ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6012/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Judecătoria Lipova reclamanții E.P., L.I.G., J.S., M.P.A. și M.E. au solicitat

să se constate existența dreptului de proprietate dobândit prin succesiune

asupra imobilului înscris în C.F. 1223 Radna, top 1071-1073/b, radierea

dreptului de proprietate al comunei Păuliș și intabularea corespunzătoare a

dreptului de proprietate al reclamanților.

În motivarea cererii au arătat că

prin decizia civilă nr. 142 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara s-a

anulat dispoziția nr. 133 din 3 decembrie 2002 emisă de Primarul comunei

Păuliș, iar pârâta comuna Păuliș a fost obligată să restituie reclamanților, în

natură, conta de 93,08% din imobilul înscris în C.F. 1223 Radna, în suprafață

totală de 17.693 mp.

Decizia irevocabilă și investită cu

formulă executorie nu este susceptibilă de a fi pusă în executare, în sensul că

dreptul de proprietate nu poate fi intabulat în C.F.

Prin sentința civilă nr. 627 din 22

octombrie 2003 Judecătoria Lipova a respins cererea și excepția puterii lucrului

judecat invocată de pârâtă reținând că în cele două cauze, cea soluționată prin

decizia civilă nr. 142/2002 și prezenta, nu există identitate de părți și, în

consecință, nici autoritate de lucru judecat.

Pe fondul cauzei s-a reținut că

reclamanții au posibilitatea ca în baza deciziei civile nr. 142/2002 să oblige

autoritatea competentă să facă restituirea, să procedeze la emiterea actelor

prevăzute de lege, putând recurge și la executarea silită a acestei obligații

de a face.

Reclamanții au avut posibilitatea de

a cere realizarea dreptului legal, ca atare, acțiunea privind constatarea

existenței unui drept, în baza art. 111 a fost respinsă.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamanții arătând că în mod eronat prima instanță a reținut că prin decizia

civilă nr. 142/2002 cum s-ar fi stabilit în ce modalitate urmează a fi

restituită cota de 93,08%, respectiv care dintre cei 3 pârâți din acel dosar

(Primăria comunei Păuliș, Primarul comunei Păuliș sau Consiliul Local Păuliș) a

fost obligat la restituirea în natură.

De asemenea, acțiunea în constatare

este admisibilă întrucât reclamanții nu au posibilitatea de a obține realizarea

dreptului prin emiterea actelor prevăzute de lege sau prin executarea silită a

obligației de a face.

Deși dispozitivul deciziei civile

nr. 142/2002 prevede obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului,

acesta nu poate fi interpretat în sensul reluării procedurii administrative de

soluționare a revendicării.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia

civilă nr. 214 din 25 februarie 2004 a respins apelul ca nefondat reținând, în

esență, că decizia civilă nr. 142/2002 a dobândit putere de lucru judecat. În

baza acestei hotărâri reclamanții pot recurge la executarea silită și, în

consecință, au posibilitatea de a cere acordarea dreptului.

Împotriva deciziei au declarat

recurs reclamanții, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru

următoarele motive:

- în mod greșit instanța de apel a

reținut că decizia civilă nr. 142/2002 putea fi pusă în executare, întrucât

instanța care a pronunțat titlul executoriu a omis de defalca cotele de

proprietate, inegale, cuvenite fiecărui reclamant recurent.

Recursul este nefondat.

Analizând lucrările dosarului se

constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile restrictive prevăzute de art.

111 C. proc. civ. deoarece recurenții reclamanți, în baza titlului executoriu,

respectiv decizia civilă nr. 142/2002, au posibilitatea formulării unei acțiuni

în rectificarea înscrierii în carte funciară, care este o acțiune în realizarea

dreptului pretins.

În motivarea recursului se

precizează că instanța care a pronunțat titlul executoriu a omis a avea în

vedere precizarea la acțiune depusă la 16 mai 2002 prin care au fost

individualizate defalcat cotele indivize de proprietate ce se cuvin fiecărui

reclamant. Această omisiune se putea remedia prin promovarea recursului

împotriva deciziei civile nr. 142/2002 și nu a unei acțiuni separate, în

constatare, astfel cum au procedat recurenții.

De altfel, cotele indivize de

proprietate ale fiecărui recurent reclamant pot fi stabilite oricând, pe calea

unei acțiuni de ieșire din indiviziune.

Așa fiind, recursul se va respinge

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții E.P., L.I.G., J.S.,

M.P.A. și M.E. împotriva deciziei civile nr. 214 din 25 februarie 2004 a Curții

de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 7 iulie 2005.