ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1217/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 24 iunie 2002 G.E. a

chemat în judecată Primăria orașului Oravița și Prefectura județului

Caraș-Severin, cerând, în baza Legii nr. 10/2001, anularea dispoziției nr. 697

din 21 mai 2002, emisă de prima pârâtă și stabilirea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilul din Oravița, preluat de stat, în mod abuziv, din

patrimoniul său.

Tribunalul Caraș-Severin secția

civilă, prin sentința nr. 2461 din 13 noiembrie 2001, a respins, ca nefondată,

acțiunea.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 56 din 15 aprilie 2003, a respins apelul reclamantului

și, schimbând în tot sentința apelată, a admis acțiunea și a stabilit măsuri

reparatorii în valoare de 170 milioane lei, prin acordarea de titluri de valoare

nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acțiuni la

societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea

reclamantei.

Soluția în apel a fost motivată în

sensul că reclamanta, beneficiind de plata unor despăgubiri în baza Legii nr.

112/1995, are dreptul la diferența între valoarea acestora, actualizată cu

motivele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilului, stabilită prin

expertiză judiciară.

Împotriva deciziei din apel

reclamanta Primăria orașului Oravița a declarat recurs arătând că este nelegală

întrucât încalcă dispozițiile art. 19 din Legea nr. 10/2001. A cerut

respingerea acțiunii.

Recursul este nefondat.

Dreptul reclamantei este recunoscut

expres prin art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (art. 1), incident la data

pronunțării deciziei apelate. El reprezintă diferența dintre valoarea încasată

în baza Legii nr. 112/1995 (actualizată cu indicele inflației) și valoarea

corespunzătoare a imobilului, fiind stabilită prin expertiză judiciară și acoperită

prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare sau prin acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața

de capital, în funcție de opțiunea reclamantei.

Întrucât soluția criticată conform

dispozițiilor legale în vigoare la data pronunțării ei, rezultă că, în absența

unor motive de nelegalitate ce pot fi invocate chiar din oficiu, recursul este

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria orașului Oravița împotriva deciziei civile nr. 56

din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2006.