ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 679/2006

deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 872/ A pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, la 11 noiembrie 2005, în dosarul nr. 3494/2005, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1258 pronunțată la 22 septembrie 2005, în dosarul nr. 5857/2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul B.D., la 8 ani de închisoare, pentru comiterea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Prin aceeași sentință au fost aplicate în cauză prevederile: - art. 71 și 64 C. pen.; - art. 350 C. proc.

pen., în baza cărora a fost menținută starea de arest a inculpatului, și - art. 88 C. pen., în sensul deducerii din pedeapsă a duratei reținerii și arestării preventive a inculpatului, calculate cu începere de la 17 iunie 2004. Totodată, instanța a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă și l-a obligat pe inculpat la plata de cheltuieli judiciare în valoare de 6 milioane de lei (vechi). Apelul declarat ulterior de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia penală nr. 872/ A pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, la 11 noiembrie 2005, în dosarul nr. 3494/2005. Pentru a pronunța aceste hotărâri, instanța de fond și cea de apel au reținut, în esență că, la 15 iunie 2004, între inculpat, aflat sub influența băuturilor alcoolice, și mama sa, victima B.F., a avut loc un conflict spontan în cursul căruia B.D.

a lovit-o în mod repetat pe victimă provocându-i leziuni traumatice care au provocat decesul acesteia, intervenit la 16 iunie 2004, aspect constatat printr-un raport medico-legal. Starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., a inculpatului a fost avută în vedere de cele două instanțe în raport cu o condamnare, la pedeapsa de 3 ani de închisoare aplicată acestuia, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat și aplicată prin sentința penală nr. 1159/1999 a Judecătoriei sectorului 4 București. În considerentele deciziei s-a reținut și faptul că o altă expertiză medicală, psihiatrică, efectuată în cauză a stabilit că, în pofida unor tulburări de comportament, inculpatul a avut discernământul păstrat la data comiterii infracțiunii, conchizându-se că este lipsită de temei cererea, adresată de B.D.

instanței de apel, de restituire a cauzei la procuror, în vedere completării materialului probatoriu referitor la acest aspect. Aceeași instanță a verificat hotărârea de fond în raport cu prevederile art. 52 și 72 C. pen., apreciind că prin sentință s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul B.D., cauza fiind apoi înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția penală, cu numărul de dosar 7320/2005. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 395 9 14 C. proc. pen., a fost formulată o singură critică susținându-se că pedeapsa aplicată recurentului este prea severă date fiind problemele de sănătate cu care acesta se confruntă, atitudinea sinceră și constantă de regret pe care a manifestat-o pe tot parcursul procesului și faptul că are un copil minor.

Recursul este nefondat. Curtea constată astfel că, într-adevăr, pe parcursul procesului inculpatul și-a exprimat de mai multe ori regretul pentru fapta comisă, fiind de asemenea de necontestat că acesta are un copil minor. Existența problemelor medicale severe cu care inculpatul se confruntă a fost, de asemenea, dovedită, chiar dacă respectivele suferințe nu i-au alterat discernământul. Alături de aceste aspecte instanțele au avut în vedere însă și alte împrejurări pe care inculpatul nu le-a contestat și în raport cu care o diminuare a pedepsei deja stabilite nu și-ar avea justificare: - faptul că la data comiterii infracțiunii inculpatul nu realiza venituri fiind practic întreținut de victimă; - relația de rudenie de gradul I dintre inculpat și victimă sau - faptul că raportul medico-legal de necropsie a atestat că victimei i-au fost aplicate multiple lovituri.

Faptul că inculpatul era recidivist în condițiile art. 37 lit. b) constituie un alt aspect de care instanțele erau obligate să țină seamă, ceea ce în speță s-a și întâmplat dându-se deplină eficiență criteriilor de individualizare definite de art. 72 C. pen., precum și cerințelor art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei. Așa fiind, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., invocate ca temei legal al recursului. De asemenea, Curtea constată că în cauză nu își găsesc aplicarea nici acele prevederi ale art. 385 9 care, conform alin. 3 ale acestui text, se iau în considerare și din oficiu. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Întrucât recurentul inculpat s-a aflat, fără întrerupere, în stare de reținere și apoi de arestare preventivă cu începere de la 17 iunie 2004 și până la judecarea recursului, perioada menționată va fi dedusă din durata pedepsei conform art. 385 16 alin. (2) raportat la art. 381 alin. (1) și la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de judecarea cauzei în recurs, cu mențiunea că onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru a-l asista pe inculpat va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 872/ A din 11 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 17 iunie 2004 la 2 februarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2006.