ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1217/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 iunie 2002 G.E. a chemat în judecată Primăria orașului Oravița și Prefectura județului Caraș-Severin, cerând, în baza Legii nr. 10/2001, anularea dispoziției nr. 697 din 21 mai 2002, emisă de prima pârâtă și stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din Oravița, preluat de stat, în mod abuziv, din patrimoniul său. Tribunalul Caraș-Severin secția civilă, prin sentința nr. 2461 din 13 noiembrie 2001, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 56 din 15 aprilie 2003, a respins apelul reclamantului și, schimbând în tot sentința apelată, a admis acțiunea și a stabilit măsuri reparatorii în valoare de 170 milioane lei, prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea reclamantei. Soluția în apel a fost motivată în sensul că reclamanta, beneficiind de plata unor despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995, are dreptul la diferența între valoarea acestora, actualizată cu motivele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilului, stabilită prin expertiză judiciară.

Împotriva deciziei din apel reclamanta Primăria orașului Oravița a declarat recurs arătând că este nelegală întrucât încalcă dispozițiile art. 19 din Legea nr. 10/2001. A cerut respingerea acțiunii. Recursul este nefondat. Dreptul reclamantei este recunoscut expres prin art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 (art. 1), incident la data pronunțării deciziei apelate. El reprezintă diferența dintre valoarea încasată în baza Legii nr. 112/1995 (actualizată cu indicele inflației) și valoarea corespunzătoare a imobilului, fiind stabilită prin expertiză judiciară și acoperită prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, în funcție de opțiunea reclamantei.

Întrucât soluția criticată conform dispozițiilor legale în vigoare la data pronunțării ei, rezultă că, în absența unor motive de nelegalitate ce pot fi invocate chiar din oficiu, recursul este nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria orașului Oravița împotriva deciziei civile nr. 56 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2006.