ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4300/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 39 din 18 ianuarie 2005, Tribunalul București, secția a II–a penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 400 din 17 aprilie 2003 a aceleiași instanțe, formulată de condamnatul I.G. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că prin hotărârea a cărei revizuire s-a cerut, I.G. a fost condamnat la 8 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) din același cod.

În baza dispozițiilor art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată sus-numitului revizuient prin sentința penală nr. 437/1999 a Judecătoriei sector 4 București, în total I.G. urmând să execute 9 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. În cererea de revizuire, condamnatul a solicitat reaprecierea probatoriului administrat, respectiv declarația părții vătămate C.P., certificatul medico legal, declarația unui martor considerat a fi fost, în opinia lui, principal, toate acestea putând schimba situația de fapt, vinovat fiind C.C.

care, cu un topor, a lovit victima, leziunile produse acesteia nefiind datorate cuțitului, așa cum a reținut prima instanță. Examinând, prin prisma dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., motivele invocate de condamnat instanța a reținut că ele nu se regăsesc în textul menționat. Împotriva sentinței condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea hotărârii. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 111 din 17 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient, instanța reținând că motivele considerate a fi proprii revizuirii sentinței penale nr. 400 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, nu constituie fapte sau împrejurări noi în înțelesul dispozițiilor art. 394 lit. a) C. proc.

pen. Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, în termenul legal, condamnatul a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., respectiv hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. În fapt, condamnatul revizuient recurent a susținut că la faptă a fost prezent și C.R. zis U., acesta a lovit-o pe C.P. cu toporul, iar cuțitul cu care organele de urmărire penală au susținut că ar fi fost obiectul cu care a fost lezată partea vătămată, este un briceag folosit la deschiderea conservelor. Recursul declarat nu este fondat. Art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Alin. (2) al acestui articol, prevede că este motiv de revizuire cazul menționat, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii .. de condamnare. Raportând cauzei aceste dispoziții, se reține că susținerile condamnatului revizuient sunt, în esență, apărări și reaprecieri ale probatoriului, ele au fost analizate pe parcursul cercetării judecătorești și în căile de atac, neconstituind deci fapte sau împrejurări noi, necunoscute la data condamnării revizuientului recurent. Pentru considerentele expuse, recursul declarat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respins. Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient I.G. împotriva deciziei penale nr. 111/ A din 17 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 80 lei noi (800.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei noi (200.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iulie 2005.