ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5863/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5863/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.
1409 din 14 iunie 2002 pe rolul Judecătoriei Oravița reclamanta L.A. a chemat
în judecată pe pârâta Primăria Oravița, solicitând ca prin hotărâre
judecătorească, să se constate că reclamanta a adresat Primăriei Oravița cerere
pentru reconstituirea dreptului său de proprietate, în baza Legii nr. 10/2001,
privind terenul pe care se află casa situată administrativ în Oravița, atât
casa, cât și terenul fiind moștenite de către reclamantă și să se dispună
obligarea pârâtei să completeze actul de proprietate pentru acest teren.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
susținut că la data de 14 septembrie 2001 a înaintat Primăriei Orașului Oravița
o cerere de reconstituire a titlului de proprietate pe terenul pe care se află
casa din Oravița, că atât casa, cât și terenul aferent au fost dobândite de
către aceasta prin moștenire de la fratele soțului, care a decedat în anul
1981.
A mai susținut reclamanta că cererea
de reconstituire a titlului de proprietate a fost făcută în termen legal în
baza Legii nr. 10/2001 și a fost trimisă sub formă de notificare de către
reprezentantul Ligii Drepturilor Omului din Turnu Severin, Primăriei Oravița.
Prin sentința civilă nr. 1096 din 2
septembrie 2002, Judecătoria Oravița, a declinat competența soluționării
acțiunii în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.
Astfel investit, Tribunalul
Caraș-Severin, prin sentința civilă nr. 4169 din 5 decembrie 2002, a respins
acțiunea formulată de reclamanta L.A. împotriva pârâtei Primăria Oravița,
Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această hotărâre,
Tribunalul Caraș-Severin a reținut, în esență, că în ce privește primul capăt
de cerere, prin care s-a solicitat a se constata că reclamanta s-a adresat pârâtei,
conform Legii nr. 10/2001, cu o cerere privind reconstituirea dreptului de
proprietate, reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor art. 21 alin. (3) din
Legea nr. 10/2001, care prevăd că „notificarea va fi comunicată prin executorul
judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei rază teritorială se află
imobilul solicitat”.
Reclamanta a comunicat pârâtei o
notificare prin intermediul Ligii Dreptății din Lugoj (fila 5 dosar Judecătoria
Oravița) or, textul de lege amintit anterior prevede imperativ modul în care se
comunică notificarea, obligație căreia reclamanta nu s-a conformat nici după ce
i s-a adus la cunoștință de către pârâtă, faptul că notificarea se face prin
intermediul executorului judecătoresc.
Așa fiind, din culpa reclamantei nu
s-a putut urma procedura ulterioară notificării, prevăzută de art. 23 din Legea
nr. 10/2001.
În cel de-al doilea petit al cererii
introductive, reclamanta a solicitat a fi obligată pârâta să-i elibereze titlul
de proprietate pe terenul solicitat.
Tribunalul a reținut că, potrivit
dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „în termen de 60 zile de
la data înregistrării notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare,
unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie, sau după caz, prin
dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură”, iar potrivit alin.
(7) al aceluiași articol „persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia
prevăzută de alin. (1), în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia”.
Având în vedere dispozițiile legale
citate anterior, tribunalul a reținut că, cererea reclamantei cuprinsă în
petitul doi al acțiunii introductive apare ca inadmisibilă, întrucât instanța
în nici un caz nu poate obliga pârâta să elibereze reclamantei un titlu de
proprietate pe terenul solicitat, ci poate, eventual, să oblige pârâta să emită
dispoziția prevăzută de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sau poate
constata legalitatea sau nelegalitatea acestei dispoziții, în cazul în care s-a
emis.
Or, în speța de față nu s-a emis de
către primar dispoziția prevăzută de art. 23 alin. (1), întrucât reclamanta nu
s-a adresat pârâtei în formele prevăzute de lege (respectiv de art. 21 din
Legea nr. 10/2001) și nici nu s-a solicitat de către reclamantă a fi obligată
pârâta la emiterea acestei dispoziții, astfel încât instanța nu se poate
pronunța asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Față de aceste considerente,
tribunalul a respins în întregime acțiunea civilă formulată de reclamanta L.A.
în contradictoriu cu pârâta Primăria Oravița, Comisia pentru aplicarea Legii
nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe civile
pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în primă instanță, reclamanta L.A. a
declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 84 din 2 iunie 2003, pronunțată în
dosarul 1723/C/2003, a fost admis de către Curtea de Apel Timișoara, secția
civilă, și s-a dispus anularea acelei sentințe civile cu nr. 4169/2002,
pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, în dosar nr. 4696/C/2002 și trimiterea
cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Oravița, reținând că ar fi
vorba despre o acțiune civilă formulată în condițiile Legii nr. 18/1991,
competența ei de soluționare revenindu-i acelei judecătorii.
Împotriva susmenționatei decizii, a
declarat recurs pârâta Primăria orașului Oravița, susținând în esență că în mod
greșit a calificat instanța de apel acțiunea reclamantei ca având temei juridic
prevederile Legii nr. 18/1991.
Prin decizia civilă nr. 3481 din 11
mai 2004, pronunțată în dosar nr. 4054/2003, Înalta Curte de Casație și
Justiție București, secția civilă, a admis recursul declarat de pârâta Primăria
orașului Oravița împotriva deciziei nr. 84 din 2 iunie 2003 a Curții de Apel
Timișoara, secția civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza aceleiași
instanțe pentru judecarea apelului.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte
de Casație și Justiție a reținut următoarea stare de fapt și de drept:
Prin acțiune, reclamanta a solicitat
restituirea imobilului situat în orașul Oravița, precizând expres temeiul
juridic, respectiv prevederile Legii nr. 10/2001 și referindu-se la existența
unei notificări adresată pârâtei.
Instanța de apel a încălcat
principiul disponibilității părților, specific procesului civil, schimbând
temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, ceea ce trage casarea
deciziei atacate cu recurs.
În consecință, conform art. 312
alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost admis, a fost casată decizia curții de
apel și a fost trimisă cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.
În rejudecare, Curtea de Apel
Timișoara, prin decizia civilă nr. 658 din 17 martie 2005, a respins ca
nefondat apelul declarat de reclamanta L.A. împotriva sentinței civile nr. 4169
din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Caraș-Severin.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut, în esență că pârâta Primăria orașului Oravița, a adus la
cunoștința atât solicitantei reclamante, cât și Ligii Dreptății din Lugoj că
notificarea nu respectă prevederile imperative ale art. 21 alin. (3) din Legea
nr. 10/2001, respectiv că nu este depusă prin executor judecătoresc, ci expediată
prin intermediul Ligii dreptății din Lugoj, făcându-i reclamantei recomandarea
să transmită notificarea prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc de
pe lângă Judecătoria Oravița, dar reclamanta nu se conformează acestor
recomandări, astfel că sentința civilă apelată este temeinică și legală.
Împotriva deciziei civile nr. 658
din 17 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara a formulat recurs reclamanta
L.A., susținând , în esență, că în mod nelegal nu s-a reținut că primăria avea
obligația soluționării notificării, că această notificare nu trebuia să îi fie
restituită fără a i se da curs, având în vedere dispozițiile art. 21 alin. (3)
din Legea nr. 10/2001, precum și faptul că „în alte localități din țară au fost
primite cererile formulate în baza Legii 10/2001 de către comisii formate în
acest scop (...), s-au trimis cereri prin poștă, s-au depus direct la
registraturile primăriilor, s-au adus și susținut de diferiți avocați”.
Recursul este fondat pentru
considerentele care succed.
Prin notificarea formulată prin
intermediul „Ligii Dreptății” Lugoj și înregistrată la Primăria Oravița sub nr.
8089 din 14 septembrie 2001, reclamanta L.A. a solicitat pârâtei Primăria
Oravița ca, pe baza documentației și a actelor de proprietate anexate acestei
notificări, să i se reconstituie, conform Legii nr. 10/2001, dreptul de
proprietate asupra terenului pe care se află edificată casa situată
administrativ în Oravița.
La fila 7 din dosarul nr. 1409/2002
al Judecătoriei Oravița se află adresa nr. 8089 din 14 septembrie 2001, prin
care Primăria Oravița a adus la cunoștință „Ligii Dreptății” din Lugoj faptul
că cererea reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate trebuie
însoțită de o notificare făcută prin intermediul executorului judecătoresc, iar
documentația anexată cererii de restituire trebuie să cuprindă și un extras de
C.F. pentru identificarea imobilului respectiv.
Totodată, la dosar există și adresa
nr. 59699 din 28 februarie 2001, întocmită de „Liga Dreptății”, către L.A., în
care se precizează că i se trimite acesteia din urmă documentația înaintată
Ligii Dreptății de către Primăria Oravița, că în mod corect Primăria precizează
că notificările se depun prin executor judecătoresc și că, dacă petenta
întâmpină greutăți, este invitată la sediul Ligii (fila 8 dosar 1409/2002 al
Judecătoriei Oravița).
Din examinarea înscrisurilor depuse
la dosar se constată că nu rezultă dacă și la ce dată Liga Dreptății a
transmis, la rândul său, petentei documentația înaintată de Primăria Oravița,
adresă menționată mai sus purtând numai număr de înregistrare, nu și o dovadă a
confirmării de primire a acesteia de către destinatară.
De asemenea, la dosar există și
adresa nr. 59/S din 22 mai 2002 a Primăriei orașului Oravița, întocmită către
petenta L.A.(fila 2 dosar 1409/2002 al Judecătoriei Oravița), adresă în care se
precizează, în esență, că era obligatoriu ca petenta să adreseze cererea
printr-o notificare prin executorul judecătoresc din Oravița, că acest lucru
i-a fost comunicat petentei și prin intermediul „Ligii Dreptății” și că
termenul de depunere a notificării a expirat la data de 14 februarie 2002.
Totodată, se mai precizează în
conținutul acestei adrese, că, din verificările efectuate de primărie la Cartea
funciară, rezultă că terenul a trecut în proprietatea statului în 1977, conform
Legii nr. 59/1974, că pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra
acestui teren, petenta avea posibilitatea legală de a solicita în scris aceasta
până în martie 2000, în prezent, primăria nemaiavând competență legală de
soluționare a cererii, motiv pentru care se precizează că se restituie petentei
cererea și actele anexate privind revendicarea terenului aferent imobilului
situat în Oravița.
În raport de aceste înscrisuri, se
constată că instanțele nu au fost preocupate să analizeze când a primit
reclamanta adresa nr. 5969 din 28 septembrie 2001 a „Ligii Dreptății” și
înscrisurile restituite de Primăria Oravița, pentru a se stabili, pe deplin,
dacă într-adevăr, din culpa reclamantei nu s-a putut urma procedura ulterioară
notificării, prevăzută de art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Toate aceste chestiuni trebuiau
lămurite de către instanțe pentru o rezolvare corectă a pricinii, în sensul
prevenirii, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ. a oricărei greșeli în
aflarea adevărului de către judecător. Nici instanța de apel, în virtutea
rolului de instanță de control judiciar nu s-a preocupat să elucideze aspectele
menționate.
Față de toate aceste considerente,
se va admite recursul și se vor casa decizia instanței de apel și sentința
pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, cauza urmând a fi trimisă acestei din
urmă instanțe, pentru rejudecare, ocazie cu care probatoriul va fi completat
pentru clarificarea aspectelor mai înainte menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta
L.A. împotriva deciziei civile nr. 658 din 17 martie 2005 a Curții de Apel
Timișoara, secția civilă.
Casează decizia atacată, precum și
sentința nr. 4169 din 5 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin
și trimite cauza, spre rejudecare, aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 14 iunie 2006.