ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6248/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 146 din 24

martie 2005 a Tribunalului Brăila, inculpatul

c.l.

a fost condamnat, la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

c), cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

C. pen.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. și

a art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile M.C. suma

de 2.010.200 lei cu titlul de despăgubiri civile și suma de 7.000.000 lei, cu titlu

de daune morale.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt, următoarele:

În ziua de 6 iunie 2004, partea

vătămată M.C., în vârstă de 17 ani, s-a dus în vizită la bunica ei care

locuiește pe str. Dornelor și de aici a plecat în jurul orei 16,45.

La intersecția străzii Focșani cu

str. Ion Slavici, partea vătămată M.C. s-a întâlnit cu inculpatul C.L., care

era însoțit de martorul S.N.

Inculpatul C.L. a acostat-o pe

minora M.C. și i-a propus să meargă cu ei la o cafea. Deoarece, partea vătămată

a refuzat, inculpatul a apucat-o de mână și a tras-o pe o distanță de

aproximativ 10 metri de locul unde aceasta se afla inițial. În locul respectiv inculpatul

a amenințat-o pe partea vătămată, a controlat-o prin buzunare și dintr-un

buzunar i-a sustras un telefon mobil.

În aceste condiții, partea vătămată

a început să țipe și a fugit pe strada Ion Slavici. După numai câțiva metri,

partea vătămată a fost ajunsă din urmă de inculpat și a fost lovită de către

acesta cu pumnul în zona ochiului stâng. De frică inculpatului, partea vătămată

s-a refugiat în curtea imobilului situat pe strada Ion Slavici, imobil ce

aparține martorei B.G.

Inculpatul i-a solicitat martorei să

o scoată din curte pe minoră, însă martora a refuzat și partea vătămată a rămas

în curtea respectivă până când s-a convins că a plecat inculpatul și a trecut

primejdia.

În aceeași seară, partea vătămată

s-a prezentat la Spitalul Sf. Spiridon. Conform certificatului medico-legal nr.

529 din 7 iunie 2004, partea vătămată a prezentat leziuni traumatice, care au

necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale, ce pot

data din 6 iunie 2004.

Apelul inculpatului C.L., prin care

contestă comiterea faptei și cere achitarea a fost respins, ca nefondat, de

către Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia nr. 341/ A din 23

august 2005.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără să-l motiveze în scris.

În ședința publică de astăzi, 4

noiembrie 2005, inculpatul prin apărător a reiterat apărarea făcută în apel,

solicitând casarea deciziei și achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. b),

combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., fapta nefiind infracțiune,

lipsindu-i unul din elementele cerute de lege și anume violența. Inculpatul se

apără în sensul că nu și-ar fi însușit nimic prin violență, bunurile fiindu-i

date de bună voie, de către partea vătămată.

Recursul nu este fondat.

Analiza actelor și probelor

dosarului, contrar susținerilor apărării inculpatului arată că acesta a comis,

cu vinovăție, infracțiunea ce i se impută.

Dacă partea vătămată i-ar fi dat

bunurile de bună voie n-ar fi avut de ce să reclame comiterea faptei și, mai

ales, cum să dovedească actele de violență ale inculpatului, materializate în

leziunile suferite, constatate, medico-legal.

Or, partea vătămată M.C. prin plângerea

și declarațiile făcute, coroborate cu declarațiile martorilor N.G.C., A.F., C.D.,

M.A., S.N. și B.G., a dovedit cu certitudine că, în ziua de 6 iunie 2004, a

avut asupra sa două telefoane mobile și suma de 10.000 lei și că, inculpatul C.L.,

prin violență, exercitată într-un loc public, i-a sustras, telefonul și suma de

10.000 lei.

În ceea ce-i privește pe martorii S.N.

și B.V.I., prieteni cu inculpatul, care au confirmat existența violențelor dar

a susținut că suma de 10.000 lei a fost oferită de partea vătămată și că nu au

văzut dacă inculpatul a sustras sau nu telefonul părții vătămate, în mod

corect, instanțele au reținut că declarațiile acestora sunt nesincere și le-au

înlăturat.

De altfel, din acte rezultă că, în

momentul sustragerii telefonului, cei doi martori se aflau la o distanță de

aproximativ 10 metri de locul unde se aflau partea vătămată și inculpatul,

vorbeau între ei și deci, nu erau atenți la ceea ce se întâmplă în jur,

condiții în care au sesizat doar momentul în care partea vătămată a fost lovită

și a început să fugă.

Este greu de crezut susținerea

inculpatului că în condițiile în care partea vătămată avea asupra sa doar suma

de 10.000 lei, bani necesari plății transportului până acasă și între ea și inculpat

nu existau nici un fel de relații, că aceasta ar fi oferit respectivii bani

inculpatului, pentru ca acesta să-și cumpere țigări.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul declarat de inculpat, ca nefondat, și să-l respingă,

ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând

astfel, hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din

oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 341/ A din 23 august

2005 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

noiembrie 2005.