ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5879/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 658 din 29 mai 2003 reclamanta SC F.E.E. SRL Lipova a chemat în judecată pe pârâții B.L. și L.H. și a solicitat să se dispună intabularea dreptului de proprietate al acesteia în C.F. Radna, nr. top 128-129/C, casa cu nr. administrativ 84 și teren în întindere de 2520 mp, cu titlu de cumpărare. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 20 septembrie 2000 a cumpărat prin licitație publică imobilul în litigiu, proprietatea pârâtului B.L., pentru suma de 62.648.569 lei datorată de acesta B., sucursala Arad. Procesul verbal de licitație a fost contestat de debitor.

Contestația a fost respinsă prin hotărârea judecătorească ce a devenit irevocabilă la data de 28 ianuarie 2003 a plătit prețul la data de 6 februarie 2003, când s-a emis și actul de adjudecare. A mai menționat reclamanta la data de 3 mai 2001, prin act autentic, pârâtul B.L. a vândut același imobil pârâtului L.H. care și-a înscris dreptul dobândit în cartea funciară. Reclamanta a calificat cererea de chemare în judecată drept acțiune în prestație tabulară și a invocat în drept dispozițiile art. 24 și art. 25 din Decretul-lege nr. 115/1938. Judecătoria Lipova, prin sentința civilă nr. 581 din 9 octombrie 2003 a respins acțiunea, soluție menținută prin decizia civilă nr. 237 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Instanțele de fond și de apel au reținut că pârâtul B.L. a fost proprietarul tabular al imobilului înscris în C.F. Radna, compus din 2520 mp teren și construcții. La data de 3 mai 2001 pârâtul B.L. a încheiat, în calitate de vânzător, un contract autentic prin care a transmis pârâtului L.H., în calitate de cumpărător, dreptul de proprietate asupra bunului, cu prețul de 40 milioane lei. Pârâtul-cumpărător și-a înscris dreptul dobândit în cartea funciară la data de 3 mai 2001. S-a mai arătat că la data de 20 septembrie 2000 executorul judecătoresc a încheiat proces verbal din care rezultă că imobilul în litigiu a fost scos la licitație pentru executarea silită a unei creanțe a B. SA Arad, debitor pârâtul B.L.

precum și că SC F.E.E. SRL Lipova în calitate de licitator a achitat o parte din prețul de 71.250.000 lei. La data de 6 februarie 2003 executorul judecătoresc a încheiat “act de adjudecare” din care rezultă că diferența de preț de 64.125.000 lei a fost plătită de adjudecatar. S-a considerat că acțiunea în prestație tabulară nu este întemeiată întrucât titlul de proprietate invocat de reclamantă, actul de adjudecare din 6 februarie 2003, este posterior celui ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului L.H. în cartea funciară, contractul de vânzare-cumpărare autentic din 3 mai 2001. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 237 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a declarat recurs reclamanta SC F.E.E.

SRL Lipova care a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut în esență că, acțiunea în prestație tabulară, întemeiată pe dispozițiile art. 25 din Decretul-lege nr. 115/1938, trebuia admisă întrucât titlul său de proprietate este reprezentat de procesul verbal de licitație din 20 septembrie 2000, anterior celui al pârâtului L.H., din 3 mai 2001. Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente. Este de principiu că înscrierea unui drept real imobiliar în cartea funciară se poate săvârși numai împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută. Dacă cel înscris în cartea funciară ca titular al dreptului real imobiliar nu este de acord cu înscrierea noului titular, acesta din urmă poate cere instanței judecătorești să dispună înscrierea.

Acțiunea în prestație tabulară are drept temei juridic dispozițiile art. 24 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare, în măsura în care acest act normativ este aplicabil. Prin art. 25 din Decretul-lege nr. 115/1938 se prevede că acțiunea în prestație tabulară se va putea îndrepta și împotriva terțului dobânditor înscris în cartea funciară însă numai dacă sunt întrunite și următoarele cerințe: 1. cel care cere prestația tabulară să fi fost în posesiune la data când a contractat terțul dobânditor; 2. actul juridic în temeiul căruia se cere prestația tabulară să fie anterior aceluia în temeiul căruia terțul dobânditor a fost înscris; 3. terțul să fi dobândit cu titlu gratuit sau să fi fost de rea credință.

În speță, proprietar tabular al imobilului în litigiu a fost pârâtul B.L.; acesta a încheiat cu pârâtul L.H. un contract de vânzare cumpărare în formă autentică prin care a transferat dreptul său de proprietate în schimbul prețului de 40 milioane lei; cumpărătorul și-a înscris dreptul în cartea funciară la data de 3 mai 2001. Reclamanta SC F.E.E. SRL Lipova a formulat acțiune în prestație tabulară întemeiată pe dispozițiile art. 24 și art. 25 din Decretul-lege nr. 115/1938. În sarcina acesteia revenea să facă dovada că sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 25 din actul normativ menționat. Reclamanta a arătat că titlul său de proprietate îl reprezintă procesul verbal de licitație din 20 septembrie 2000. Acest act juridic nu este însă apt să transmită dreptul de proprietate.

Urmărirea silită asupra bunurilor imobile este reglementată în Capitolul IV C. proc. civ. care cuprinde Secțiunea a III-a “Vânzarea la licitație” precum și Secțiunea a IV-a “Actul de adjudecare”. Art. 516 C. proc. civ. dispune că după plata integrală a prețului ..., executorul, pe baza procesului verbal de licitație va întocmi actul de adjudecare. Transferul dreptului de proprietate din patrimoniul debitorului în patrimoniul adjudecătorului se face la momentul întocmirii actului de adjudecare. În speță, acest act a fost întocmit în favoarea reclamantei la data de 6 februarie 2003. Actul de adjudecare din 6 februarie 2003 invocat de reclamantă este posterior contractului de vânzare-cumpărare autentic din 3 mai 2001, titlu în baza căruia pârâtul L.H.

și-a intabulat dreptul de proprietate. Este de precizat că în prezent cadastrul și publicitatea imobiliară sunt reglementate prin Legea nr. 7/1996 care a intrat în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, 13 martie 1996. Prin alin. (2) al art. 70 din Legea nr. 7/1996 s-a dispus că “la data finalizării lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al unui județ își încetează aplicabilitatea, pentru județul respectiv, printre altele, Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispozițiilor referitoare la cărțile funciare. În speță nu s-a făcut dovada că în județul Timiș au fost finalizate lucrările cadastrale și privitoare la registrele de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al acestui județ pentru a putea considera că dispozițiile Decretului-lege nr. 115/1938 sunt abrogate.

Acțiunea în prestație tabulară este reglementată și prin Legea nr. 7/1996. Astfel art. 24 lit. a) din Legea nr. 7/1996 dispune că înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută. Dobânditorul anterior, prevede art. 30 din Legea nr. 7/1996 poate cere instanței judecătorești să acorde înscrierii sale rang preferențial față de înscrierea efectuată la cererea unui terț, care a dobândit ulterior imobilul cu titlu gratuit sau care a fost de rea credință la data încheierii actului. În speță, nici față de dispozițiile art. 30 din Legea nr. 7/1996 acțiunea în prestație tabulară formulată de recurenta reclamantă nu este întemeiată întrucât aceasta nu a făcut dovada unui titlu anterior și a nici a relei credințe a terțului.

Față de considerentele menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Cu majoritate de voturi: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC F.E.E. SRL Lipova împotriva deciziei civile nr. 237 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Cu opinia separată a d-lui judecător, în sensul casării cu trimitere pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2005. Urmează opinia separată a domnului judecător. OPINIE SEPARATĂ 1. Obiectul acțiunii îl constituie prestația tabulară pentru construcție și teren de 2520 mp, iar temeiul juridic al cererii, fixat neechivoc de reclamantă, îl constituie dispozițiile art. 24-25 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Acțiunea a fost înregistrată la data de 29 mai 2003, iar judecătoria, prin sentința civilă nr. 581 din 9 octombrie 2003 a respins-o, soluție menținută, în apel, de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 237 din 26 februarie 2004. În recurs, reclamanta reiterează motivele de apel și invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând „aplicarea greșită a legii”. 2. Potrivit art. 70 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 (M. Of. P.I nr. din 13 martie 1996) „la data finalizării lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ al unui județ, își încetează aplicabilitatea, pentru județul respectiv, printre altele, Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938...”.

Instanțele nu s-au preocupat de această chestiune esențială privind cadrul procesual și aplicarea legii în vigoare, chiar dacă o asemenea acțiune pare că este posibilă și sub noua lege (art. 24 și art. 30 din Legea nr. 7/1996), fără a fi denumită în aceeași termeni. Fiind în discuție o chestiune de ordine publică, în legătură cu care se pune problema legii în vigoare și aplicabile sau a aplicării legii în timp, instanța de recurs investită, în cadrul temeiului prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate să o considere nedovedită ori complementară. Textul art. 70 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 conține o dispoziție finală care are ca obiect „încetarea aplicabilității” legii vechi, în anumite condiții, expres prevăzute, ceea ce-i împiedică ultraactivitatea.

Noul cadru procesual și, deci, eventuala aplicare a noii legi (art. 24 și art. 30 din Legea nr. 7/1996) implică stabilirea situației cerută expres de art. 70 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, adică „data finalizării lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întregul teritoriu administrativ” al județului Timiș. Numai, astfel, poate da eficiență juridică celor 4 ipoteze din textul art. 725 C. proc. civ. în corelație cu dispozițiile tranzitorii din art. 70 al Legii nr. 7/1996, stabilindu-se riguros care norme de procedură și de legi materiale sunt aplicabile, în cadrul cărora fiind posibilă și cercetarea fondului cauzei. Apreciind calitatea argumentelor din decizie, îmi exprim regretul că nu pot opta pentru soluția majoritară, ci pentru aplicarea art. 312 5 C. proc.

civ., casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe de apel spre rejudecare.