ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4263/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 458

din 6 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 6916/2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa de 5 ani

închisoare cu aplicarea art. 71 – art.  C. pen.

S-a menținut starea de arest

și s-a dedus arestarea preventivă de la 18 octombrie 2004 la zi.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În ziua de 18 octombrie

2004, partea vătămată P.M. s-a deplasat cu autoturismul Matiz, aparținând

firmei la care lucrează, la filiala bancară R.I.B. din Calea Moșilor, sectorul

2, București, pentru a depune suma de 990.000.000 lei în contul societății.

După ce a parcat mașina, partea vătămată a transferat banii dintr-o sacoșă în

alta, moment în care a fost observată de inculpatul care trecea pe stradă.

Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și i-a smuls sacoșa din mână, după

care a încercat să fugă, dar a fost urmărit și prins de o patrulă de jandarmi.

Situația de fapt, astfel cum

a fost descrisă și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza mijloacelor

de probă administrate în cauză, respectiv, declarațiile părții vătămate, ale

martorilor și inculpatului, procesul-verbal de constatare și procesul-verbal de

recunoaștere din grup.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul care a susținut că pedeapsa este excesiv de mare în

raport de pericolul social concret al faptei săvârșite.

Prin decizia penală nr. 413

din 31 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 1473/2005 a fost respins ca fiind nefondat, apelul declarat.

Instanța de apel a considerat

că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei, luând în calcul

limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de

pericol social al faptei săvârșite și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul care a reiterat motivul invocat în apel, solicitând

reducerea pedepsei aplicate.

Curtea, analizând decizia

atacată atât prin prisma criticii formulate de inculpat, cât și din oficiu, sub

toate aspectele de fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și

temeinică, recursul declarat fiind nefondat.

Astfel, fapta și

împrejurările săvârșirii acesteia, vinovăția inculpatului, precum și încadrarea

juridică reținută își găsesc corespondentul în probele complet analizate și

just apreciate de către cele două instanțe.

Referitor la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea apreciază că instanțele

au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa stabilită

corespunzând pe deplin gradului de pericol social ridicat al infracțiunii

comise, modului și împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită, precum și

persoanei acestuia care este recidivist.

Având în vedere această

situație, Curtea urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat ca fiind

nefondat.

Se va deduce din pedeapsă,

perioada executată la zi.

Potrivit art. 192 C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 413/ A din

31 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2004 la 11 iulie

2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 120 lei (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iulie 2005.