ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5879/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

658 din 29 mai 2003 reclamanta SC F.E.E. SRL Lipova a chemat în judecată pe

pârâții B.L. și L.H. și a solicitat să se dispună intabularea dreptului de

proprietate al acesteia în C.F. Radna, nr. top 128-129/C, casa cu nr. administrativ

84 și teren în întindere de 2520 mp, cu titlu de cumpărare.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că la data de 20 septembrie 2000 a cumpărat prin licitație publică

imobilul în litigiu, proprietatea pârâtului B.L., pentru suma de 62.648.569 lei

datorată de acesta B., sucursala Arad. Procesul verbal de licitație a fost

contestat de debitor. Contestația a fost respinsă prin hotărârea judecătorească

ce a devenit irevocabilă la data de 28 ianuarie 2003 a plătit prețul la data de

6 februarie 2003, când s-a emis și actul de adjudecare.

A mai menționat reclamanta la data

de 3 mai 2001, prin act autentic, pârâtul B.L. a vândut același imobil

pârâtului L.H. care și-a înscris dreptul dobândit în cartea funciară.

Reclamanta a calificat cererea de

chemare în judecată drept acțiune în prestație tabulară și a invocat în drept

dispozițiile art. 24 și art. 25 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Judecătoria Lipova, prin sentința

civilă nr. 581 din 9 octombrie 2003 a respins acțiunea, soluție menținută prin

decizia civilă nr. 237 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Instanțele de fond și de apel au

reținut că pârâtul B.L. a fost proprietarul tabular al imobilului înscris în C.F.

Radna, compus din 2520 mp teren și construcții. La data de 3 mai 2001 pârâtul B.L.

a încheiat, în calitate de vânzător, un contract autentic prin care a transmis

pârâtului L.H., în calitate de cumpărător, dreptul de proprietate asupra

bunului, cu prețul de 40 milioane lei. Pârâtul-cumpărător și-a înscris dreptul

dobândit în cartea funciară la data de 3 mai 2001.

S-a mai arătat că la data de 20

septembrie 2000 executorul judecătoresc a încheiat proces verbal din care

rezultă că imobilul în litigiu a fost scos la licitație pentru executarea

silită a unei creanțe a B. SA Arad, debitor pârâtul B.L. precum și că SC F.E.E.

SRL Lipova în calitate de licitator a achitat o parte din prețul de 71.250.000

lei. La data de 6 februarie 2003 executorul judecătoresc a încheiat “act de

adjudecare” din care rezultă că diferența de preț de 64.125.000 lei a fost

plătită de adjudecatar.

S-a considerat că acțiunea în

prestație tabulară nu este întemeiată întrucât titlul de proprietate invocat de

reclamantă, actul de adjudecare din 6 februarie 2003, este posterior celui ce a

stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului L.H. în cartea

funciară, contractul de vânzare-cumpărare autentic din 3 mai 2001.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 237 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă,

a declarat recurs reclamanta SC F.E.E. SRL Lipova care a solicitat casarea în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut în esență că, acțiunea în

prestație tabulară, întemeiată pe dispozițiile art. 25 din Decretul-lege nr.

115/1938, trebuia admisă întrucât titlul său de proprietate este reprezentat de

procesul verbal de licitație din 20 septembrie 2000, anterior celui al

pârâtului L.H., din 3 mai 2001.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru următoarele considerente.

Este de principiu că înscrierea unui

drept real imobiliar în cartea funciară se poate săvârși numai împotriva

aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al

dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.

Dacă cel înscris în cartea funciară

ca titular al dreptului real imobiliar nu este de acord cu înscrierea noului

titular, acesta din urmă poate cere instanței judecătorești să dispună

înscrierea.

Acțiunea în prestație tabulară are

drept temei juridic dispozițiile art. 24 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru

unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare, în măsura în care

acest act normativ este aplicabil.

Prin art. 25 din Decretul-lege nr.

115/1938 se prevede că acțiunea în prestație tabulară se va putea îndrepta și

împotriva terțului dobânditor înscris în cartea funciară însă numai dacă sunt

întrunite și următoarele cerințe: 1. cel care cere prestația tabulară să fi

fost în posesiune la data când a contractat terțul dobânditor; 2. actul juridic

în temeiul căruia se cere prestația tabulară să fie anterior aceluia în temeiul

căruia terțul dobânditor a fost înscris; 3. terțul să fi dobândit cu titlu

gratuit sau să fi fost de rea credință.

În speță, proprietar tabular al

imobilului în litigiu a fost pârâtul B.L.; acesta a încheiat cu pârâtul L.H. un

contract de vânzare cumpărare în formă autentică prin care a transferat dreptul

său de proprietate în schimbul prețului de 40 milioane lei; cumpărătorul și-a

înscris dreptul în cartea funciară la data de 3 mai 2001.

Reclamanta SC F.E.E. SRL Lipova a

formulat acțiune în prestație tabulară întemeiată pe dispozițiile art. 24 și art.

25 din Decretul-lege nr. 115/1938.

În sarcina acesteia revenea să facă

dovada că sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 25 din

actul normativ menționat.

Reclamanta a arătat că titlul său de

proprietate îl reprezintă procesul verbal de licitație din 20 septembrie 2000.

Acest act juridic nu este însă apt

să transmită dreptul de proprietate.

Urmărirea silită asupra bunurilor

imobile este reglementată în Capitolul IV C. proc. civ. care cuprinde Secțiunea

a III-a “Vânzarea la licitație” precum și Secțiunea a IV-a “Actul de

adjudecare”.

Art. 516 C. proc. civ. dispune că

după plata integrală a prețului ..., executorul, pe baza procesului verbal de

licitație va întocmi actul de adjudecare.

Transferul dreptului de proprietate

din patrimoniul debitorului în patrimoniul adjudecătorului se face la momentul

întocmirii actului de adjudecare.

În speță, acest act a fost întocmit

în favoarea reclamantei la data de 6 februarie 2003.

Actul de adjudecare din 6 februarie

2003 invocat de reclamantă este posterior contractului de vânzare-cumpărare

autentic din 3 mai 2001, titlu în baza căruia pârâtul L.H. și-a intabulat

dreptul de proprietate.

Este de precizat că în prezent

cadastrul și publicitatea imobiliară sunt reglementate prin Legea nr. 7/1996

care a intrat în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al

României, 13 martie 1996.

Prin alin. (2) al art. 70 din Legea

nr. 7/1996 s-a dispus că “la data finalizării lucrărilor cadastrale și a

registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ

al unui județ își încetează aplicabilitatea, pentru județul respectiv, printre

altele, Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea

dispozițiilor referitoare la cărțile funciare.

În speță nu s-a făcut dovada că în

județul Timiș au fost finalizate lucrările cadastrale și privitoare la

registrele de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al

acestui județ pentru a putea considera că dispozițiile Decretului-lege nr.

115/1938 sunt abrogate.

Acțiunea în prestație tabulară este

reglementată și prin Legea nr. 7/1996.

Astfel art. 24 lit. a) din Legea nr.

7/1996 dispune că înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva

aceluia care, la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului

asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.

Dobânditorul anterior, prevede art.

30 din Legea nr. 7/1996 poate cere instanței judecătorești să acorde înscrierii

sale rang preferențial față de înscrierea efectuată la cererea unui terț, care

a dobândit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau care a fost de rea credință la

data încheierii actului.

În

speță, nici față de dispozițiile art. 30 din Legea nr. 7/1996 acțiunea în

prestație tabulară formulată de recurenta reclamantă nu este întemeiată

întrucât aceasta nu a făcut dovada unui titlu anterior și a nici a relei credințe

a terțului.

Față de considerentele menționate,

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Cu majoritate de voturi:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC F.E.E. SRL Lipova împotriva

deciziei civile nr. 237 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Cu

opinia separată a d-lui judecător, în sensul casării cu trimitere pentru

rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2005.

Urmează opinia separată a domnului

judecător.

OPINIE

SEPARATĂ

construcție și teren de 2520 mp, iar temeiul juridic al cererii, fixat

neechivoc de reclamantă, îl constituie dispozițiile art. 24-25 din Decretul-lege

nr. 115/1938.

Acțiunea a fost înregistrată la data

de 29 mai 2003, iar judecătoria, prin sentința civilă nr. 581 din 9 octombrie 2003

a respins-o, soluție menținută, în apel, de Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 237 din 26 februarie 2004.

În

recurs, reclamanta reiterează motivele de apel și invocă dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., vizând „aplicarea greșită a legii”.

2.

Potrivit art. 70 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 (M. Of. P.I nr. din 13 martie 1996)

„la data finalizării lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate

imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al unui județ, își încetează

aplicabilitatea, pentru județul respectiv, printre altele, Decretul-lege nr.

115 din 27 aprilie 1938...”.

Instanțele

nu s-au preocupat de această chestiune esențială privind cadrul procesual și

aplicarea legii în vigoare, chiar dacă o asemenea acțiune pare că este posibilă

și sub noua lege (art. 24 și art. 30 din Legea nr. 7/1996), fără a fi denumită

în aceeași termeni.

Fiind

în discuție o chestiune de ordine publică, în legătură cu care se pune problema

legii în vigoare și aplicabile sau a aplicării legii în timp, instanța de

recurs investită, în cadrul temeiului prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

nu poate să o considere nedovedită ori complementară.

Textul

art. 70 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 conține o dispoziție finală care are ca

obiect „încetarea aplicabilității” legii vechi, în anumite condiții, expres

prevăzute, ceea ce-i împiedică ultraactivitatea.

Noul

cadru procesual și, deci, eventuala aplicare a noii legi (art. 24 și art. 30

din Legea nr. 7/1996) implică stabilirea situației cerută expres de art. 70 alin.

(2) din Legea nr. 7/1996, adică „data finalizării lucrărilor cadastrale și a

registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ”

al județului Timiș.

Numai,

astfel, poate da eficiență juridică celor 4 ipoteze din textul art. 725 C.

proc. civ. în corelație cu dispozițiile tranzitorii din art. 70 al Legii nr.

7/1996, stabilindu-se riguros care norme de procedură și de legi materiale sunt

aplicabile, în cadrul cărora fiind posibilă și cercetarea fondului cauzei.

Apreciind

calitatea argumentelor din decizie, îmi exprim regretul că nu pot opta pentru

soluția majoritară, ci pentru aplicarea art. 312

5

C. proc. civ.,

casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe de apel spre

rejudecare.