ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 411/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

21 octombrie 2005 sub nr. 5527 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, apelanta SC C.A.S. SRL București în contradictoriu cu intimata SC G.C.

SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea

cauțiunii în cuantum de 30.000 RON consemnată cu recipisa din 27 septembrie,

achitată la C.E.C., pe seama și la dispoziția instanței, Curtea de Apel

București.

În motivarea cererii, petenta a

susținut că în calitate de apelantă-pârâtă în dosarul nr. 660/2005 al Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, a formulat o cerere de suspendare a

executării silite a sentinței comerciale nr. 249 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială.

A mai susținut petenta că prin

încheierea din 27 mai 2005, potrivit dispozițiilor art. 300 C. proc. civ.,

Curtea de Apel București, secția a V-a a stabilit cauțiunea în cuantum de

30.000 RON, obligație căreia s-a conformat, iar prin încheierea din 30

septembrie 2005 aceeași instanță a respins ca nefondată cererea de suspendare.

Prin decizia nr. 758 din 18

noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca

neîntemeiată cerere petiționarei pentru restituirea cauțiunii, reținând în

considerentele hotărârii astfel pronunțate că nu sunt îndeplinite cerințele

expres prevăzute de dispozițiile art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ.,

față de situația că nu a fost soluționat fondul cauzei prin hotărâre

irevocabilă, iar partea interesată nu a declarat expres că nu urmărește

obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs petenta SC C.A.S. SRL București, care a invocat motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 alin. (8) și (9) C. proc. civ. și a solicitat ca, în

fond, după admiterea recursului, admiterea cererii și restituirea cauțiunii.

Criticile formulate de recurentă

vizează interpretarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ., cu privire la declarația expresă a părții interesate

privind obligarea părții adverse la despăgubiri în condițiile în care „partea

interesată” și-a exprimat în mod categoric opinia cu privire la executarea

silită în sensul că hotărârea pronunțată de Tribunalul București nu este

susceptibilă de executare în natură, obiectul litigiului fiind obligația de „a

face”.

O altă critică susținută de către

recurentă este aceea că instanța în mod greșit a apreciat cu privire la

caracterul cauțiunii consemnate în cadrul unei cereri de suspendare a

executării, în realitate aceasta având un caracter accesoriu cererii principale

și în mod firesc ar trebui urmată calea principalului.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 720

8

C. proc. civ., hotărârile date în primă instanță în materie comercială sunt

executorii și în mod corect petenta a solicitat suspendarea executării silite a

sentinței Tribunalului București. Din interpretarea dispozițiilor art. 300

alin. (3), raportat la art. 403 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea la cerere

a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni, de

unde rezultă că plata cauțiunii este una dintre condițiile obligatorii pentru

admiterea cererii de suspendare. Fiind o condiție esențială pentru admiterea

unei cereri principale rezultă în mod indubitabil că astfel cauțiunea capătă

caracter accesoriu față de cererea de suspendare.

Ori, potrivit principiului accesoriu

sequite principale cauțiunea va avea soarta cererii de suspendare.

Cauțiunea reprezintă în realitate o

garanție la îndemâna creditorului, scopul acesteia fiind acela de a acoperi

eventualul prejudiciu adus creditorului în situația în care acesta nu-și poate

continua executarea creanței sale.

În situația respingerii cererii de suspendare

a executării, cauțiunea urmează a fi restituită, scopul de garanție al acesteia

nefiind atins.

Împrejurarea că legiuitorul a

prevăzut în dispozițiile exprese ale art. 723

1

alin. (3) C. proc.

civ., că eliberarea cauțiunii se va efectua în măsura în care asupra acesteia

cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii

curente, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data când prin

hotărâre irevocabilă s-a soluționat fondul cauzei, se referă strict la situația

în care cererea de suspendare a hotărârii a fost admisă, iar cauțiunea

satisface scopul garanției pe durata suspendării executării.

Așadar, într-o interpretare corectă

a textului de lege sus citat „despăgubirile” prevăzute, în cea de-a doua teză a

art. 723

1

alin. (3) se referă la prejudiciile cauzate „părții

interesate” ca efect al suspendării executării însăși.

Ori, în speță, între părți se poartă

un litigiu nesusceptibil de executare silită în natură având ca obiect

obligația de „a face”.

Mai mult decât atât, susținerile

intimatei făcute prin întâmpinarea aflată la dosar fond, constituie o

veritabilă garanție expresă că nu urmărește obligarea părții adverse la

despăgubiri întrucât nu poate pune în executare o obligație care nu este

susceptibilă de executare silită în natură și nici nu a solicitat executarea

acestei sentințe.

Pentru considerentele arătate, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa

decizia recurată și pe cale de consecință va admite cererea și va dispune

restituirea cauțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC C.A.S. SRL București, împotriva deciziei nr. 758 din 18 noiembrie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, modifică

decizia recurată în sensul că admite cererea și dispune restituirea cauțiunii

în cuantum de 300.000.000 lei vechi.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 2 februarie 2006.