ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3783/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 8 iunie 2004, reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâții T.C. și SC G.N. SRL Priseaca, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de împrumut din 10 octombrie 2001, pentru suma de 72.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei de 2.212.560.000 lei, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 541 din 3 septembrie 2004, Tribunalul Olt a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 1331 din 18 ianuarie 2005, a respins apelul reclamantului. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești reclamantul a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât împrumutul respectiv era fictiv.

Recursul declarat de reclamant este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Examinând susținerile pe care reclamantul le reiterează prin recursul de față, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea dispune casarea hotărârii atacate. În speță, raporturile comerciale dintre părți s-au derulat potrivit contractului de împrumut autentificat, pentru suma de 72.000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei în sumă de 2.212.560.000 lei, din care rezultă că reclamantul, în calitate de administrator al societății ce trebuia să restituie datoria, este parte în contractul respectiv.

Pe de altă parte, așa cum corect a reținut și instanța de apel nu s-au făcut dovezi concludente privind faptul că împrumutul ar fi fost fictiv, cum afirmă reclamantul prin recursul său, susțineri ce au fost înlăturate corespunzător prin hotărârea atacată, întrucât reclamantului i-au mai fost respinse și acțiunile privind nulitatea contractului de împrumut pe lipsa consimțământului (dosar 1730/2000), precum și fictivitatea acestuia (dosar 2175/2003). Astfel că recursul reclamantului se privește ca nefondat și va fi respins ca atare. Având în vedere această soluție, recurentul va fi obligat, conform art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.N., împotriva deciziei nr. 2 din 18 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Obligă pe recurent să plătească suma de 25.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimați. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 21 iunie 2005.