ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7024/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 45/ F din 27 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, inculpatul minor D.C.C. a fost condamnat, la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (3), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., dispunându-se ca pedeapsa să se execute în condiții de penitenciar. S-a menținut starea de arest și s-a dedus arestul preventiv începând cu data de 8 ianuarie 2005. A fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente D.I. și D.C., să plătească părții civile P.E.E. suma de 30.400.000 lei, despăgubiri civile materiale și 10.000.000 lei daune morale, precum și cheltuieli judiciare în sumă de 5.000.000 lei.

În fine, a fost obligat inculpatul, în aceleași condiții de solidaritate, la plata cheltuielilor judiciare către stat. Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut: În seara de 2 ianuarie 2005, inculpatul minor D.C.C. a pătruns prin efracție în domiciliul părții vătămate D.I. (bunica sa cu care se afla de mai multă vreme în relații conflictuale) cu intenția de a sustrage bunuri. În timpul desfășurării activității infracționale a fost surprins de către partea vătămată care se afla întinsă pe un pat, astfel că inculpatul a aruncat mai multe obiecte de îmbrăcăminte peste aceasta, a lovit-o cu un topor în cap de mai multe ori, după care a comprimat-o cu mâinile în zona toracică, producându-i un traumatism toracic cu fractură costală care i-a provocat, în final, decesul.

După uciderea părții vătămate, inculpatul minor a sustras suma de 100.000 lei și o drujbă, pe care a dus-o în domiciliul verișorului său P.E.E. În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (3), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., în baza căruia a fost condamnat. Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că fapta comisă de inculpatul-minor prezintă un grad ridicat de pericol social dar, în același timp, s-a avut în vedere că anterior inculpatul a avut o bună conduită. În raport de aceste considerente, s-a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare, a cărei executare să se facă în penitenciar, realizează scopul preventiv și educativ înscris în art. 52 C. pen.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că inculpatul a cauzat părții civile P.E.E. un prejudiciu material în cuantum de 30.400.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare a victimei precum și suma sustrasă cu ocazia săvârșirii infracțiunii. De asemenea, s-a stabilit că părții civile P.E.E. i-a fost cauzat și un prejudiciu moral, prin uciderea mamei sale, cuantificat la 10.000.000 lei. Împotriva hotărârii, atât partea civilă P.E.E. cât și inculpatul au formulat apel. În apelul ei, partea civilă a criticat hotărârea pentru netemeinicie, susținând că despăgubirile acordate nu reprezintă o integrală dezdăunare în urma săvârșirii faptei de către inculpat. Prin urmare, a solicitat majorarea la 80.000.000 lei a despăgubirilor civile materiale și la 50.000.000 lei a daunelor morale.

Inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa este prea severă, în raport de împrejurarea că nu are antecedente penale, a recunoscut fapta comisă și a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului. Examinând hotărârea pronunțată, în raport de criticile formulate precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art. 371 și art. 372 C. proc. pen., s-a constatat că este fondat doar apelul părții civile, însă în alte limite decât cele susținute, urmând a fi admis ca atare. Astfel, este necontestată împrejurarea că la data de 2 ianuarie 2005, inculpatul minor a pătruns, prin efracție, în domiciliul bunicii sale, victima D.I., cu intenția de a sustrage bunuri, scop în care a ucis-o pe aceasta, aplicându-i mai multe lovituri iar, apoi, a sustras bunuri din locuința sa.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că partea civilă P.E.E. a cheltuit cu înmormântarea mamei sale, victima D.I., suma de 30.000.00 lei (martorii M.I. și N.G.). Nu s-a făcut dovada că s-ar fi cheltuit cu înmormântarea victimei o sumă superioară celei acordate de către prima instanță, astfel că susținerea contrară a fost infirmată de probele administrate în cauză. Sub acest aspect, despăgubirile civile materiale au fost corect stabilite de către prima instanță și ele își au, așa cum s-a arătat, corespondent în probele administrate. Însă, prima instanță a greșit atunci când a cuantificat daunele morale suferite de fiul victimei, partea civilă P.E.E. Este necontestată împrejurarea că între partea civilă și mama sa existau relații normale, firești, netensionate iar uciderea, în condițiile descrise, a victimei au fost de natură să producă traume morale părții civile.

În aceste condiții, suma de 10.000.000 lei, acordată drept daune morale, este infirmă și nu reprezintă o justă și integrală dezdăunare a părții civile. Fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad de pericol social, determinat atât de modul în care a procedat acesta cât și din dorința de a obține, pe orice cale, venituri spre a-și asigura mijloacele de existență. În plus, inculpatul s-a dovedit a fi o persoană fără scrupul deoarece nu a avut nici o reținere în a-și ucide propria bunică și a sustrage din domiciliul acesteia bunurile precizate. Chiar dacă inculpatul este la prima încălcare a legii, gradul concret de pericol social al faptei comise subzistă, astfel că riposta penală trebuie să fie pe măsură.

Prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. Curtea de Apel Pitești, secția pentru minori și familie, prin decizia penală nr. 23/ A/MF din 4 octombrie 2005, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de partea civilă P.E.E. împotriva sentinței penale nr. 45/2005 a Tribunalului Vâlcea, pe care a desființat-o în parte în sensul că a majorat de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei daunele morale acordate părții civile P.E.E. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul D.C.C. împotriva aceleași hotărâri. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția la zi pentru inculpat.

Inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente D.I. și D.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul minor D.C.C. Prin motivele de recurs susținute oral, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei pe care o consideră prea severă în raport cu circumstanțele sale personale, respectiv este minor și nu este cunoscut cu antecedente penale. În drept, acest motiv de recurs a fost întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În ultimul cuvânt, inculpatul a criticat hotărârea instanței de apel și cu privire la cuantumul daunelor morale la care a fost obligat către partea civilă, considerându-l prea mare în raport cu fapta săvârșită.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de inculpat, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluțiile instanțelor de fond și de apel, fiind legale și temeinice. Astfel, se constată că inculpatul minor D.C.C. a fost trimis în judecată și condamnat, la o pedeapsă privativă de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c), raportat la art. 211 alin. (3) C. pen., reținându-se, în esență, în fapt că în seara zilei de 2 ianuarie 2005, inculpatul a pătruns în locuința victimei D.I., bunica sa în vârstă de 84 ani, pentru a sustrage bunuri. Fiind surprins de aceasta, inculpatul a comprimat-o pe aceasta cu mâinile în zona toracelui, iar ulterior inculpatul a lovit-o cu un topor de 3-4 ori în zona occipitală.

Moartea victimei s-a produs datorită insuficienței acute cardio-respiratorii, ca urmare a acumulării unui hemotorax și a dispersiei hemoragiei meningee. Inculpatul nu a contestat nici situația de fapt reținută și nici încadrarea juridică dată faptei săvârșite. Se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege (limitele de pedeapsă situându-se între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani, 6 luni închisoare, avându-se în vedere starea de minoritate a inculpatului), natura și gravitatea sporită a faptei, care rezultă din modul de acționare și împrejurările comiterii (expuse anterior), urmarea socialmente periculoasă a infracțiunii (decesul victimei), precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este infractor primar, minor și a fost sincer, recunoscând și regretând fapta.

Înalta Curte apreciază că în raport de modalitatea de săvârșire a faptei (inculpatul a pătruns noaptea în locuința bunicii sale, o femeie în vârstă de 84 ani care nu putea și nu a putut rezista la acțiunile deosebit de violente ale inculpatului, în scopul de a sustrage bunuri, cunoscând că în locuință existau bunuri de valoare) nu sunt motive pentru reducerea pedepsei, mai ales că inculpatul a acționat pe baza unui plan prestabilit. Instanța de fond a avut în vedere la aplicarea unei pedepse orientate spre minim tocmai circumstanțele personale ale inculpatului, care au fost anterior menționate. Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată recurentului inculpat corespunde atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 72 C. pen.

În ceea ce privește critica adusă de inculpat soluționării laturii civile a cauzei, respectiv a cuantumului daunelor morale, Curtea consideră că acestea nu pot fi cenzurate pe calea recursului, devolutiv eminamente asupra chestiunilor de drept și nu asupra celor de fapt (cum este și situația daunelor morale, care sunt rezultatul aprecierii la care au ajuns instanțele investite cu soluționarea cauzei). De altfel, cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul poate fi apreciat ca fiind proporțional cu pierderea morală suferită de partea civilă, moartea victimei, chiar dacă era o persoană în vârstă, fiind deosebit de violentă. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul formulat de inculpatul minor ca fiind nefondat. Se va computa prevenția la zi pentru inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.C. împotriva deciziei penale nr. 23/ A/MF din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția pentru minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 ianuarie 2005, la 13 decembrie 2005. Obligă pe recurentul inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente D.I. și D.C., la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe inculpat în solidar cu aceleași părți responsabile civilmente, la plata a 100 RON către partea civilă P.E.E., cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2005.