ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 679/2006

deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.D.

împotriva deciziei penale nr. 872/ A pronunțate de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, la 11 noiembrie 2005, în

dosarul nr. 3494/2005, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1258 pronunțată la 22

septembrie 2005, în dosarul nr. 5857/2004, Tribunalul București, secția a II-a

penală, l-a condamnat pe inculpatul B.D., la 8 ani de închisoare, pentru

comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință au fost aplicate în cauză

prevederile:

- art. 71 și 64 C. pen.;

- art. 350 C. proc. pen., în baza cărora a fost

menținută starea de arest a inculpatului, și

- art. 88 C. pen., în sensul deducerii din pedeapsă a

duratei reținerii și arestării preventive a inculpatului, calculate cu începere

de la 17 iunie 2004.

Totodată, instanța a luat act că în cauză nu există

constituire de parte civilă și l-a obligat pe inculpat la plata de cheltuieli

judiciare în valoare de 6 milioane de lei (vechi).

Apelul declarat ulterior de inculpat împotriva acestei

sentințe a fost respins prin decizia penală nr. 872/ A pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, la 11

noiembrie 2005, în dosarul nr. 3494/2005.

Pentru a pronunța aceste hotărâri, instanța de fond și

cea de apel au reținut, în esență că, la 15 iunie 2004, între inculpat, aflat

sub influența băuturilor alcoolice, și mama sa, victima B.F., a avut loc un

conflict spontan în cursul căruia B.D. a lovit-o în mod repetat pe victimă

provocându-i leziuni traumatice care au provocat decesul acesteia, intervenit

la 16 iunie 2004, aspect constatat printr-un raport medico-legal.

Starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C.

pen., a inculpatului a fost avută în vedere de cele două instanțe în raport cu

o condamnare, la pedeapsa de 3 ani de închisoare aplicată acestuia, pentru

comiterea infracțiunii de furt calificat și aplicată prin sentința penală nr. 1159/1999

a Judecătoriei sectorului 4 București.

În considerentele deciziei s-a reținut și faptul că o

altă expertiză medicală, psihiatrică, efectuată în cauză a stabilit că, în

pofida unor tulburări de comportament, inculpatul a avut discernământul păstrat

la data comiterii infracțiunii, conchizându-se că este lipsită de temei cererea,

adresată de B.D. instanței de apel, de restituire a cauzei la procuror, în

vedere completării materialului probatoriu referitor la acest aspect.

Aceeași instanță a verificat hotărârea de fond în

raport cu prevederile art. 52 și 72 C. pen., apreciind că prin sentință s-a

făcut o corectă individualizare a pedepsei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen

legal inculpatul B.D., cauza fiind apoi înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație si Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 7320/2005.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.

395

9

14 C. proc. pen., a fost formulată o singură critică susținându-se

că pedeapsa aplicată recurentului este prea severă date fiind problemele de

sănătate cu care acesta se confruntă, atitudinea sinceră și constantă de regret

pe care a manifestat-o pe tot parcursul procesului și faptul că are un copil

minor.

Recursul este nefondat.

Curtea constată astfel că, într-adevăr, pe parcursul

procesului inculpatul și-a exprimat de mai multe ori regretul pentru fapta

comisă, fiind de asemenea de necontestat că acesta are un copil minor.

Existența problemelor medicale severe cu care

inculpatul se confruntă a fost, de asemenea, dovedită, chiar dacă respectivele

suferințe nu i-au alterat discernământul.

Alături de aceste aspecte instanțele au avut în vedere

însă și alte împrejurări pe care inculpatul nu le-a contestat și în raport cu

care o diminuare a pedepsei deja stabilite nu și-ar avea justificare:

- faptul că la data comiterii infracțiunii inculpatul

nu realiza venituri fiind practic întreținut de victimă;

- relația de rudenie de gradul I dintre inculpat și

victimă sau

- faptul că raportul medico-legal de necropsie a

atestat că victimei i-au fost aplicate multiple lovituri.

Faptul că inculpatul era recidivist în condițiile art.

37 lit. b) constituie un alt aspect de care instanțele erau obligate să țină

seamă, ceea ce în speță s-a și întâmplat dându-se deplină eficiență criteriilor

de individualizare definite de art. 72 C. pen., precum și cerințelor art. 52 C.

pen., referitoare la scopul pedepsei.

Așa fiind, în cauză nu sunt incidente prevederile art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocate ca temei legal al recursului.

De asemenea, Curtea constată că în cauză nu își găsesc

aplicarea nici acele prevederi ale art. 385

9

care, conform alin. 3

ale acestui text, se iau în considerare și din oficiu.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) din același cod, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Întrucât recurentul inculpat s-a aflat, fără

întrerupere, în stare de reținere și apoi de arestare preventivă cu începere de

la 17 iunie 2004 și până la judecarea recursului, perioada menționată va fi

dedusă din durata pedepsei conform art. 385

16

alin. (2) raportat la

art.  381 alin. (1) și la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare

prilejuite de judecarea cauzei în recurs, cu mențiunea că onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru a-l asista pe inculpat va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul

B.D. împotriva deciziei penale nr. 872/ A din 11 noiembrie 2005 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii

și arestării preventive de la 17 iunie 2004 la 2 februarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2006.