ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7161/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2855 din 24 octombrie 2005, Tribunalul Caraș Severin a

admis acțiunea formulată de reclamantul C.G.C., împotriva pârâtului orașul

Oravița prin Primar și pe cale de consecință: a dispus anularea dispoziției nr.

52 din 18 ianuarie 2005 emisă de pârâtul orașul Oravița prin Primar.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, prin dispoziția nr. 671 din 15 mai 2001 Primăria orașului

Oravița a admis cererea reclamantului, a dispus restituirea în natură în

favoarea reclamantului a apartamentelor nr. 1 și 2 ale imobilului susmenționat

și a acordat despăgubiri bănești în sumă de 717.088.000 lei reclamantului

pentru apartamentele 3 și 4 ale aceluiași imobil cu terenul aferent de 170 mp.

Ulterior, prin dispoziția nr.52/28 ianuarie 2005 Primăria Oravița a revocat

dispoziția nr.671/15 mai 2001.

Procedându-se astfel, au fost

încălcate dispozițiile art. 23.7, art. 23.8 din H.G. nr. 498/2003 care prevăd

că după efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar,

dispoziția de aprobare a restituirii în natură nu mai poate fi revocată de

entitatea care a dispus-o.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr.31 din 30 ianuarie 2006 a respins ca neîntemeiat apelul

declarat de Primarul orașului Oravița, împotriva sentinței civile nr. 2855 din

24 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în contradictoriu cu

intimatul C.G.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, de vreme ce reclamantului C.G.C. prin dispoziția nr. 671 din

15 mai 2001 emisă de Primarul Orașului Oravița i-au fost restituite în natură

apartamentele nr. 1 și 2 din imobilul situat în Orșova, iar pentru

apartamentele nr. 3 și 4 din același imobil, vândute chiriașilor conform Legii

nr. 112/1995, i-au fost acordate despăgubiri bănești în sumă de 717.088.000

lei, Primarul orașului Orșova nu mai putea să emită o nouă dispoziție prin care

a revocat dispoziția nr. 671/2001.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs pârâtul Orașul Oravița prin Primar, criticând-o ca

fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

- Instanța de apel în mod greșit a

considerat că dispoziția nr. 52/2005 este nelegală, deoarece constituie un nou

act de preluare abuzivă a imobilului, în litigiu, din proprietatea

reclamantului C.G.C.

În baza emiterii acestei decizii a

stat dosarul execuțional din care rezultă că nu s-au depus actele necesare din

care să rezulte calitatea solicitantului și că nu s-au primit de către acesta

despăgubiri în țară sau în străinătate pentru imobilul revendicat.

Recursul nu este fondat.

Reclamantul C.G.C. prin notificare

formulată în condițiile Legii nr. 10/2001 republicată a solicitat să-i fie

restituit în natură imobilul înscris în C.F. Oravița-Montana identificat cu

nr.top 506-507 cu terenul aferent în suprafață nr. 630 mp.

Prin dispoziția nr. 671 din 15 mai

2001 Primăria orașului Oravița a dispus restituirea în natură în favoarea

reclamantului a apartamentelor nr. 1 și 2 ale imobilului în litigiu și a

acordat despăgubiri bănești în sumă de 717.088.000 lei reclamantului pentru

apartamentele 3 și 4 ale aceluiași imobil, vândute foștilor chiriași în

condițiile Legii nr. 112/1995.

În baza dispoziției mai sus

menționată reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate astfel dobândit în

cartea funciară, extras C.F., f. 67 dosar fond .

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia sau după caz dispoziția de

aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății

persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris

autentic și constituie titlu executoriu pentru punere în posesie, după

îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

În condițiile textului de lege mai

sus menționat, instanța de apel în mod judicios a statuat că dispoziția nr. 52

din 28 ianuarie 2005 emisă de Primăria Oravița a fost dată cu încălcarea

flagrantă a legii.

Mai mult, reclamantul cu actele

depuse la dosarul cauzei: acte de stare civilă, acte de identitate, declarație

autentificată că nu a primit despăgubiri în țară sau străinătate, extrase C.F.,

f.67-68; 70-73 dosar fond, a făcut dovada calității de moștenitor precum și a

naturii juridice a imobilelor a căror restituire a solicitat-o prin notificare.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu

temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și pe cale de

consecință se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul orașul

Oravița prin Primar împotriva deciziei civile nr. 31 din 30 ianuarie 2006 a

Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul orașul Oravița prin Primar împotriva deciziei civile nr.

31/A din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2006.