ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2754/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr.

273 din 24 decembrie 2002, reclamanții K.E., J.C., T.G. și T.L. , reprezentați

în judecată de mandatar S.L.Z. au chemat în judecată pe pârâtul Preventoriul

TBC Gornești, solicitând anularea deciziei nr. 159 din 22 noiembrie 2002 emisă

de pârâtă și în consecință, a dispune restituirea în natură a imobilului

înscris în C.F. nr. 1483 Gornești, nr. top 142, 143, 143/a compus din casă,

castel, anexe gospodărești și teren în suprafață de 5 ha, 1463 mp, situat

administrativ în Gornești, preluat de Statul Român fără titlu valabil.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că sunt moștenitorii fostului proprietar al imobilului, defunctul T.M.(M.),

că imobilul-casă a avut destinația de locuință, întregul imobil fiind expropriat

în baza Decretului nr. 83/1949, deși nu era afectat unei exploatări agricole.

Conform borderoului de inventariere

a bunurilor expropriate, poziția 31, terenul expropriat a fost evaluat la data

exproprierii la 8.496.644 lei.

Imobilul este folosit ca preventoriu

TBC, fiind utilizat și ca centru de plasament pentru circa 20 copii, din cauza

degradării avansate fiind folosită o mică parte din acesta, imobilul nu mai

este necesar potrivit scopului legal și prin urmare poate fi restituit în natură,

cu atât mai mult, cu cât preluarea sa de către stat s-a făcut fără titlu.

La data de 14 februarie 2002,

Consiliul Județean Mureș a depus o cerere de intervenție în nume propriu,

solicitând admiterea acesteia cu consecința constatării că imobilul în litigiu

face parte din domeniul public al Județului Mureș, având o destinație

medico-socială, Preventoriul TBC, care este de interes public județean.

Imobilul, conform art. 16 alin. (2)din Legea nr. 0/2001 a fost cuprins pe lista

imobilelor întocmită de Consiliul județean Mureș și Prefectura Mureș înaintată

Guvernului României, pentru a fi exceptată de la restituirea în natură.

Prin sentința civilă nr. 256 din 29

martie 2003 a Tribunalului Mureș a fost respinsă ca nefondată contestația

formulată de reclamanții K.E., C.J., T.L. și T.G., toți prin mandatar S.L.Z. împotriva

deciziei nr. 159 din 22 noiembrie 2002 în contradictoriu cu pârâtul

Preventoriul TBC Gornești și a fost admisă cererea de intervenție formulată de

Consiliul Județean Mureș, constatându-se că imobilul–casă (castel) și anexe

gospodărești, cu teren aferent în suprafață de 5 ha și 1463 mp înscris în C.F.

nr. 1483 Gornești, nr. top 142, 143, 143/a face parte din domeniul public al

județului Mureș.

În pronunțarea sentinței, tribunalul

a reținut că dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea termenelor

prevăzute de art. 23 din Legea nr. 10/2001, că într-adevăr imobilul este

cuprins în domeniul public și că restituirea în natură este imposibilă, prin

prisma dispozițiilor legale incidente. S-au indicat prevederile art. 16 din

Legea nr. 10/2001 și cele din O.U.G. nr. 184/2002. S-a mai reținut că

reclamanții nu au reușit să probeze că imobilul ar fi fost preluat fără titlu

și că aceștia se vor bucura de măsuri reparatorii.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel, contestatorii care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Târgu-Mureș,

secția civilă, prin decizia civilă nr. 163/A din 11 noiembrie 2003, păstrând

integral hotărârea atacată întrucât nu au existat motive de reformare a

acesteia.

În contra acestei decizii au

declarat recurs, contestatorii susținând casarea în tot a deciziei atacate,

admiterea plângerii contestatorilor și respingerea cererii de intervenție,

anularea deciziei nr. 159 din 22 noiembrie 2002 a Preventoriului TBC Gornești,

restituirea în natură a imobilului–casă (castel) anexe gospodărești și terenul

aferent în suprafață totală de 5 ha 1463 mp, situat în Gornești, județul Mureș,

înscris în C.F. nr. 1483 a localității Gornești nr. top 142, 143, 143/a preluat

de Statul Român fără titlu valabil.

Recursul este fondat pentru motivele

care se vor arăta.

Contestatorii au dedus judecății

încălcarea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu solicitând

restabilirea acestui drept încălcat prin aplicarea greșită a dispozițiilor

legale, invocând nelegalitatea Decretului nr. 83/1949 de expropriere a

imobilului, casă-castel plus teren, deși acesta nu era afectat unei exploatări

agricole.

În cauză, dovedindu-se că, imobilul

în discuție a aparținut autorului reclamanților și drept urmare statul nu poate

invocat proprietatea asupra imobilului în baza unui titlu nul.

Întrucât imobilul în speță este

ocupat de o unitate bugetară de sănătate, conform prevederilor art. 16 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 acesta a fost cuprins pe lista imobilelor exceptate de la

restituirea în natură, astfel că în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 184/2002

pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001, alin. (4) al art. 16 din

lege reglementează că „bunurile stabilite potrivit procedurii prevăzute la

alin. (2) sunt pe durata afectațiunii de interes public, bunuri proprietate

publice și au regimul prevăzut de lege”.

Deci sub acest aspect, legiuitorul a

înțeles să excepteze de la restituirea în natură a bunurilor proprietate

publică care sunt pe durata afectațiunii de interes public indiferent de

valabilitatea titlului cu care acestea au fost preluate de stat.

Rezultă, fără nici o îndoială atât

clădirea cât și terenul aferent acesteia, luat cu titlu, fiind intravilan cad

sub incidența Legii nr. 10/2001.

În atare situație, problema de fapt

de care depinde caracterizarea în drept a raporturilor dintre părți și justa

soluționare a pricinii este aceea a delimitării terenurilor aferente clădirii

Preventoriul TBC în raport de destinația și specificul acestuia de restul

terenului din litigiu, pentru care, nu mai este aplicabilă Legea nr. 10/2001.

Probele administrate în cauză nu

elucidează această chestiune de fapt.

În acest cadru, instanțele erau

datoare să cerceteze și să administreze oricare alte probe și chiar să dispună

din oficiu efectuarea unei expertize care să lămurească ce spațiu necesită un

asemenea spital, pentru a delimita în mod strict terenul aferent clădirilor de

restul terenului pentru care nu este aplicabilă Legea nr. 10/2001.

Pentru lămurirea acestei stări de

fapt, rejudecarea litigiului de către instanța de apel este necesară.

Cu acest prilej, instanța de

trimitere urmează să oblige părțile să depună la dosar toate actele legate de

terenurile aferente clădirilor, cât și cele aferente terenurilor din extravilan

în raport de care să stabilească care lege este aplicabilă, Legea nr. 10/2001

sau Legea nr. 18/1991.

Cu prilejul rejudecării, se vor avea

în vedere celelalte susțineri din recurs, cu titlu de apărări.

În consecință, recursul fiind

fondat, este cazul să se admită și să se caseze decizia din apel, dispunându-se

trimiterea dosarului pentru rejudecare la Curtea de Apel Târgu-Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții K.M.E., J.C., T.G., T.L. împotriva deciziei civile nr. 163/A din 11

noiembrie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.