ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2205/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2205/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra
cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția
civilă, la 3 februarie 2005, M.O. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul
municipiului Timișoara, anularea dispoziției nr. 68 din 18 ianuarie 2005 emisă
de primar.
În motivarea contestației s-a arătat că imobilul ce a
aparținut autorilor contestatorului a fost rechiziționat prin decizia nr. 20842
din 4 august 1949 a fostului Comitet provizoriu al comunei urbane Timișoara,
iar în baza Decretului nr. 511/1955 s-a dispus întabularea dreptului de
proprietate în favoarea statului român.
Prin sentința civilă nr. 746 din 25 aprilie 2005 Tribunalul
Timiș, secția civilă, a respins contestația ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că încă de
la data preluării imobilului, acesta a fost dat în administrarea Întreprinderii
S. Timișoara, actuală SC T. SA iar în momentul în care a fost rezolvată
notificarea, pe suprafața de 119 mp nu mai figurau construcții, acestea fiind
doar pe suprafața de 398 mp și nr. top. 7238/2 a fost transcris într-o altă
carte funciară în favoarea SC T. SA Pentru acordarea de despăgubiri,
contestatorul se poate adresa deținătorului construcțiilor, și nu Primăriei
Timișoara.
Apelul declarat de contestator împotriva acestei sentințe a
fost admis prin decizia civilă nr. 1717 din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel
Timișoara, secția civilă. Sentința a fost schimbată în tot, a fost admisă în
parte contestația și primarul a fost obligat să emită o dispoziție suplimentară
de ofertă de despăgubiri pentru construcțiile demolate din Timișoara, C.F. Timișoara,
nr. top. 7238 și 7238/1, în condițiile Legii nr. 10/2001.
În considerentele deciziei sale, instanța de apel a arătat
că potrivit evidențelor de carte funciară, imobilul revendicat de reclamant a
fost trecut în anul 1949 în proprietatea statului român pe acest teren fiind
edificată o construcție care ulterior a fost demolată.
Împrejurarea că acest imobil a fost dat în administrarea SC
T. SA , nu exonerează statul român, prin Primarul municipiului Timișoara, de
soluționarea notificării sub aspectul acordării de despăgubiri pentru
construcțiile existente și demolate, întrucât potrivit legii, primarul trebuie
să soluționeze aceste notificări, iar pe de altă parte, imobilul a fost preluat
în proprietatea statului român.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către
Primarul municipiului Timișoara, critica, întemeiată în drept pe dispozițiile
art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Prin referatul Biroului Locuințe din 5 iulie 2001 și
referatul Comisiei tehnice de aplicare a Legii nr. 10/2001 din aceeași dată, se
afirmă că imobilul din str. G. nu figurează și nu a figurat niciodată în
evidențele Direcției Patrimoniu.
Pentru aceste motive, decizia prin care primarul a respins
cererea de acordare de măsuri reparatorii este legală și temeinică.
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea recursului ca
nefondat.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor
formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate înaintea
instanțelor de fond, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru
următoarele considerente:
Recurenta și-a întemeiat critica pe faptul că imobilul
pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001 nu
figurează în evidențele sale.
Totuși, chiar în cuprinsul recursului arată că pe terenul
rechiziționat de la autorii contestatorului, au fost edificate lucrări de
utilitate publică. În aceste condiții, conformându-se deciziei date de instanța
de apel, primarul urmează să emită dispoziția prin care să constate dreptul
contestatorului la măsuri reparatorii, urmând ca acesta să se adreseze apoi
Secretariatului Comisiei Centrale, în condițiile reglementate de art. 16 și
urm. din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și
justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
recursul va fi respins cu consecința păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul
municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 1717 din 15 septembrie
2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.