ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 411/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2005 sub nr. 5527 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, apelanta SC C.A.S. SRL București în contradictoriu cu intimata SC G.C. SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea cauțiunii în cuantum de 30.000 RON consemnată cu recipisa din 27 septembrie, achitată la C.E.C., pe seama și la dispoziția instanței, Curtea de Apel București. În motivarea cererii, petenta a susținut că în calitate de apelantă-pârâtă în dosarul nr. 660/2005 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a formulat o cerere de suspendare a executării silite a sentinței comerciale nr. 249 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

A mai susținut petenta că prin încheierea din 27 mai 2005, potrivit dispozițiilor art. 300 C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a V-a a stabilit cauțiunea în cuantum de 30.000 RON, obligație căreia s-a conformat, iar prin încheierea din 30 septembrie 2005 aceeași instanță a respins ca nefondată cererea de suspendare. Prin decizia nr. 758 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată cerere petiționarei pentru restituirea cauțiunii, reținând în considerentele hotărârii astfel pronunțate că nu sunt îndeplinite cerințele expres prevăzute de dispozițiile art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ., față de situația că nu a fost soluționat fondul cauzei prin hotărâre irevocabilă, iar partea interesată nu a declarat expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs petenta SC C.A.S. SRL București, care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 alin. (8) și (9) C. proc. civ. și a solicitat ca, în fond, după admiterea recursului, admiterea cererii și restituirea cauțiunii. Criticile formulate de recurentă vizează interpretarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 723 1 alin. (3) C. proc. civ., cu privire la declarația expresă a părții interesate privind obligarea părții adverse la despăgubiri în condițiile în care „partea interesată” și-a exprimat în mod categoric opinia cu privire la executarea silită în sensul că hotărârea pronunțată de Tribunalul București nu este susceptibilă de executare în natură, obiectul litigiului fiind obligația de „a face”.

O altă critică susținută de către recurentă este aceea că instanța în mod greșit a apreciat cu privire la caracterul cauțiunii consemnate în cadrul unei cereri de suspendare a executării, în realitate aceasta având un caracter accesoriu cererii principale și în mod firesc ar trebui urmată calea principalului. Recursul este fondat pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 720 8 C. proc. civ., hotărârile date în primă instanță în materie comercială sunt executorii și în mod corect petenta a solicitat suspendarea executării silite a sentinței Tribunalului București. Din interpretarea dispozițiilor art. 300 alin. (3), raportat la art. 403 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauțiuni, de unde rezultă că plata cauțiunii este una dintre condițiile obligatorii pentru admiterea cererii de suspendare.

Fiind o condiție esențială pentru admiterea unei cereri principale rezultă în mod indubitabil că astfel cauțiunea capătă caracter accesoriu față de cererea de suspendare. Ori, potrivit principiului accesoriu sequite principale cauțiunea va avea soarta cererii de suspendare. Cauțiunea reprezintă în realitate o garanție la îndemâna creditorului, scopul acesteia fiind acela de a acoperi eventualul prejudiciu adus creditorului în situația în care acesta nu-și poate continua executarea creanței sale. În situația respingerii cererii de suspendare a executării, cauțiunea urmează a fi restituită, scopul de garanție al acesteia nefiind atins. Împrejurarea că legiuitorul a prevăzut în dispozițiile exprese ale art. 723 1 alin. (3) C. proc.

civ., că eliberarea cauțiunii se va efectua în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii curente, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data când prin hotărâre irevocabilă s-a soluționat fondul cauzei, se referă strict la situația în care cererea de suspendare a hotărârii a fost admisă, iar cauțiunea satisface scopul garanției pe durata suspendării executării. Așadar, într-o interpretare corectă a textului de lege sus citat „despăgubirile” prevăzute, în cea de-a doua teză a art. 723 1 alin. (3) se referă la prejudiciile cauzate „părții interesate” ca efect al suspendării executării însăși. Ori, în speță, între părți se poartă un litigiu nesusceptibil de executare silită în natură având ca obiect obligația de „a face”.

Mai mult decât atât, susținerile intimatei făcute prin întâmpinarea aflată la dosar fond, constituie o veritabilă garanție expresă că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri întrucât nu poate pune în executare o obligație care nu este susceptibilă de executare silită în natură și nici nu a solicitat executarea acestei sentințe. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și pe cale de consecință va admite cererea și va dispune restituirea cauțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.A.S. SRL București, împotriva deciziei nr. 758 din 18 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, modifică decizia recurată în sensul că admite cererea și dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 300.000.000 lei vechi. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 februarie 2006.