ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5079/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5079/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secția
penală, prin încheierea din 11 august 2005, pronunțată în dosarul nr. 4154/2005
al aceleiași instanțe, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a
recurentului inculpat V.N.R., aflat în Penitenciarul Bacău, în baza art. 300
2
C. proc. pen.
S-a motivat că, în cauză,
subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării
preventive, conform art. 300
2
C. proc. pen., în sensul că există
date și indicii temeinice care arată că inculpatul a săvârșit infracțiunea
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și sunt probe
certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol cert pentru ordinea
publică.
Conform procesului verbal
încheiat în aceiași dată, după pronunțarea încheierii în ședință publică,
inculpatul a declarat recurs, cu privire la menținerea arestării preventive, pe
care o consideră nelegală și abuzivă.
În vederea soluționării
recursului, Curtea de Apel Bacău a înaintat cauza acestei instanțe.
Analizând recursul declarat,
în raport de măsura luată prin încheierea atacată constată că acesta este
inadmisibil și că va trebui respins, ca atare.
Conform art. 141 C. proc.
pen., care reglementează calea de atac existentă împotriva încheierii
pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, numai „încheierea
dată în primă instanță și în apel prin care se dispune luarea, revocarea,
înlocuirea, încetarea, sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se
constată încetarea de drept a arestării preventive poate fi atacată separat cu
recurs, de procuror sau de inculpat.
Din textul de lege enunțat,
nu rezultă că ar putea fi atacată și încheierea dată în recurs, privind aceste
măsuri.
Or, în speță, este vorba
tocmai de o încheiere dată în recurs, conform legii definitivă, ca și deciziile
instanței de recurs.
Așa fiind, Curtea va trebui
ca, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. civ., să respingă,
ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat, obligându-l pe acesta la plata
cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru
apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de inculpatul V.N.R. împotriva încheierii din 11 august 2005,
pronunțată în dosarul 4154/2005 al Curții de Apel Bacău.
Obligă pe recurent la plata
sumei de 60 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma
de 40 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 9 septembrie 2005.