ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6213/2005

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea de revizuire

înregistrată la 3 iunie 2005 la Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul G.C.

a cerut desființarea sentinței penale nr. 286 din 13 decembrie 2004, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4563/2004.

În motivarea cererii de revizuire,

petentul a susținut în esență următoarele:

- instanța care a soluționat fondul

cauzei nu s-a pronunțat asupra faptelor reale denunțate în plângere;

- soluția pronunțată este rezultată

neexaminării criticilor aduse de le rezoluțiilor date de procuror, cu atât mai

mult cu cât, nu sunt identificate și discutate probele pe care le-a avut în

vedere instanța de judecată pentru a menține soluția procurorului;

Examinând cererea de revizuire în

raport de motivele formulate cât și de dispozițiile legale ce reglementează

această cale de atac extraordinară se constată că cererea estre inadmisibilă

pentru cele ce urmează.

Revizuirea fiind o cale de atac

extraordinară ea se exercită în cadrul unor limite reglementate expres și

imperativ de lege.

Astfel, în baza art. 394 C. proc.

pen., revizuirea nu poate fi cerută decât în limita celor 5 motive prevăzute

expres.

La rândul lor cazurile indicate în art.

394 C. proc. pen., constituie motive de revizuire numai dacă privesc o anumită

categorie de hotărâri judecătorești definitive.

În cauză, hotărârea atacată pe

această cale nu cuprinde o soluție de achitare, condamnare sau încetare a

procesului penal, soluționează plângerea formulată de petent împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 30 martie 2004, prevăzută în

dosarul 832/P/ 2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, pe care o menține.

În consecință, având în vedere

dispozițiile art. 394 alin. (3) C. proc. pen., într-o asemenea situație,

revizuirea poate fi cerută numai în baza cazurilor de la lit. b), c) și d) C.

proc. pen., dacă au condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și

netemeinice. Aceste cazuri au în vedere săvârșirea unei infracțiuni de mărturie

mincinoasă de un martor, expert sau interpret, deoarece un înscris fals sau

când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoane care au

făcut acte de cercetare penală au comis o infracțiune în legătură cu cauza a

cărei revizuire se solicită.

Este de observat că, motivele expuse

de revizuient nu se încadrează în aceste cazuri, de altfel, în nici unul din

cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Pe de altă parte, cererea de

revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a

judecat cauza în primă instanță în termenul prevăzut de lege, după caz (art. 397

și art. 398 C. proc. pen.).

În atare situație, totalitatea

încălcărilor de lege amintite, cererea de revizuire este inadmisibilă și se va

respinge, ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea

de revizuire a sentinței penale nr. 286 din 13 decembrie 2004  a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, formulată de petiționarul G.C.

Obligă petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

noiembrie  2005.