ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3130/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 100/A din 28 mai 2012 a Curții de Apel Cluj pronunțată în Dosarul nr. 10054/117/2011 a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.R.V. În baza art. 88 C. pen. a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a detenției preventive și menținerea stării de arest. A constatat că inculpatul a renunțat la cererea de liberare provizorie sub control judiciar. A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 100 din 08 martie 2012 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 10054/117/2011 în temeiul art. 334 C. proc.

pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul B.R.V. prin apărătorii săi, din infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. Au fost condamnați inculpații: 1. B.R.V. În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. În baza art. 254 alin. (1) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) și b), art. 65 alin. (1)-(3) și art. 66 C. pen. i s-au interzis inculpatului, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 01 noiembrie 2011 și până la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 43.000 RON, ce a făcut obiectul infracțiunii de luare de mită. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc.

pen. s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului luată prin ordonanța procurorului emisă în dosarul de urmărire penală nr. 130/P/2011, la data de 02 noiembrie 2011, asupra sumei de 43.000 RON, consemnată la C. Bank cu recipisa de consemnare din data de 02 noiembrie 2011, ora 10:31:11. 2. D.A. În temeiul art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. i s-au interzis inculpatei, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării aplicate inculpatei D.A. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit de instanță conf. art. 86 2 C. pen., supravegherea urmând a fi încredințată Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj. În temeiul art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata D.A. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj; b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 86 3 alin. (3) lit. d) C. pen. i s-a interzis inculpatei ca pe durata termenului de încercare să ia legătura cu inculpatul B.R.V. În temeiul art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prev. de art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale. În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul B.R.V. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 3.000 RON, iar pe inculpata D.A. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1.000 RON.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, emis în dosarul de urmărire penală nr. 130/P/2011 din 23 noiembrie 2011, înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 25 noiembrie 2011 sub număr unic de dosar 10054/117/2011, au fost trimiși în judecată inculpații B.R.V., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și D.A., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în principiu, că inculpatul B.R.V., în calitate de vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj, în cursul lunii octombrie 2011 a acceptat promisiunea inculpatei D.A.

de a primi suma de 20.000 euro, din care la data de 31 octombrie 2011 a primit efectiv suma de 43.000 RON, echivalent a 10.000 euro, pentru a-i furniza acesteia informații legate de viitoarea licitație ce urma a fi organizată de societatea C.A., societate la care Consiliul Județean Cluj are participare de 90%, și este condusă de Plenul Consiliului Județean Cluj din care și inculpatul face parte, pentru asigurarea mentenanței la stadionul Cluj pe anul 2012. În privința inculpatei D.A., asociat al SC F.I.E. SRL Cluj-Napoca, s-a reținut că, în cursul lunii octombrie 2011 a oferit inculpatului R.V., suma de 20.000 euro, din care la data de 31 octombrie 2011 a remis acestuia efectiv suma de 43.000 RON, echivalent a 10.000 euro, pentru ca acesta, în calitatea sa de vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj și membru al Adunării Generale a Acționarilor din cadrul societății C.A., societate aparținând Consiliului Județean Cluj să-i furnizeze inculpatei D.A.

informații privind viitoarea licitație organizată pentru atribuirea contractului de mentenanță a stadionului Cluj. La termenul de judecată din data de 22 decembrie 2011, înainte de citirea actului de sesizare, inculpata D.A., prin apărătorul său ales, a depus la dosarul cauzei o declarație dată în fața notarului public P.I.F., la data de 21 decembrie 2011, și autentificată prin încheierea de autentificare din 21 decembrie 2011, din care rezultă că cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și le însușește, și solicită judecarea în baza lor, în procedura impusă de art. 320 1 C. proc. pen., recunoscând fapta și vinovăția.

În faza de urmărire penală, în raport de inculpata D.A., s-au administrat următoarele probe, structurate pe număr de volume, aflate în dosarul de urmărire penală: Vol. I: proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare din data de 28 octombrie 2011; declarațiile inculpatului B.R.V.; declarație olografă a inculpatei D.A.; declarație de învinuit a inculpatei D.A.; declarațiile numitului D.R.; proces-verbal privind verificarea pe pagina de internet a Baroului București; adresa privind efectuarea comisiei rogatorii - Secția de Combatere a Corupției; declarațiile numitului A.B.M.; declarațiile martorului C.Ș.E., declarația martorului R.R.F.; declarația martorei M.B.A.; declarația martorei C.O.; proces-verbal ridicare documente; procese-verbale de certificare a înregistrărilor.

Volumul II: proces-verbal privind efectuarea percheziției corporale privind pe inculpatul B.R.V.; proces-verbal de restituire a unor bunuri către inculpatul B.R.V.; proces-verbal de percheziție domiciliară; planșă fotografică; adresă către C. Bank privind consemnarea sumei de 43.000 RON; recipisă de consemnare și chitanță pentru suma de 43.000 RON; proces-verbal de percheziție a autoturismului; proces-verbal privind efectuarea unor verificări în baza de date a evidenței persoanelor și fișa de evidență a persoane; proces-verbal privind efectuarea percheziției corporale asupra inculpatului B.R.V.; proces-verbal și planșa fotografică privind supravegherea operativă din data de 31 octombrie 2011; proces-verbal și planșa fotografică privind supravegherea operativă pentru perioada 26 octombrie 2011 - 27 octombrie 2011; documente privind constituirea societății C.A., atribuțiile inculpatului B.R.V.

puse la dispoziție de Consiliul Județean Cluj - copie; copii articole de presă; procese-verbale ale Consiliului Județean Cluj privind ședința extraordinară din data de 23 septembrie 2011 și ședința ordinară din data de 29 septembrie 2011. În baza acestor probe, cunoscute și însușite de către inculpata D.A., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj a reținut prin rechizitoriu, în privința inculpatei D.A. următoarea faptă, recunoscută de către aceasta: Inculpata D.A. este asociat la SC F.I.E. SRL Cluj-Napoca. În contextul finalizării construcției la stadionul Cluj, inculpata a devenit interesată în obținerea contractului privind asigurarea serviciilor de mentenanță ale noii investiții, privind electricitate, asigurare clădiri, întreținere gazon, și altele.

Astfel, având în vedere buna relație pe care aceasta o are cu inculpatul B.R.V., în perioada ultimelor 3 luni, cei doi au discutat despre interesul inculpatei față de potențialul financiar pe care darea în folosință a stadionului îl putea constitui pentru societatea sa comercială. Potrivit declarațiilor inculpatei D.A., inculpatul B.R.V. i-a promis că se va interesa și-i va furniza informații privind viitoarea licitație ce urma a fi demarată pentru serviciile de mentenanță pe stadionul Cluj, informații esențiale, de natură să-i confere un avantaj fața de alți ofertanți și să-i faciliteze câștigarea licitației. De asemenea, inculpata a arătat că inculpatul B.R.V. i-a precizat că suma ce va fi alocată lunar pentru aceste servicii se va ridica la circa 20.000 euro.

Cu prilejul acelorași discuții, purtate în cursul lunii octombrie 2011, inculpata D.A. i-a oferit inculpatului suma de 20.000 euro, urmând ca, în schimb, să furnizeze inculpatei informații care ar fi dus la câștigarea de către SC F.I.E. SRL a viitoarei licitații. După ce inculpata D.A. a avansat suma de mai sus, cu prilejul următoarelor întâlniri dintre ea și inculpatul B.R.V., acesta din urmă a asigurat-o pe inculpata D.A. că-i va da acele informații însă la acel moment nu erau suficient de concrete, fiind la nivel de discuții întocmirea caietului de sarcini. Din declarațiile inculpatei D.A., la data de 26 octombrie 2011, inculpatul B.R.V. i-a solicitat acesteia o întâlnire la biroul său din cadrul Consiliului Județean Cluj unde i-a cerut acesteia remiterea unei părți din suma de 20.000 euro, arătând că, avea nevoie urgentă, a doua zi, de 10.000 euro pentru că avea programată o ieșire în afara țării.

Din declarația inculpatei D.A. rezultă că aceasta a promis că va veni cu banii în timp util și, după ce s-a despărțit de inculpat, a făcut demersuri pentru obținerea acestei sume de care nu dispunea. În cursul aceleiași zile, inculpata D.A. a convenit cu amicul său, martorul A.B.M., să se deplaseze în București la locuința acestuia și astfel să intre în posesia sumei de care avea nevoie, împrumutând acești bani. Împreună cu soțul ei, D.R., inculpata D.A. s-a deplasat cu autoturismul în București, unde a ajuns la miezul nopții din 26/27 octombrie 2011, a intrat în posesia banilor ce i-au fost împrumutați de martorul A.B.M., după care, cei doi au revenit în Cluj-Napoca. Încă de pe drum, la ora 10.30 dimineața, inculpata D.A.

l-a apelat pe inculpatul B.R.V. pentru a-i confirma că va ajunge la acesta așa cum conveniseră, însă întâlnirea a fost amânată de inculpat pentru data de 31 octombrie 2011, programul său suferind modificări. La data de 31 octombrie 2011, în jurul orei 13.00, inculpata D.A. s-a deplasat la sediul Consiliului Județean Cluj, după ce în prealabil a convenit telefonic cu inculpatul B.R.V. că-l va căuta, l-a preluat pe inculpat din fața instituției și, împreună, s-au deplasat pe câteva străzi din municipiul Cluj-Napoca. În timp ce se aflau în autoturismul inculpatei, aceasta i-a remis inculpatului B.R.V. suma de 43.000 RON, promițându-i că-i va remite și diferența de 10.000 euro, cât de curând va putea.

După înmânarea sumei de 43.000 RON, cei doi inculpați au convenit să se întâlnească din nou în cursul zilei de joi, când inculpatul B.R.V. ar fi fost în măsură să-i dea mai multe date despre condițiile din caietul de sarcini privind viitoarea licitație pentru adjudecarea serviciilor de mentenanță pe stadionul Cluj. În drept, fapta inculpatei D.A., asociat al SC F.I.E. SRL Cluj-Napoca, care, în cursul lunii octombrie 2011 a oferit inculpatului R.V., suma de 20.000 euro, din care la data de 31 octombrie 2011 a remis acestuia efectiv suma de 43.000 RON, echivalent a 10.000 euro, pentru ca acesta, în calitatea sa de vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj și membru al Adunării Generale a Acționarilor din cadrul societății C.A., societate aparținând Consiliului Județean Cluj să-i furnizeze inculpatei D.A.

informații privind viitoarea licitație organizată pentru atribuirea contractului de mentenanță a stadionului Cluj, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mitp prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000. La dozarea și individualizarea sancțiunii aplicabile inculpatei D.A., instanța a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen. pentru infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată inculpata D.A., respectiv închisoare de la 6 luni la 5 ani, limite reduse cu o treime, potrivit prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., astfel încât pedeapsa pe care o va aplica instanța va trebui să fie cuprinsă între 4 luni și 3 ani și 4 luni închisoare.

De asemenea, s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptei concretizat în natura infracțiunii, în faptul că inculpata a îndrăznit să „apeleze” la „serviciile” unui funcționar public cu o funcție foarte importantă în cadrul administrației publice a județului Cluj, cu consecința denaturării rezultatelor unei proceduri de achiziții publice, respectiv a unei licitații publice, și implicit a vicierii raporturilor de forțe în sfera comercială, bazată, îndeobște, pe relații oneste între participanții la diferite proceduri de acest gen. Achizițiile publice au fost definite ca fiind suma tuturor proceselor de planificare, stabilire a priorităților, organizare, publicitate și de proceduri, în vederea realizării de cumpărări (inclusiv de servicii) de către organizațiile care sunt finanțate total sau parțial de bugete publice (europene, naționale centrale sau locale).

Domeniul achizițiilor publice reprezintă o preocupare constantă a factorilor de răspundere naționali și europeni, pentru asigurarea unui climat etic și transparent în vederea cheltuirii banilor publici. În acest sens autoritățile contractante, dintre care una este finanțată de la buget, încearcă să se asigure că prin procesul de achiziții publice se consumă efectiv, eficient, în mod etic, echidistant și transparent fondurile publice alocate autorității respective în decursul unei perioade. Instanța a luat în considerare și persoana inculpatei care se află la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut sincer fapta, și a colaborat cu organele judiciare pe tot parcursul procesului penal.

Sintetizând argumentele de mai sus, instanța a apreciat că o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare reprezintă o sancțiune aptă să-i atragă atenția inculpatei asupra consecințelor negative ale unor astfel de conduite, care aruncă o lumină negativă asupra întregului mediu de afaceri. În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. instanța a interzis inculpatei, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

Având în vedere că pedeapsa ce s-a aplicat inculpatei este închisoarea mai mică de 4 ani, că inculpata nu a mai fost anterior condamnată, că a recunoscut sincer fapta sa și prin această atitudine a condus la demascarea unor fapte de corupție la un înalt nivel în ierarhia județului Cluj, instanța a apreciat că pronunțarea pedepsei va constitui un avertisment în sine, și că această își va produce scopurile chiar fără executare, sens în care, în temeiul art. 86 1 C. pen. instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit de instanță conform art. 86 2 C. pen. La alegerea acestei durate a termenului de încercare, instanța a avut în vedere faptul că perioada pe care inculpata trebuie să demonstreze îndreptarea sa neechivocă trebuie să fie cât mai îndelungată.

Revenind la acuzația adusă inculpatului B.R.V., instanța a constatat că în privința acestuia s-a reținut prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj că în cursul lunii octombrie 2011, inculpata D.A. i-a oferit acestuia suma de 20.000 euro pentru ca inculpatul B.R.V., în calitatea sa de vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj, să-i furnizeze informații obținute în virtutea funcției și astfel să faciliteze societății inculpatei câștigarea unei licitații privind serviciile de mentenanță pe stadionul Cluj pentru anul 2012. De asemenea, se reține că, inculpatul B.R.V. a pretins că, la data de 27 octombrie 2011 să-i fie remisă o primă tranșă din suma convenită, respectiv 10.000 euro, sumă pe care a primit-o efectiv la data de 31 octombrie 2011 în monedă națională, fiind prins imediat după comiterea faptei.

S-a reținut prin rechizitoriu, cu privire la aspectele legate de oferta inculpatei D.A., de acceptarea acesteia de către inculpat, de înțelegerea dintre cei doi privind remiterea unei părți din suma ofertată, de remiterea efectivă, aceleași aspecte ca și în starea de fapt mai sus reținută față de inculpata D.A. Inculpatul B.R.V. nu a negat primirea efectivă a banilor, însă a susținut constant că suma primită la data de 31 octombrie 2011 i-a fost dată de către inculpata D.A. cu titlu de împrumut, solicitat de către inculpat, în vederea achitării contravalorii unor facturi ce atestă achiziționarea de semințe și îngrășăminte chimice de către firma SC A. SRL, aparținând familiei inculpatului. Potrivit declarației inculpatului, dată în fața instanței de judecată la termenul din 22 decembrie 2011, acesta o cunoaște pe inculpata D.A.

din anul 2006, pe când inculpatul B.R.V. lucra la Autoritatea Rutieră Română - Agenția Teritorială Cluj. S-au cunoscut prin intermediul unei domnișoare pe nume B., actualmente numele de familie al acesteia fiind acela de M. Având în vedere că toți trei erau membrii aceluiași partid politic, relația de cunoștință întâmplătoare a evoluat într-o relație de amiciție, cei doi, respectiv inculpații, întâlnindu-se la birou, fără a se vizita și la domiciliu. În vara acestui an inculpatul B.R.V. s-a gândit să dezvolte o activitate paralelă cu cea de la Consiliul Județean, și, sfătuindu-se cu familia și cu prietenii apropiați, a luat în arendă o suprafață mare de terenuri pe raza comunei N., județul Sălaj, iar în toamna anului 2011 a procedat la însămânțarea cu grâu a unei suprafețe de circa 30 de hectare de teren agricol.

O astfel de activitate în domeniul agriculturii trebuia însă susținută financiar, și cum inculpatul nu dispunea de resurse în acest sens, a luat legătura cu conducerea C. Bank, în vederea contractării unui credit. Datorită evenimentelor din luna septembrie 2011, când a avut loc inaugurarea stadionului Cluj, programul de lucru al inculpatului de la Consiliul Județean, s-a prelungit până după orele 16.30, ceea ce a făcut imposibil ca inculpatul să se ocupe de obținerea acelui împrumut bancar, fiind bine cunoscut că instituțiile bancare își încheie activitatea pe la orele 16.00. Deoarece avea nevoie de susținere financiară pentru continuarea în bune condiții a activității în agricultură, inculpatul s-a adresat unui prieten cu solicitarea de a-l împrumuta cu suma de 50.000 RON, sumă ce ar fi acoperit cheltuielile necesare pentru achiziționarea seminței și pentru efectuarea culturilor agricole.

Având în vedere relația de amiciție pe care inculpatul o avea cu inculpata D.A., acesta a îndrăznit să vorbească și cu sus-numita despre posibilitatea de a-i acorda un împrumut, până la momentul la care va obține creditul bancar. Această discuție a avut loc în biroul inculpatului, după ce în prealabil acesta o invitase telefonic să vină aici. În 26 sau 27 octombrie 2011, fără ca inculpatul să mai rețină exact data, dar și-a amintit că era o zi de miercuri, inculpata D.A. a venit în biroul inculpatului, unde cei doi au discutat despre problemele de sănătate ale inculpatei, despre chestiuni cotidiene, iar la un moment dat inculpatul B.R.V. a întrebat-o pe inculpată dacă ar putea să-i împrumute o sumă de bani, pentru efectuarea lucrărilor agricole, despre a căror existență aceasta știa, concret fiind vorba despre 50.000 RON sau echivalentul a 10.000 euro.

Pe moment inculpata a spus că nu dispune de o astfel de sumă, iar inculpatul B.R.V. a asigurat-o că nu este nici o problemă, dar că atunci va trebui să apeleze și la alți prieteni, deoarece este destul de urgent să plătească lucrările agricole. După un timp, inculpata D.A. a revenit și i-a spus inculpatului că totuși ar putea face rost de suma solicitată, deși inculpatul i-a spus că nu este cazul să își creeze obligații, dacă nu dispune personal de acei bani. Cu toate acestea inculpata a insistat că poate să-l ajute pe inculpat cu împrumutul respectiv. A doua zi, joia, inculpatul urma să plece în Austria cu niște prieteni de familie, iar la un moment dat a fost sunat de către inculpata D.A.

care i-a spus că mai are vreo două ore și ceva până ajunge în Cluj, fără să-i spună inculpatului de unde anume sosește, și întrucât inculpatul avea fixată pe ora 14.00 întâlnirea cu prietenii cu care mergea în Austria, i-a spus inculpatei că nu este nicio grabă, deoarece oricum nu mai putea să facă în ziua respectivă plăți la bancă. În lunea următoare, inculpatul a vorbit la telefon cu inculpata D.A., urmând să se întâlnească cândva în cursul programului. După ora 12.00 D.A. a sunat din nou, spunând că se află undeva în apropierea Consiliului Județean, dar în acel moment inculpatul i-a spus că era ieșit dar că va reveni în scurt timp, ceea ce a și făcut. La revenire, inculpatul nu a mai urcat în birou, deoarece a văzut în apropierea clădirii în care funcționează Consiliul Județean că se afla parcată mașina inculpatei D.A..

Inculpatul s-a deplasat spre mașina inculpatei, urcând, iar aceasta i-a spus că a rezolvat problema, adăugând totodată: „ce nu fac eu pentru dumneavoastră, domnule B.!”, și a completat că de fapt s-a deplasat la București pentru a face rost de suma respectivă. Cum inculpatul B.R.V. deținea cheile de la apartamentul unor prieteni, în care înnopta în situația în care activitatea de la Consiliul Județean se prelungea până târziu, și întrucât se apropia ora de masă, inculpatul i-a cerut inculpatei să-l ducă până în apropierea acelui apartament, pentru a servi masa. Când au ajuns la destinație, inculpata i-a spus că banii se află în punga de la picioarele inculpatului, că este vorba despre 43.000 RON și totodată i-a spus că va trece a doua zi pe la biroul lui, pentru a discuta despre contract, inculpatul gândindu-se că este vorba despre contractul de împrumut.

Ajungând în apartament, inculpatul a constatat că în punga de hârtie se afla o altă pungă din plastic în care erau împachetați banii, în două teancuri, unul mai mic decât celălalt, în bancnote de 100 RON. Inculpatul nu a numărat suma primită nici după ce a ajuns în casă, deoarece a declarat că avea încredere în inculpată. Deoarece de la apartamentul respectiv mai aveau chei și alte persoane, cel puțin proprietarul, și pentru ca banii să nu fie la vedere, inculpatul i-a pus în lada unei canapele aflată în camera mică a apartamentului. Inculpatul B.R.V. a rămas să ia masa, iar la ieșirea din imobil a fost așteptat de ofițerii D.N.A., care l-au întrebat unde anume a fost, iar inculpatul a indicat apartamentul, conducându-i la acesta, și chiar înainte de efectuarea percheziției locuinței respective, inculpatul a fost întrebat dacă cunoaște despre existența unor sume de bani în acel apartament, iar acesta a spus că a luat împrumut o sumă de bani de la o prietenă.

Instanța a apreciat că această apărare a inculpatului nu corespunde realității obiective. Astfel, deși ambii inculpați susțin că au o relație de amiciție, din anul 2000, așa cum declară inculpata D.A., sau din anul 2006, după cum susține inculpatul B.R.V., din cele consemnate în procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, se poate constata cu ușurință că relația dintre cei doi, era mai degrabă, rece, politicoasă, bazată, eventual, pe interese profesionale comune sau pe afinități politice, dar nicidecum nu era o relație de prietenie apropiată, de genul celei în care să îți poți permite să ceri unui prieten o sumă de bani împrumut.

De altfel, suma în sine, nu este de natură a face obiectul unui împrumut între prieteni, cu atât mai mult cu cât cei doi nu au încheiat nici o convenție, în acest sens, nu au stabilit în termeni clari și neechivoci, condițiile împrumutului, termenul de rambursare, modalitățile de plată, etc. S-a apreciat că în condițiile ipotetice ale angajării unui nou împrumut, de la un „prieten”, inculpatul a fost destul de nediligent cu administrarea acestuia, în condițiile în care era titularul unor contracte de credite cu instituții bancare, așa cum rezultă din declarația sa de avere, cuantumul unei rate lunare fiind relativ ridicat, și nu îi poate fi indiferent unei persoane ce are rate lunare la împrumuturi bancare, condițiile de rambursare, ale unui nou împrumut, și momentul la care trebuie să aibă loc aceasta.

Un alt argument în sprijinul celor mai sus reținute, este acela că inculpatul, din considerente de încredere în persoana cocontractantului, așa cum afirmă acesta, nu a numărat suma primită, nici măcar în momentul în care a rămas singur în apartamentul de pe str. T.M., conduită ce este cu totul nespecifică unei persoane presată de lipsa disponibilităților financiare, așa cum pretinde inculpatul că era. De altfel, deși apărarea inculpatului a susținut constant că declarația inculpatei D.A. ar fi nesinceră, nu a oferit nici o explicație pentru o astfel de conduită, în condițiile în care, era evident că inculpata, nedenunțând fapta de dare de mită anterior descoperirii acesteia de către organele judiciare, se expunea probabilității foarte mari de a fi condamnată penal, în situația în care ar recunoaște o astfel de faptă.

Ori credem că atitudinea de recunoaștere a unei infracțiuni, în condițiile în care nu ai comis-o, nu poate fi considerată ca una normală, și, dacă există, trebuie să fie, corelativ, și o explicație logică pentru o asemenea conduită. Ori din nici o probă de la dosar nu ar rezulta care ar fi fost interesul inculpatei D.A. de a declara că banii primiți de inculpat la data de 31 octombrie 2011 ar avea caracter de mită. S-a apreciat că nici apărarea inculpatului B.R.V. în sensul că nu a existat o discuție în cadrul Consiliului Județean Cluj sau a societății comerciale C.A. legată de organizarea unei licitații având ca obiect adjudecarea serviciilor de mentenanță la stadionul proaspăt construit, nu este veridică.

Din simpla lecturare a articolelor de presă apărute la momentele contemporane inaugurării stadionului, sau imediat după, rezultă că domnul T.A., președintele Consiliului Județean Cluj, așadar superiorul inculpatului, a discutat în varii ocazii despre necesitatea organizării unor licitații privind atribuirea contractelor de mentenanță ale stadionului. Prin urmare la nivelul conștiinței publice exista deja ideea că se vor organiza astfel de licitații, chiar dacă în cadrul Consiliului Județean sau a societății comerciale C.A. nu s-a discutat nimic concret despre momentul și condițiile unor astfel de proceduri. Așadar interesul inculpatei, în calitate de om de afaceri, cu posibilități de implicare în astfel de evenimente, este evident, și mai presus de orice îndoială.

Și declarația martorului D.R. confirmă alegația de mai sus, acesta arătând că a discutat cu soția sa, inculpata D.A., încă din luna mai-iunie 2011, despre necesitatea obținerii de timpuriu a unor informații legate de licitația privind serviciile de mentenanță la stadionul Cluj, martorul mai arătând că din experiența sa profesională poate spune că succesul rezultat din participarea la astfel de proceduri este asigurat și de cunoașterea din timp a unor detalii referitoare la caietul de sarcini, etc. De asemenea, este lipsită de consistență apărarea inculpatului în sensul că nu avea nicio atribuție directă față de SC C.A.

SA, având în vedere că potrivit dispoziției din 30 iulie 2009 a Președintelui Consiliului Județean Cluj, acestuia i-a fost delegată coordonarea activității Direcției Generale Buget, Finanțe, Resurse Umane, iar potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a aparatului de specialitate al Consiliului Județean Cluj, unul din serviciile pe care inculpatul le are în subordine, din cadrul direcției pe care o coordonează, întocmește proiectele de hotărâre pentru aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli atât în faza inițială, cât și în cea rectificativă, precum și pentru bilanțurile contabile ale agenților economici aflați sub autoritatea Consiliului Județean, în această categorie încadrându-se și SC C.A.

SA. Mai mult, Compartimentul Agenți Economici, Instituții Publice, din cadrul Direcției Generale Buget, Finanțe, Resurse Umane, pe care inculpatul o coordonează, asigură elaborarea și redactarea proiectelor de hotărâri privind numirea și eliberarea din funcție a directorilor agenților economici aflați în subordinea Consiliului Județean, cum este cazul martorului R.F.R., directorul SC C.A. SA, hotărâri ce sunt odată adoptate în forul deliberativ al Consiliului de Administrație vor fi impuse și în cadrul Adunării Generale a Acționarilor de la SC C.A. SA, unde consiliul județean, în plenul său, participă cu depline puteri de decizie. În condițiile mai sus amintite este evident că inculpatul are acces direct și nelimitat la toate informațiile și hotărârile privind eventuala organizare a unei licitații privind atribuirea contractului de mentenanță a stadionului Cluj, și așa cum vom arăta în cele ce urmează are chiar putere de decizie în acest sens.

Așa cum rezultă din actul constitutiv al acestei entități, acționarii sunt Județul Cluj, prin Consiliul Județean, cu o participare de 90% și Regia Autonomă de Administrare a Domeniului Public și Privat Cluj, cu 10%. Capitalul social al societății este de 300.000 RON divizat în 3.000 de acțiuni cu o valoare nominală de 100 RON fiecare. Fiecare acțiune asigură titularului ei dreptul la un vot, în adunarea generală a acționarilor. Adunarea Generală a Acționarilor este organul cu depline puteri de decizie al societății C.A. Societatea este condusă și administrată de un consiliu de administrație format din 7 membrii în conformitate cu prevederile legale referitoare la sistemul unitar de administrare.

Adunarea Generală a Acționarilor are ca principale atribuții discutarea, aprobarea sau modificarea situațiilor financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administrație, de cenzori, și fixarea dividendului; alegerea și revocarea membrilor consiliului de administrație și cenzorilor; alegerea și revocarea președintelui consiliului de administrație; fixarea remunerației pentru exercițiul în curs cuvenită membrilor consiliului de administrație și cenzorilor; pronunțarea asupra gestiunii consiliului de administrație, stabilirea bugetului de venituri și cheltuieli și după caz a programului de activitate pe exercițiul financiar viitor; ia hotărâri cu privire la gajarea, închirierea sau desființarea uneia sau mai multor unități ale societății.

Ori la stabilirea programului de activitate pentru exercițiul financiar viitor, este evident că poate fi inclusă și atribuirea, prin licitație publică,organizată desigur de C.A., a serviciilor de mentenanță la această societate. Inculpatul s-a mai apărat susținând că firma inculpatei D.A. nu avea capacitatea funcțională de a oferi servicii de mentenanță. S-a apreciat că și această apărare nu are relevanță în privința stabilirii vinovăției inculpatului. Astfel, este real că potrivit extrasului emis de Oficiul Registrului Comerțului Cluj, societatea comercială SC F.I.E. SRL avea ca principal obiect de activitate, în conformitate cu codul CAEN, 7022 - Activități de consultanță pentru afaceri și management.

Legat de această apărare este necesar să subliniem, în primul rând, că din nicio probă de la dosar nu rezultă că cei doi inculpați au discutat despre această problemă, în sensul că inculpatul B.R.V. ar fi cunoscut aspectul mai sus evidențiat. Pe de altă parte, nimic nu împiedica asociatul unic al firmei, în persoana inculpatei D.A. ca până la momentul la care s-ar fi înscris la licitație, să își modifice obiectul de activitate în sensul posibilității de a presta servicii de mentenanță. În aceeași ordine de idei, este necesar să subliniem că la termenul din 01 martie 2012, martorul D.R. a arătat că anterior a lucrat la o firmă care asigura servicii de mentenanță, și datorită experienței sale profesionale avea capacitatea ca într-un termen scurt să organizeze activitatea în sensul desfășurării unor servicii de genul celor ce le-ar fi contractat, sau chiar să subcontracteze astfel de servicii cu firme specializate.

Mai mult, s-a apreciat că pe toate canalele de informare, opinia publică a fost avizată despre situații în care firme de „apartament” au adjudecat lucrări ori servicii, prin procedurile specifice achizițiilor publice, ce presupuneau o logistică impresionantă, iar respectivele firme nu aveau decât un angajat, care îndeplinea și funcția de administrator. Ori tocmai posibilitatea participării unor asemenea firme la licitații publice, și chiar câștigarea acestora, prin semnalele transmise de mass media, au dat măsura profunzimii fenomenului de corupție în rândul instituțiilor administrației publice locale sau centrale. Prin urmare s-a apreciat că situația firmei inculpatei nu ar fi împiedicat, după cum, de altfel, nici nu s-a întâmplat acest lucru, ca cel ce poartă interesul într-o astfel de firmă să acorde „comisionul” necesar cel puțin pentru obținerea informațiilor prealabile, dacă nu chiar pentru participarea la licitație.

S-a mai arătat că declarația inculpatei D.A. este lovită de nulitate absolută, în condițiile în care inculpata este cercetată pentru dare de mită încă din 11 mai 2011, iar D.N.A. intercepta convorbirile telefonice ale inculpatei cu mult timp înainte de a fi emisă autorizația de interceptare pentru inculpatul B.R.V., ceea ce înseamnă că organele de urmărire penală cunoșteau că inculpata urma să comită o infracțiune de dare de mită, dar nu au oprit-o, ceea ce contravine prevederilor art. 68 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. Potrivit acestui text de lege, este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe. Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române a determina, înseamnă a condiționa în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui, a face ca cineva să ia o anumită hotărâre.

Ori este evident că organele de urmărire penală nu au avut nicio contribuție în luarea deciziei infracționale a inculpatei D.A., prin urmare nu au determinat-o. De altfel, organele de urmărire penală nu pot interveni în cadrul acestei decizii, mai ales când este vorba despre infracțiuni corelative cum sunt cele de dare-luare de mită, deoarece s-ar putea crea suspiciunile protejării persoanei ce poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită. Este evident că organele de urmărire penală pot interveni în momentul în care acțiunea se continuă, în aceleași condiții de loc și timp, sau când aceasta este reluată în alte condiții de loc și timp.

Legat de declarația inculpatei D.A., apărarea inculpatului a mai susținut, că aceasta trebuie privită cu circumspecție și pentru că a declarat că inculpatul a contactat-o în data de 24 sau 25 octombrie, însă cu toate acestea din convorbirile telefonice rezultă că în cadrul convorbirii inițiate de inculpat la data de 25 octombrie 2011, inculpata D.A. este cea care îl întreabă pe inculpat dacă poate trece pe la biroul lui. Aspectul invocat nu poartă asupra validității declarației. Astfel, convorbirea din data de 25 ianuarie 2011, a fost într-adevăr inițiată de către inculpatul B.R.V., și nu a făcut-o în mod cert doar pentru a se interesa de problemele de sănătate ale inculpatei. Este real că inculpata D.A.

a fost cea care prima a deschis subiectul legat de necesitatea celor doi de a se întâlni, iar inculpatul nu a părut deloc deranjat de turnura luată de discuție. Mai mult, cu ocazia audierii inculpatului în fața instanței de judecată la termenul din 22 decembrie 2011, acesta arată că „având în vedere legătura de amiciție pe care o aveam și cu D.A., am îndrăznit să vorbesc și cu aceasta despre posibilitatea de a-mi acorda un împrumut până la momentul în care voi contracta un credit bancar. Această discuție a avut loc la biroul meu, după ce în prealabil o invitasem telefonic să vină aici”. Apărarea a mai susținut că declarația inculpatei D.A. este singura probă care susține acuzarea, ceea ce nu este real.

Este adevărat că natura sumei remise inculpatului este evidențiată prin declarația dată de inculpată, însă apreciem că declarația inculpatei ar fi o probă singulară numai în măsura în care infracțiunile de dare și luare de mită s-ar fi consumat în forma oferirii de bani și a acceptării ofertei, dar în condițiile în care oferta a fost urmată de remiterea unei părți din suma de bani ofertată, acuzația adusă inculpatului se probează și cu procesul-verbal din care rezultă că suma a fost găsită într-un apartament utilizat de inculpat, cu declarația martorilor D.R., A.B.M., coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate. De asemenea, în legătură cu acceptarea ofertei pentru întreaga sumă promisă de inculpata D.A., instanța apreciază că infracțiunea de luare de mită s-a consumat în forma descrisă de către aceasta, adică inculpatul a acceptat oferta de 20.000 euro.

Acest lucru rezultă din declarația inculpatei D.A. a cărei sinceritate nu putem să o punem la îndoială, deoarece nu este evidențiată de nici un indiciu, dar și de modul de viață dus de inculpat, prea puțin în conformitate cu normele deontologice privind o funcție de demnitate cum este cea de vicepreședinte a unui consiliul județean. Astfel, inculpatul nu se sfiiește să afirme că desfășura la scară destul de amplă, spunem noi, afaceri comerciale, prin persoane interpuse, administrarea firmei SC A. SRL de către fiica sa, studentă în anul IV la arhitectură, și fără experiență de viață și profesională în administrarea unei firme, este practic inexistentă, el fiind cel care desfășura activitatea de administrare concretă.

Acest aspect rezultă și din contractele de arendă depuse la dosar, ca și din cele susținute de apărătorii săi la termenul de judecată din data de 01 martie 2012, când au solicitat audierea martorului ce are calitatea de administrator la firma SC C. SRL, de la care firma inculpatului a achiziționat îngrășăminte chimice, pentru ca acesta să ateste ce negocieri a purtat cu inculpatul legate de momentul plății contravalorii facturii emise de firma administrată de el. De asemenea, inculpatul a plecat într-o scurtă vacanță în Austria pe spezele, în bună parte, ale firmei SC F.T. SRL, administrată de prietenii săi de familie C.Ș.I. și C.O., cu toate că acest lucru nu era foarte moral în condițiile în care această firmă are relații contractuale cu Consiliul Județean Cluj, fiind câștigătoarea unei licitații de transport județean de persoane pe ruta Cluj-Napoca - Florești, contract ce a fost prelungit în anul 2011 de către Consiliul Județean Cluj.

În drept, fapta inculpatului B.R.V. - vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj care, în cursul lunii octombrie 2011 a acceptat promisiunea inculpatei D.A. de a primi suma de 20.000 euro, din care la data de 31 octombrie 2011 a primit efectiv suma de 43.000 RON, echivalent a 10.000 euro, pentru a-i furniza acesteia informații legate de viitoarea licitație ce urma a fi organizată de societatea C.A., societate la care Consiliul Județean Cluj are participare de 90%, fiind condusă de Plenul Consiliului Județean Cluj din care și inculpatul face parte, pentru asigurarea mentenanței la stadionul Cluj pe anul 2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000. Instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către apărătorii inculpatului B.R.V., pentru considerațiile arătate cu ocazia descrierii stării de fapt, legat de atribuțiile de serviciu ale inculpatului în legătură cu SC C.A. SA. Mai mult, în cursul anului 2011, odată cu finalizarea lucrărilor la stadionul Cluj, investiție a Consiliului Județean Cluj, s-a luat hotărârea de a fi înființată societatea C.A., societate la care Consiliul Județean Cluj are o participare de 90%, diferența fiind deținută de o altă societate aflată sub autoritatea Consiliului Județean Cluj. Potrivit organigramei SC C.A.

SA, conducerea acestei nou înființate societăți este formată din Adunarea Generală a Acționarilor, organul cu puteri depline de decizie în societate, așa cum rezultă din statutul acestei societăți, precum și din contractul de societate, și care desemnează membrii Consiliului de Administrație, ce are ca atribuții nemijlocite de administrare curentă a societății, actele Consiliului de Administrație fiind supuse aprobării Adunării Generale a Acționarilor. Potrivit actelor statutare ale societății C.A., mai sus arătate, Adunarea Generală a Acționarilor este formată din plenul Consiliului Județean Cluj, din care inculpatul B.R.V. făcea parte de drept, în virtutea funcției sale de vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj.

Ca atare, promițând „vânzarea” unor informații din interiorul societății C.A., inculpatul B.R.V. promitea „vânzarea” unor date legate de atribuțiile sale, informațiile accesându-le tocmai în virtutea acestei funcții pe care a deținut-o. La dozarea și individualizarea sancțiunii aplicabile inculpatului, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., și anume închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, gradul de pericol social al infracțiunii concretizat prin modalitatea de consumare a acesteia, și anume a acceptării ofertei și a primirii de bani, prin importanța funcției publice deținută de inculpat, și prin consecințele ce le putea avea încălcarea atribuțiilor sale de serviciu, respectiv denaturarea rezultatelor unei proceduri de achiziții publice, și implicit încălcarea principiilor ce guvernează procedurile de achiziții publice.

În acest sens, cadrul legislativ european, deci implicit și cel românesc, enunță 7 principii care guvernează activitatea de achiziții publice, acestea fiind nediscriminarea, tratamentul egal, recunoașterea reciprocă, transparența, proporționalitatea, eficiența folosirii fondurilor publice, asumarea răspunderii. Recrudescența fenomenului infracțional de corupție este un factor ce ne determină să apreciem că pedeapsa ce se va aplica inculpatului trebuie să fie aptă nu numai de a produce reeducarea inculpatului, dar și de a realiza prevenția generală, prin exemplaritatea sancțiunii aplicate, ca modalitate de protejare a cetățenilor onorabili. Instanța a luat în considerare și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este o persoană educată, având studii superioare, este integrat în societate, având un loc de muncă, până la data arestării sale, ce implica o înaltă ținută morală, o familie legal constituită și care-l susține necondiționat.

Inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală. Nu este mai puțin adevărat că la dosarul cauzei au fost depuse zeci de caracterizări ale inculpatului, provenind de la prieteni, de la vecini, de la colaboratori, de la colegi de muncă, și care își manifestă, fără rezerve aprecierea față de calitățile umane și profesionale ale inculpatului. Fără a pune la îndoială aceste calități, s-a constatat că acesta nu l-au determinat pe inculpat să aibă o conduită mai presus de orice implicare în acțiuni de natură infracțională.

Chiar dincolo de aprecierile pozitive ce rezultă din caracterizări, dar care provin de la persoane implicate emoțional, fiind până la urmă subiective, instanța a constatat că inculpatul, deși era obligat prin importanța socială a funcției sale la o conduită de o înaltă moralitate, și pusă în slujba exclusivă a legii, a adoptat o atitudine dacă nu la limita legii (în legătură cu o complicitate la acțiunile soților C. de a mări artificial cheltuielile firmei pe care o administrează, prin plata facturilor de cazare în străinătate, cu consecința micșorării profitului), în tot cazul îndoielnică din punct de vedere deontologic. Instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul a înțeles să adopte o atitudine nesinceră în cadrul procesului penal.

Sintetizând toate argumentele de mai sus, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată înspre minimul prevăzut de C. pen., respectiv 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, reprezintă o sancțiune ce poate constitui o bună premisă atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru asigurarea prevenției generale, prin cuantumul său, instanța apreciind că poate contribui la inhibarea adoptării unor comportamente infracționale de acest gen. În baza art. 254 alin. (1) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) și b(, art. 65 alin. (1)-(3) și art. 66 C. pen. instanța a interzis inculpatului, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Deși reprezentanta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj a solicitat a i se interzice inculpatului și dreptul prev. de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, instanța nu a aplicat măsura complementară și cu privire la acest drept, apreciind că prin interzicerea drepturilor de la lit. a) și b) ale art. mai sus menționat, și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, este acoperită și posibilitatea interzicerii ocupării de către inculpat a unei funcții de natura celei de care s-a folosit la comiterea faptei, deoarece funcția de vicepreședinte al consiliului județean este o funcție electivă ce implică exercitarea autorității de stat.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. instanța a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., situația fiind identică și în cazul pedepsei accesorii cu cele exprimate la momentul motivării conținutului pedepsei complementare.

Inculpatul a fost reținut la data de 01 noiembrie 2011, ora 00.18, pentru un termen de 24 de ore, prin ordonanța emisă sub nr. 130/P/2011 prin încheierea penală nr. 127 din 01 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe un termen de 29 de zile, începând cu data de 01 noiembrie 2011 și până la data de 29 noiembrie 2011. La data de 25 noiembrie 2011 Tribunalul Cluj a fost sesizat cu prezenta cauză, iar la data de 28 noiembrie 2011 a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului la primirea dosarului, măsura fiind menținută. Ulterior această măsură a fost menținută în condițiile legii. Prin urmare, în temeiul art. 88 C. pen.

Tribunalul a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive, începând cu data de 01 noiembrie 2011 și până la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, pentru considerentele exprimate în încheierile anterioare prin care a fost verificată legalitatea și temeinicia arestării inculpatului, toate argumentele acolo prezentate menținându-și valabilitatea și actualitatea. Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal inculpatul B.R.V. solicitând instanței, în principal, a se dispune achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) și d) C. proc.

pen., iar în subsidiar să se rețină în sarcina sa circumstanța atenuantă prev. la art. 74 lit. a) C. pen. cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special urmând ca pedeapsa astfel redusă să fie suspendată condiționat deoarece scopul acesteia poate fi atins și fără executarea efectivă. În susținerea motivelor de recurs apărătorii aleși ai inculpatului apelant au învederat faptul că instanța fondului a omis să se pronunțe asupra unor probe administrate în mod nemijlocit în fața sa cu referire direct