ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7161/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2855 din 24 octombrie 2005, Tribunalul Caraș Severin a admis acțiunea formulată de reclamantul C.G.C., împotriva pârâtului orașul Oravița prin Primar și pe cale de consecință: a dispus anularea dispoziției nr. 52 din 18 ianuarie 2005 emisă de pârâtul orașul Oravița prin Primar. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin dispoziția nr. 671 din 15 mai 2001 Primăria orașului Oravița a admis cererea reclamantului, a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a apartamentelor nr. 1 și 2 ale imobilului susmenționat și a acordat despăgubiri bănești în sumă de 717.088.000 lei reclamantului pentru apartamentele 3 și 4 ale aceluiași imobil cu terenul aferent de 170 mp.

Ulterior, prin dispoziția nr.52/28 ianuarie 2005 Primăria Oravița a revocat dispoziția nr.671/15 mai 2001. Procedându-se astfel, au fost încălcate dispozițiile art. 23.7, art. 23.8 din H.G. nr. 498/2003 care prevăd că după efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar, dispoziția de aprobare a restituirii în natură nu mai poate fi revocată de entitatea care a dispus-o. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr.31 din 30 ianuarie 2006 a respins ca neîntemeiat apelul declarat de Primarul orașului Oravița, împotriva sentinței civile nr. 2855 din 24 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în contradictoriu cu intimatul C.G.C. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, de vreme ce reclamantului C.G.C.

prin dispoziția nr. 671 din 15 mai 2001 emisă de Primarul Orașului Oravița i-au fost restituite în natură apartamentele nr. 1 și 2 din imobilul situat în Orșova, iar pentru apartamentele nr. 3 și 4 din același imobil, vândute chiriașilor conform Legii nr. 112/1995, i-au fost acordate despăgubiri bănești în sumă de 717.088.000 lei, Primarul orașului Orșova nu mai putea să emită o nouă dispoziție prin care a revocat dispoziția nr. 671/2001. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs pârâtul Orașul Oravița prin Primar, criticând-o ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - Instanța de apel în mod greșit a considerat că dispoziția nr. 52/2005 este nelegală, deoarece constituie un nou act de preluare abuzivă a imobilului, în litigiu, din proprietatea reclamantului C.G.C.

În baza emiterii acestei decizii a stat dosarul execuțional din care rezultă că nu s-au depus actele necesare din care să rezulte calitatea solicitantului și că nu s-au primit de către acesta despăgubiri în țară sau în străinătate pentru imobilul revendicat. Recursul nu este fondat. Reclamantul C.G.C. prin notificare formulată în condițiile Legii nr. 10/2001 republicată a solicitat să-i fie restituit în natură imobilul înscris în C.F. Oravița-Montana identificat cu nr.top 506-507 cu terenul aferent în suprafață nr. 630 mp. Prin dispoziția nr. 671 din 15 mai 2001 Primăria orașului Oravița a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a apartamentelor nr. 1 și 2 ale imobilului în litigiu și a acordat despăgubiri bănești în sumă de 717.088.000 lei reclamantului pentru apartamentele 3 și 4 ale aceluiași imobil, vândute foștilor chiriași în condițiile Legii nr. 112/1995.

În baza dispoziției mai sus menționată reclamantul și-a intabulat dreptul de proprietate astfel dobândit în cartea funciară, extras C.F., f. 67 dosar fond . Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia sau după caz dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punere în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. În condițiile textului de lege mai sus menționat, instanța de apel în mod judicios a statuat că dispoziția nr. 52 din 28 ianuarie 2005 emisă de Primăria Oravița a fost dată cu încălcarea flagrantă a legii.

Mai mult, reclamantul cu actele depuse la dosarul cauzei: acte de stare civilă, acte de identitate, declarație autentificată că nu a primit despăgubiri în țară sau străinătate, extrase C.F., f.67-68; 70-73 dosar fond, a făcut dovada calității de moștenitor precum și a naturii juridice a imobilelor a căror restituire a solicitat-o prin notificare. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și pe cale de consecință se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul orașul Oravița prin Primar împotriva deciziei civile nr. 31 din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul orașul Oravița prin Primar împotriva deciziei civile nr. 31/A din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2006.