ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5079/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin încheierea din 11 august 2005, pronunțată în dosarul nr. 4154/2005 al aceleiași instanțe, a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a recurentului inculpat V.N.R., aflat în Penitenciarul Bacău, în baza art. 300 2 C. proc. pen. S-a motivat că, în cauză, subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, conform art. 300 2 C. proc. pen., în sensul că există date și indicii temeinice care arată că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și sunt probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol cert pentru ordinea publică.

Conform procesului verbal încheiat în aceiași dată, după pronunțarea încheierii în ședință publică, inculpatul a declarat recurs, cu privire la menținerea arestării preventive, pe care o consideră nelegală și abuzivă. În vederea soluționării recursului, Curtea de Apel Bacău a înaintat cauza acestei instanțe. Analizând recursul declarat, în raport de măsura luată prin încheierea atacată constată că acesta este inadmisibil și că va trebui respins, ca atare. Conform art. 141 C. proc. pen., care reglementează calea de atac existentă împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, numai „încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea, sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat.

Din textul de lege enunțat, nu rezultă că ar putea fi atacată și încheierea dată în recurs, privind aceste măsuri. Or, în speță, este vorba tocmai de o încheiere dată în recurs, conform legii definitivă, ca și deciziile instanței de recurs. Așa fiind, Curtea va trebui ca, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpat, obligându-l pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul V.N.R. împotriva încheierii din 11 august 2005, pronunțată în dosarul 4154/2005 al Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurent la plata sumei de 60 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2005.