ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4263/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 458 din 6 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 6916/2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus arestarea preventivă de la 18 octombrie 2004 la zi. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: În ziua de 18 octombrie 2004, partea vătămată P.M. s-a deplasat cu autoturismul Matiz, aparținând firmei la care lucrează, la filiala bancară R.I.B.

din Calea Moșilor, sectorul 2, București, pentru a depune suma de 990.000.000 lei în contul societății. După ce a parcat mașina, partea vătămată a transferat banii dintr-o sacoșă în alta, moment în care a fost observată de inculpatul care trecea pe stradă. Inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și i-a smuls sacoșa din mână, după care a încercat să fugă, dar a fost urmărit și prins de o patrulă de jandarmi. Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă și vinovăția inculpatului au fost dovedite pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv, declarațiile părții vătămate, ale martorilor și inculpatului, procesul-verbal de constatare și procesul-verbal de recunoaștere din grup.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a susținut că pedeapsa este excesiv de mare în raport de pericolul social concret al faptei săvârșite. Prin decizia penală nr. 413 din 31 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1473/2005 a fost respins ca fiind nefondat, apelul declarat. Instanța de apel a considerat că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei, luând în calcul limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a reiterat motivul invocat în apel, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Curtea, analizând decizia atacată atât prin prisma criticii formulate de inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și temeinică, recursul declarat fiind nefondat. Astfel, fapta și împrejurările săvârșirii acesteia, vinovăția inculpatului, precum și încadrarea juridică reținută își găsesc corespondentul în probele complet analizate și just apreciate de către cele două instanțe. Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea apreciază că instanțele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa stabilită corespunzând pe deplin gradului de pericol social ridicat al infracțiunii comise, modului și împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită, precum și persoanei acestuia care este recidivist.

Având în vedere această situație, Curtea urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat ca fiind nefondat. Se va deduce din pedeapsă, perioada executată la zi. Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 413/ A din 31 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 octombrie 2004 la 11 iulie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 120 lei (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2005.