Bank SA, sucursala Alba Iulia, prin recipisa nr. 375360/1 din 20 aprilie 2010, către denunțătorul I.S.

Totodată, inculpatul a fost obligat să restituie denunțătorului I.S. suma de 1000 lei, reprezentând contravaloarea celor 3 miei și jumătate primiți drept mită. În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2160 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Inculpatul Z.R.A. este medic veterinar, iar până la data de 15 aprilie 2010 a deținut funcția de consilier superior clasa I în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Alba, exercitându-și atribuțiile de serviciu pe raza orașului Cugir. În virtutea acestor atribuții, inculpatul avea prerogativa controlului sanitar - veterinar al produselor care se comercializau pe raza orașului Cugir.

La data de 29 martie 2010, inculpatul a pretins denunțătorului I.S. suma de 3000 lei și trei miei și jumătate pentru ca în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, să împiedice alți crescători de animale să comercializeze carne de miel pe raza orașului Cugir și astfel, să asigure denunțătorului exclusivitate la comercializarea cărnii de miel, în perioada premergătoare sărbătorilor pascale. La aceeași dată, inculpatul a primit suma de 1500 lei și carnea de miel pretinsă, urmând ca diferența de 1500 lei să-i fie înmânată după Sărbătorile de Paști. Urmare a nerespectării promisiunii de către inculpat, din motive independente de voința sa, denunțătorul a formulat denunț la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba care a organizat flagrantul în urma căruia a fost prins inculpatul.

Această stare de fapt a fost reținută pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, respectiv: denunțul formulat de martorul I.S.; declarațiile martorului denunțător; procesele-verbale de redare a interceptărilor și convorbirilor telefonice purtate între inculpat și denunțător, procesul-verbal de realizare a flagrantului, fișa postului inculpatului, declarațiile martorilor P.A.H., B.L.R. și Z.D., procesul-verbal de confruntare a inculpatului cu denunțătorul, decizia nr. 141/2010 emisă de directorul D.S.V.P.S.A. Alba și declarațiile inculpatului. Față de situația de fapt anterior prezentată, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului Z.R.A., consilier în cadrul D.S.V.P.S.A.

Alba, de a pretinde de la denunțătorul I.S. suma de 3000 lei și trei miei jumătate, pentru ca în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, să împiedice alți crescători de animale să comercializeze carne de miel pe raza orașului Cugir și astfel, să-i asigure denunțătorului exclusivitate la desfășurarea acestei activități în perioada premergătoare sărbătorilor pascale, constituie infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. La individualizarea pedepsei principale ce a fost aplicată inculpatului, prima instanță a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., reținând ca circumstanțe atenuante conduită bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii și o atitudine corespunzătoare pe parcursul desfășurării procesului penal.

Aceleași criterii legale au stat și la baza individualizării judiciare a pedepselor complementare și accesorii aplicate inculpatului, apreciindu-se că nu se justifică interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. întrucât infracțiunea săvârșită nu se datorează unei culpe medicale sau unei pregătiri profesionale insuficiente a inculpatului. Totodată, s-a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins si fără executarea efectivă, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Constatând că suma de 1500 lei pusă la dispoziție de denunțător pentru organizarea flagrantului, fusese restituită acestuia, prima instanță a dispus restituirea restului de 1500 lei depuși la CEC Bank SA, sucursala Alba Iulia, prin recipisa nr. 375360/1 din 20 aprilie 2010 către denunțătorul I.S.

și obligarea inculpatului la plata către denunțător a sumei de 1000 lei reprezentând contravaloarea celor 3 miei jumătate primiți cu titlu de mită. Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia. În motivarea apelului, parchetul a criticat hotărârea atacată pentru greșita individualizare a pedepsei principale aplicate inculpatului atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, solicitând majorarea pedepsei ca urmare a înlăturării circumstanțelor atenuante și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pentru asigurarea disciplinării morale și sociale a inculpatului.

Prin decizia penală nr. 73/A/2010 din 2 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet. În considerentele acestei decizii s-a arătat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt pe baza probelor administrate în cauză și a făcut o judicioasă individualizare judiciară a pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului, prin reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, cât și sub aspectul modalității de executare, având în vedere pericolul social al faptei, circumstanțele personale ale inculpatului și consecințele faptei sale. În acest sens, s-a argumentat că atitudinea corectă a inculpatului anterioară săvârșirii faptei, evidențiată prin comportarea exemplară a acestuia în familie, societate, la locul de muncă, precum și lipsa antecedentelor penale, pot constitui circumstanțe atenuante judiciare, prin efectul cărora se asigură o bună proporționalizare a pedepsei.

În egală măsură, s-a apreciat că aceleași circumstanțe personale favorabile constituie garanții că scopul pedepsei poate fi atins și fără supunerea condamnatului, pe durata unui termen de încercare, unor măsuri se supraveghere speciale și cerinței de a respecta anumite obligații, suspendarea simplă a executării pedepsei fiind suficientă pentru a asigura apărarea împotriva infracțiunilor, schimbarea conduitei viitoare a inculpatului, precum și folosirea muncii calificate a acestuia în cadrul comunității. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia care a criticat hotărârile atacate sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei principale aplicate inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul și modalitatea de executare, cât și sub aspectul greșitei neaplicări a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar și din oficiu, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul parchetului nu este fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele: La stabilirea situației de fapt, instanțele de judecată au analizat în mod pertinent probele administrate la urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești, constatând justificat că inculpatul Z.R.A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1), (2) C. pen. În acest sens, dând eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, instanțele au stabilit în mod corect că fapta inculpatului Z.R.A., consilier în cadrul D.S.V.P.S.A.

Alba, de a pretinde de la denunțătorul I.S. suma de 3000 lei și trei miei și jumătate, pentru ca în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, să împiedice alți crescători de animale să comercializeze carne de miel pe raza orașului Cugir și astfel, să-i asigure denunțătorului exclusivitate la desfășurarea acestei activități în perioada premergătoare sărbătorilor pascale, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită.

Totodată, se constată că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de împrejurările comiterii faptei, importanța relațiilor sociale încălcate de inculpat prin săvârșirea infracțiunii, dar și profilul socio-moral al inculpatului, conduita pre și postdelictuală, instanțele au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului pedepsei principale și a conținutului pedepsei complementare, precum și a modalității de executare a acesteia, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

În concret, în procesul de stabilire a pedepsei și la individualizarea modului de executare al acesteia, în mod corect, instanțele au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul de pericol social al faptei reliefat de modul și mijloacele utilizate pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv prin pretinderea de bani și alte foloase, împrejurările în care a fost comisă și urmările produse, natura relațiilor sociale ce au fost încălcate, profilul socio-moral al inculpatului care nu are antecedente penale, a avut un comportament bun în familie și societate până la comiterea faptei, dar și atitudinea procesuală corectă a acestuia, apreciindu-se, în mod justificat, că aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege cu suspendarea condiționată a executării este în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și re socializarea sa viitoare pozitivă.

În cuprinsul motivelor scrise de recurs, parchetul a motivat greșita reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. prin faptul că lipsa antecedentelor penale nu poate fundamenta pertinent coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în raport de elementele circumstanțiale care caracterizează pericolul social concret al infracțiunii deduse judecății, respectiv: modalitatea în care a acționat inculpatul, calitatea acestuia și consecințele faptei sale. Totodată, s-a susținut că recunoașterea de către inculpat a vinovăției sale nu are relevanța circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., în condițiile în care inculpatul a fost prins în flagrant, iar mărturisirea acestuia nu a contribuit în mod esențial la dezlegarea pricinii.

Această argumentare a fost susținută și de procurorul de ședință. Critica parchetului este neîntemeiată. Criteriul care stă la baza caracterizării legale sau judiciare a unei împrejurări, ca circumstanță agravantă sau atenuantă este influența pe care aceasta o exercită asupra gradului de pericol social al faptei și periculozității făptuitorului.

În speță, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei a fost reținută în raport de lipsa antecedentelor penale, atitudinea conștiincioasă față de muncă reliefată prin declarația martorului acuzării, P.A.H., și perioada îndelungată în care a ocupat funcția de consilier superior clasa I în cadrul Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Alba, conduita corectă în relațiile de muncă - evidențiată prin referințele date de nouă persoane implicate în comerțul cu carne din orașul Cugir care, prin prisma activității desfășurate, au avut contact cu inculpatul, trei dintre ele fiind audiate și în fața primei instanțe, dar și prin adeverința eliberată de Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba, aflată la fila 20 din dosarul nr. 486/57/2010, din care rezultă că inculpatul nu a fost sancționat disciplinar, precum și atitudinea corespunzătoare a inculpatului în familie și societate.

Prin raportare la conduita inculpatului, judicios s-a apreciat că gravitatea faptei, modalitatea de săvârșire și comportarea inculpatului în timpul săvârșirii acesteia nu relevă un grad de periculozitate socială sporită, în contrast vădit cu conduita sa anterioară care să necesite o reacție represivă mai severă. Totodată, corect s-a apreciat că atitudinea postdelictuală a inculpatului, constând în lipsa de opoziție la reținerea sa de către organele de anchetă, recunoașterea faptei și atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal a reprezentat o constantă în conduita sa procesuală care dovedește o stare de periculozitate redusă și un început de reîncadrare în viața corectă.

Contrar susținerilor parchetului, declarația de recunoaștere a inculpatului a contribuit în mod esențial la dezlegarea pricinii, întreagă situație de fapt fiind stabilită pe baza denunțului formulat de martorul I.S., declarațiile martorului denunțător și ale inculpatului, procesele-verbale de redare a interceptărilor și convorbirilor telefonice purtate între inculpat și denunțător și procesul-verbal de realizare a flagrantului. În plus, excluderea de plano a beneficiului reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. în cazul infractorilor prinși în flagrant care își recunosc vinovăția, ar constitui o încălcare a dispozițiilor legale, Codul penal în vigoare nereglementând cazuri în care este interzisă reținerea de circumstanțe atenuante.

În consecință, în raport de elementele circumstanțiale ale cauzei, reținerea de către instanța de fond a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. corespunde exigențelor legii procesuale penale privitoare la individualizarea judiciară a pedepsei. Totodată, se constată că modalitatea de executare a pedepsei în condițiile art. 81 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 4 ani corespunde exigențelor asigurării scopurilor pedepsei, un argument în acest sens fiind atitudinea procesuală sinceră a inculpatului pe tot parcursul desfășurării procesului penal.

În ceea ce privește conținutul pedepsei accesorii, se constată că solicitarea de aplicare a interdicției dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., este neîntemeiată întrucât, pe de o parte, inculpatul nu mai exercită funcția de autoritate începând cu 7 octombrie 2010, iar condamnarea îl exclude de drept de la posibilitatea de a mai ocupa o astfel de funcție, iar pe de altă parte, actele materiale săvârșite de inculpatul Z.R.A. nu au implicat în niciun fel exercitarea profesiei de medic veterinar. Deși, într-adevăr, funcția de autoritate pe care a deținut-o inculpatul și în virtutea căreia a săvârșit infracțiunea, presupune, în mod obligatoriu, preexistenta profesiei de medic veterinar, această profesie a constituit numai o împrejurare care a prilejuit săvârșirea faptei.

În plus, interzicerea exercitării acestei profesii care constituie singurul mijloc de venit al inculpatului ar constitui o încălcare a principiilor constituționale și comunitare referitoare la caracterul legitim și proporționalitatea măsurii cu situația care a generat-o. În consecință, nefiind fondate criticile invocate de parchet și cum nu se constată existența altor motive, susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia. Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 73/A/2010 din 2 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe intimatul inculpat Z.R.A. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 50 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2011.