ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 856/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2602 din 7 octombrie 2004, Tribunalul Caraș-Severin a respins acțiunea formulată de reclamantul B.L.O., în contradictoriu cu Primăria Oravița. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit actelor depuse la dosar, proprietari tabulari ai imobilelor care fac obiectul procesului au fost următoarele persoane. - B.E., B.S., B.I., B.L. și B.M., pentru imobilele înscrise în C.F., cu nr.top. 61 și 62; - B.O. și B.A., pentru imobilele înscrise în C.F.; - B.E., B.S., B.I., B.L. și B.M., pentru imobilul înscris în C.F. cu nr.top. 25/2; - B.O. și B.A., pentru imobilele înscrise în C.F.

nr.top. 520/b. Aceste imobile au fost preluate abuziv, în anul 1978, în baza Decretului nr. 223/1974 și a Decretului nr. 92/1950, însă, așa cum corect s-a reținut prin dispozițiile contestate, reclamantul nu a făcut dovada calității de succesor al foștilor proprietari tabulari. Prin decizia civilă nr. 788 din 31 martie 2005, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în parte hotărârea atacată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul L.O., a anulat decizia nr. 875 din 15 septembrie 2003, emisă de Primarul orașului Oravița și a dispus restituirea în natură a apartamentelor nr. 2, 5, 7 și 8 din imobilul înscris în C.F. Oravița Montană, nr.top. 54, situat administrativ în Oravița.

A fost anulată decizia nr. 876 din 15 septembrie 2003 și s-a dispus restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Oravița Montană nr.top. 61, 62, situat administrativ în Oravița, și s-a respins cererea pentru anularea deciziei nr. 874 din 15 septembrie 2003 privitoare la restituirea imobilelor înscrise în C.F. Oravița Montană și C.F. Oravița Montană. Instanța de apel a reținut că reclamantul cu certificatul de calitate nr. 15 din 19 noiembrie 2002 a făcut dovada calității sale de moștenitor al defunctului B.O. ca descendent al acestuia (fiu) și al defunctului B.S. (A.) în calitate de nepot de frate. Prin notificări distincte, reclamantul a solicitat să-i fie restituite în natură trei imobile.

Imobilul înscris în C.F. Oravița Montană nr.top. 54, alcătuit din casa cu nr.54, cu teren în suprafață de 1939 mp, situat în Oravița, a fost înscris inițial în C.F. Oravița Montană, iar în anul 1944 a devenit prin moștenire proprietatea antecesorilor reclamantului B.O. și B.A.. Acest imobil, care a fost naționalizat în anul 1957, potrivit Decretului nr. 92/1950, se încadrează în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001. În anul 1976 imobilul a fost apartamentat și transnotat în C.F. Oravița Montană, C.F. fiind sistată, iar apartamentele au fost închiriate. Unele apartamente au fost vândute, iar reclamantul, care nu a contestat valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare, a cerut să-i fie restituite în natură numai apartamentele care nu au fost vândute.

De aceea, în cazul imobilului înscris în C.F. Oravița Montană reclamantul are dreptul de a-i fi restituite în natură apartamentele 2, 5, 7 și 8, urmând ca chiriașii să beneficieze de măsurile de protecție prevăzute de O.U.G. nr. 40/1999. Se mai reține, că reclamantul are dreptul la restituirea în natură și pentru imobilul înscris în C.F. Oravița Montană, nr.top. 61, 62, care a fost preluat în baza Decretului nr. 223/1974, însă este neîntemeiată cererea pentru restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Oravița Montană, deoarece pentru acest imobil și în prezent sunt înscriși ca proprietari tabulari antecesorii reclamantului. În privința imobilului înscris în C.F. Oravița Montană, se reține că nu au aparținut antecesorilor reclamantului toate parcelele înscrise în această carte funciară.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Consiliul local Oravița, prin primar, care, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 9, 10 C. proc. civ., susține că „a fost obligată Primăria Oravița să procedeze la anularea dispozițiilor nr. 875/2003 și 876/2003, emise de primar, fără să se aibă în vedere prevederile Legii nr. 215/2001 și faptul că în toate înscrisurile depuse la dosar, parte este consiliul local”. Potrivit Legii nr. 215/2001 au calitate procesuală numai consiliul local, ca autoritate deliberativă și primarul, ca autoritate executivă. Se mai susține că, deși reclamantul cere să-i fie restituit imobilul înscris în C.F., din extrasul acestei cărți funciare rezultă că imobilul este înscris sub alte numere topografice, respectiv 61, 62, iar în fapt sunt două imobile cu un număr de 58 de proprietari în cote părți.

Or, notificatorul a dovedit că este moștenitorul a două persoane, respectiv B.Ș. și B.O. , care nu au calitatea de proprietari ai imobilelor, iar din copia xerox a C.F. nu rezultă că imobilul a fost preluat abuziv. Doar la foaia de sarcini apare o înscriere din anul 1978, referitoare la dreptul de administrare operativă în favoarea Consiliul popular Oravița. Arată recurentul, „că instanța de apel nu justifică cum a apreciat probatoriul, pentru a ajunge la concluzia că reclamantul are dreptul la restituirea acestor imobile”. Imobilele înscrise în C.F., nr.top. 251 și C.F. Oravița Montană, nr.top. 520/b au aparținut numiților B.Ș., B.E., B.I. și B.L., iar reclamantul nu a făcut cu certitudine dovada calității de unic moștenitor al proprietarilor acestor imobile.

Pentru imobilul înscris în C.F. sub nr.top. 54 s-au depus acte care atestă doar apartamentarea acestuia, după preluarea lui de Statul Român, nu și dreptul de proprietate al antecesorilor reclamantului. Susține recurentul, că reclamantul nu a depus întreaga documentație, iar instanța de apel greșit a reținut că a depus și alte acte decât cele depuse la instanța de fond, deși mandatara reclamantului a precizat că toate înscrisurile au fost depuse la tribunal. Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente: Recurentul a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., însă criticile formulate fac posibilă încadrarea doar în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece nu se fac susțineri că hotărârea atacată nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină soluția pronunțată și nici nu se arată care ar fi apărările invocate și mijloacele de probă administrate, asupra cărora instanța de apel a omis să se pronunțe.

Decizia recurată cuprinde motivele pentru care a fost admis apelul declarat de reclamant, iar instanța de apel, schimbând în parte sentința apelată, corect a anulat două din cele trei dispoziții contestate și a dispus restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. Oravița Montană. Primăria Oravița avea calitate procesuală, deoarece la momentul înregistrării acțiunii, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar raportul juridic izvorât din aplicarea acestei legi ia naștere între entitatea obligată la restituire și persoana îndreptățită la măsuri reparatorii.

Deși, potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001, primăria este o structură cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale localității în care funcționează, în cadrul de aplicare al Legii nr. 10/2001, primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire, prin art. 20 alin. (3) din lege. Acest text, anterior modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, dispunea „În cazul primăriilor restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București”.

Deoarece, potrivit textului citat, primăria era entitatea obligată la restituire, iar în cazul primăriei, prin lege, abilitat să emită dispoziția ca organ de conducere era numai primarul, notificările formulate de reclamant au fost adresate primăriei, iar aceasta, ca unitate deținătoare notificată, avea calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată în temeiul art. 24 alin. (7) din lege. Prin art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, se conferă calitate de entitate obligată la restituire unității administrativ-teritoriale, însă aceste prevederi nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005. Susținerea recurentei că s-a reținut greșit ca fiind dovedit dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilelor restituite în natură, în raport de actele depuse la dosar, nu face posibilă încadrarea în art. 304 C. proc.

civ. Această susținere privește modul de apreciere a probelor administrate, de către instanța de apel care, în opinia recurentului, și-a întemeiat soluția pe o situație de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor. De altfel, reclamantul și-a dovedit calitatea de moștenitor legal al defuncților B.O. și B.Ș. cu certificatul de calitate nr. 15 din 15 noiembrie 2002. Din xerocopia C.F. rezultă că imobilul înscris la nr.top. 54 a aparținut anterior preluării lui de către stat în baza Decretului nr. 92/1950 numiților B.O. și B.A., iar, conform mențiunilor din C.F., pentru imobilele de la nr.top 61 și 62, la data de 3 octombrie 1940 erau înscriși ca proprietari B.O. și B.A. La data de 30 decembrie 1959 pentru cota defunctului B.A.

s-a intabulat dreptul în favoarea numiților B.E. și B.Ș., la data de 3 octombrie 1967 pentru cota defunctului B.O. s-a intabulat dreptul în favoarea numiților B.I., B.L. și B.M., iar la data de 24 aprilie 1978, în baza deciziei nr. 190/1978 a Consiliului popular județean Caraș Severin, dreptul de proprietate s-a intabulat în favoarea Statului Român, conform Decretului nr. 223/1974. Prin urmare, pentru imobilele restituite în natură prin hotărârea atacată, preluate de stat în baza Decretului nr. 92/1950 și a Decretului nr. 223/1974, reclamantul, în calitate de moștenitor al defuncților B.O. și B.Ș., este îndreptățit la măsuri reparatorii, conform art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată. Susținerile recurentului privesc și imobilele înscrise în C.F.

Oravița Montană, însă prin hotărârea atacată aceste imobile nu au fost restituite reclamantului. Pentru considerentele expuse, se va respinge recursul declarat de Consiliul local Oravița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul local Oravița împotriva deciziei nr. 788 din 31 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2006.