ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8729/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, revizuienții C.G. și C.R. au formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 193 din 23 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 7550/C/2003. În motivarea cererii, revizuienții au arătat că dispozițiile acestei decizii sunt potrivnice cu sentința civilă nr. 145/1993 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. 3574/1992. La termenul din data de 11 iunie 2004 revizuienții și-au precizat cerere, atât în oral cât și în scris, arătând că au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 466 A din 8 iulie 2003 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 7398/A/2002 (irevocabilă prin decizia civilă nr. 193/2004 a Curții de Apel Timișoara) care este potrivnică cu decizia civilă nr. 132 din 27 ianuarie 1998 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4306/1997.

În urma acestei precizări a cererii de revizuire, constatând că ambele decizii potrivnice au fost pronunțate de Tribunalul Arad, prin încheierea nr. 4479 din 11 iunie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat în favoarea Curții de Apel Timișoara, competența de soluționare a revizuirii formulată de C.G. și C.R. La Curtea de Apel Timișoara, cererea de revizuire a fost înregistrată la nr. 8977/2004. În motivarea cererii de revizuire, au arătat că, prin sentința civilă nr. 145/1993 pronunțată de Judecătoria Ineu, în dosarul nr. 3574/1992, s-a constatat că revizuienta C.R. și soțul acesteia C.T. au devenit proprietari prin uzucapiune asupra imobilului înscris în C.F. Gurahonț. Ulterior, s-au pronunțat alte două hotărâri judecătorești, care au devenit contradictorii.

Astfel, prin sentința civilă nr. 389/1997 a Judecătoriei Gurahonț, schimbată în tot prin decizia civilă nr. 132 din 27 ianuarie 1998, prin care Tribunalul Arad a respins acțiunea promovată de J.C. prin care solicitase judecătoriei să se constate că a uzucapat imobilul din C.F. Gurahonț și sentința civilă nr. 371 din 29 august 2002 pronunțată de Judecătoria Gurahonț. Prin această din urmă sentință, s-a respins acțiunea promovată de J.C. pentru uzucapiunea imobilului din C.F. 109 Gurahonț. Sentința a fost modificată prin decizia civilă nr. 466/A din 8 iulie 2003 a Tribunalului Arad, în sensul că a fost admis apelul declarat de P.I., moștenitorul lui J.C., constatându-se că reclamantul P.I. a devenit proprietar prin uzucapiune asupra imobilului din C.F.

Gurahonț. Decizia Tribunalului Arad a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 193/2004. Întrucât ultimele două decizii pronunțate de Tribunalul Arad, respectiv 132 din 27 ianuarie 1998 și 466 din 8 iulie 2003, sunt potrivnice, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., au solicitat revizuirea lor. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 62 din 17 ianuarie 2005, a respins cererea de revizuire formulată de revizuienții C.G. și C.R. împotriva deciziei civile nr. 466/A din 8 iulie 2003 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 7398/2002 care este potrivnică deciziei civile nr. 132 din 27 ianuarie 1998 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4306/1997.

A dispus obligarea revizuienților să plătească intimatului suma de 18 milioane lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, pentru admiterea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., trebuie să existe două hotărâri judecătorești, definitive și potrivnice, date în aceeași pricină, între aceleași persoane și cu același obiect, dar în dosare diferite, elemente caracteristice autorității de lucru judecat. În situația în care excepția autorității de lucru judecat a fost invocată de părți și aceasta a fost soluționată de către instanța de judecată în decizia supusă cererii de revizuire, această excepție nu mai poate fi reluată și în cadrul cererii de revizuire, întrucât s-ar tinde la realizarea unui control judiciar asupra unei hotărâri prin care s-a respins excepția autorității lucrului judecat.

În speță, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 466 din 8 iulie 2003, excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâții C.G. și C.R. la Judecătoria Gurahonț, admisă prin sentința civilă nr. 371/2002 nu este fondată și la 1 aprilie 2003 a respins această excepție, ce a fost reluată de părți în apel, apreciind că nu există putere de lucru judecat în cauză. Prin urmare, instanța de apel a reținut că nu există identitate de cauză între obiectul cererii din dosarul nr. 293/1995 și dosarul nr. 444/2002 al Judecătoriei Gurahonț, întrucât acțiunea reclamantului J.C. din primul dosar a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1837 și urm. C. civ., iar în dosarul nr. 444/2002 s-a întemeiat pe prevederile Legii cărții funciare nr. 115/1938.

Întrucât excepția a fost analizată de instanța care a pronunțat decizia nr. 466/2003, aceasta nu mai poate fi reluată în cadrul cererii de revizuire. Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs revizuienții C.G. și C.R., invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege, hotărârea fiind în același timp lipsită de temei legal, dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Dezvoltând aceste motive, revizuienții au arătat că acestea au invocat excepția puterii lucrului judecat, solicitând să se constate existența hotărârilor definitive potrivnice și anulare celei din urmă hotărâri, ceea ce este cu totul altceva decât invocarea unei excepții procesuale care tinde să paralizeze o acțiune încă nefinalizată prin pronunțarea unei hotărâri, astfel că nu se pune problema unei reluări a acestei excepții.

Adoptând un astfel de raționament, instanța de fond le-a anulat posibilitatea exercitării unei căi legale de atac. Au mai susținut că intimatul P.I. a obținut obligarea acestora la plata sumei de 30.000.000 lei, plata onorariului de avocat, în apel, deși nu exista o chitanță care să ateste această împrejurare, cheltuieli obținute și în cererea de revizuire, de 18 milioane lei, sumă exagerată. Recursul nu este fondat. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este supusă, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. următoarelor condiții: - existența a două hotărâri potrivnice, ale căror dispozitive conțin prevederi care nu se pot executa; - hotărârile să fie definitive; - hotărârile să fie date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Se mai cere ca, în cursul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre, sau dacă s-a invocat, instanța să fi omis a se pronunța asupra excepției autorității lucrului judecat. În speță, revizuienții au arătat că decizia civilă nr. 132 din 27 ianuarie 1998 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4306/1997 este potrivnică deciziei civile nr. 466 din 8 iulie 2003 a aceluiași tribunal. Prin decizia civilă nr. 132 din 27 ianuarie 1998 a fost admis apelul declarat de C.T.și C.R. împotriva sentinței civile nr.389 din 3 iulie 1997, pronunțată în dosarul nr. 115/R/1997 al Judecătoriei Gurahonț, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea reclamantului J.C., având ca moștenitori pe P.I., C.T., C.F., F.V., O.F.

și O.H. împotriva pârâților C.T. și C.R., pentru anularea încheierii de C.F. uzucapiune. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin acțiunea promovată pe rolul Judecătoriei Gurahonț, reclamantul J.C. a solicitat dezmembrarea imobilului în două parcele pe care se află construite două case, care formează două gospodării separate, casa cu nr. 22 fiind în posesia pârâților iar casa cu nr. 20 a fost în posesia reclamantului. A mai solicitat să se constate că a uzucapat casa cu nr. 20 și terenul aferent. Or, din înscrisul aflat la dosar 293/1995 rezultă că imobilul a fost dobândit prin cumpărare și în aceste condiții, reclamantul nu poate să-și intabuleze dreptul de proprietate. Pe de altă parte, reclamantul nu putea să dobândească dreptul de proprietate prin uzucapiune având în vedere dispozițiile art. 28 din Legea nr. 115/1938.

La 29 mai 2002 reclamantul P.I. promovează o altă acțiune prin care a chemat în judecată pe pârâții C.R. și C.G., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că defunctul J.C., a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului situat în Gurahonț, înscrisă în C.F. Gurahonț, nulitatea absolută a încheierii de C.F. a Notariatului Local Ineu și a sentinței civile nr. 145 din 20 ianuarie 1993 a Judecătoriei Ineu care a stat la baza încheierii de C.F. Pârâtul C.G. s-a opus admiterii acțiunii reclamantului invocând excepția autorității de lucru judecat. Judecătoria Gurahonț, prin sentința civilă nr. 371 din 29 august 2002 a respins acțiunea civilă a reclamantului P.I.

și a admis excepția autorității de lucru judecat. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 466 A din 8 iulie 2003 pronunțată de Tribunalul Arad și în consecință: A respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții C.R. și C.G. A admis acțiunea reclamantului P.I., a constatat că defunctul J.C. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului în litigiu. A constatat nulitatea absolută a încheierii de C.F. Referitor la excepția autorității de lucru judecat, tribunalul a apreciat că nu există tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ. între obiectul dosarului 293/1995 și dosarul nr. 444/2002 al Judecătoriei Gurahonț, temeiul acțiunii fiind diferit.

Întrucât excepția autorității de lucru judecat a fost invocată și în fața instanței de apel, revizuienții nu mai pot reitera aceeași excepție pe calea revizuirii, întrucât, judecându-se o asemenea cerere, instanța investită cu soluționarea cererii de revizuire, ar realiza un control judiciar asupra deciziei civile nr. 466 A din 8 iulie 2003 prin care a fost respinsă excepția autorității lucrului judecat, ceea ce nu este posibil într-o revizuire. Față de cele expuse, recursul este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de revizuienții C.G. și C.R. împotriva deciziei nr. 62 din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2005.